Mitropolitul Ilarion de Durostorum a plecat la Domnul

62În seara zilei de 27 octombrie 2009, a trecut la cele veşnice Mitropolitul Ilarion al Durostorului, cu sediul în actuala localitate Silistra din Bulgaria. S-a născut în satul Elena, Regiunea Velico – Târnovo în anul 1912. Iubitor de sfinţi şi de sfinţenie, Înaltpreasfinţitul Ilarion şi-a îndreptat paşii de tânăr către lăcaşurile Domnului, alegând calea vieţii şi a nevoinţelor monahale.

În anul 1944 este numit stareţ al mănăstirii Bacicova, apoi ocupă pe rând posturile de îndrumător spiritual la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Sofia, de secretar cultural al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Bulgariei, director al Muzeului Sfântului Sinod, iar ca o încununare a acestor activităţi a fost ales episcop-vicar al Eparhiei de Varna. Din 1972 este chemat la slujirea de episcop-vicar patriarhal. În anul 2003 este ridicat la rangul de Mitropolit şi ales pentru scaunul vacant al Mitropoliei Durostorului, Silistra de astăzi. A publicat 45 de cărţi de teologie.

Legăturile sale spirituale cu Biserica Ortodoxă Română şi cu Eparhia Dunării de Jos

Părintele Mitropolit Ilarion a fost un mare prieten şi apropiat al ierarhilor, preoţilor, monahilor şi credincioşilor ortodocşi din România. Legăturile sale cu Biserica Ortodoxă Română au debutat încă din perioada tinereţii când, chemat de Patriarhul Justinian Marina, având binecuvântarea marelui Patriarh Chiril al Bulgariei, a făcut studii teologice la Bucureşti şi i-a cunoscut pe marii duhovnici Paisie Olaru şi Ilie Cleopa, lângă care uceniceşte şi urmează programul de viaţă duhovnicească mai bine de şase luni. Mitropolitul Ilarion a fost un prieten şi cunoscător al vetrelor monahale din Ţara Românească şi Moldova, mereu dornic de a învăţa şi transmite şi altora experienţa spirituală a părinţilor din mănăstirile noastre.

În ultimele cinci decenii a vizitat aproape în fiecare an vetre monahale din România, interesându-se cu precădere de programul de rugăciune, meditaţie duhovnicească şi lucrare misionară al monahilor şi monahiilor.

Începând cu anul 2004, la invitaţia ÎPS Părinte Casian,Mitropolitul Ilarion a vizitat şi Eparhia Dunării de Jos legând o frumoasă relaţie de prietenie şi dragoste frăţească cu chiriarhul nostru. Ca semn al preţuirii şi bucuriei acestei legături, Înaltpreasfinţitul Ilarion a binecuvântat aducerea la Galaţi, în data de 27 noiembrie 2004, la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, a moaştelor (mâna dreaptă) Sfântului Mucenic Dasie, soldatul martirizat la Silistra în vremea împăratului Diocleţian. Astfel, pe baldachinul de pe esplanada Catedralei din Galaţi, au stat alături Sfântul Andrei – apostolul aducător al Evangheliei în zona Dobrogei – şi Sfântul Dasie – împlinitor al Cuvântului Domnului prin jertfă mucenicească. În anul următor, 2005, la aceeaşi mare sărbătoare a municipiului Galaţi, ÎPS Părinte Ilarion a poposit din nou în cetatea Sfântului Andrei, aducând şi dăruind de această dată, pentru tezaurul spiritual al eparhiei noastre, părticele din moaştele sfinţilor martiri Dasie şi Emilian de la Durostorum.

De fiecare dată, credincioşii prezenţi la slujbele şi la evenimentele la care a participat şi Înaltpreasfinţia Sa la Catedrala din Galaţi (28 noiembrie 2004)    sau la biserica de pe platforma siderurgică (29 noiembrie 2005), la Brăila cu ocazia sărbătoririi Zilei Eroilor revoluţionari bulgari (2 iunie 2005)    au fost impresionaţi de chipul său luminos, blând şi duhovnicesc, dătător de bucurie şi speranţă.

Ierarh plin de evlavie şi dragoste faţă de Dumnezeu şi de semeni, rugător neîncetat, purtător şi aducător de pace şi bucurie, trăitor în sfinţenie, prin propria nevoinţă şi hotărâre în credinţă, dar şi prin misiunea sa deosebită, dusă la îndeplinire cu mult zel, Mitropolitul Ilarion s-a mutat la Domnul, la vârsta de 97 de ani. La slujba Sfintei Liturghii şi a prohodirii trupului neînsufleţit al acestui mare ierarh, săvârşite la Catedrala mitropolitană din Silistra în ziua de vineri, 30 octombrie a.c., a participat, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, alături de alţi ierarhi bulgari şi români, şi Înaltpreasfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos, însoţit de preacuviosul părinte vicar administrativ, arhim. Daniil Oltean.

Cu acest prilej, s-a dat citire mesajului de condoleanţe adresat Sanctităţii Sale Maxim, Patriarhul Bulgariei de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel:

„Cu profundă durere creştinească, am primit vestea trecerii din această lume a iubitului nostru frate în Hristos şi împreună-slujitor, de binecuvântată memorie, Ilarion, Mitropolitul Durostorumului. Plecarea sa dintre noi, după o îndelungată activitate pastorală şi misionară în diferite eparhii din Bulgaria, reprezintă un moment de tristeţe nu doar pentru Biserica Ortodoxă Bulgară, ci şi pentru noi, cei ce l-am întâlnit de multe ori, ca vecin şi prieten din străvechea cetate a Durostorumului. Aducem un omagiu pios de preţuire şi de rugăciune înaintea Tronului Ceresc, fiind încredinţaţi că Hristos Domnul, Cel pe Care L-a slujit întreaga sa viaţă, îi va aşeza sufletul în comuniunea sfinţilor Săi, împreună cu cei drepţi şi cu îngerii din ceruri.”

Referindu-se la viaţa pilduitoare a celui ce a fost Mitropolitul Ilarion al Durostorumului, Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, spunea într-un interviu: „Mitropolitul Ilarion de Durostorum şi Silistra din Bulgaria s-a întors «acasă» unde nu este durere nici întristare, nici suspin, ci veşnică slujire cu Hristos Domnul în împărăţia iubirii Prea Sfintei Treimi pentru toţi cei ce-n viaţa pământească au purtat cu bucurie crucea şi au făcut prin jertfă, prin asceză şi multă lucrare pentru aproapele, trepte spre mântuire.

Vlădica Ilarion, la 97 de ani, a fost poate printre puţinii isihaşti cu chip de pustnic şi cu privire de copil blând şi iubitor, unind asceza şi asprimea propriei nevoinţe cu bunătatea şi deschiderea spre alţii. Mitropolitul Ilarion a semănat fără osebire seminţele credinţei, ale evlaviei, ale bunătăţii şi ale rugăciunii neîncetate nu doar între credincioşii săi ci-n toată Biserica Ortodoxă a Bulgariei.

A fost un ascet deschis, fără să judece pe cineva, a rezolvat marile ispite şi necazuri duhovniceşte şi nu justiţiar şi nu a impus nimănui norme de viaţă, preferând să arate exemplul său ca o icoană a sfinţeniei smerite şi culte. A fost poet, scriitor şi respectat om de cultură. A fost onorat cu distincţii bisericeşti. S-a remarcat îndeobşte printr-o mare deschidere frăţească şi prietenoasă faţă de Biserica Ortodoxă Română. A studiat în tinereţe câteva luni la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti.

Devenit mitropolit de Durostorum a amplificat relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română, fiind apropiat nu numai geografic, ci mai ales spiritual de mulţi ierarhi români. De multe ori ne-a vizitat la Dunărea de Jos şi a rămas pentru noi toţi o icoană vie a iubirii de Dumnezeu şi de aproapele.”

Veşnica lui pomenire!

Pr. Gelu Aron, secretar eparhial