Încă de la înfiinţarea satului Ţibăneşti, în anul 1895 au fost rânduite patru vetre, de câte 0,2 ha, pentru viitoarea biserică şi încă 5 ha de pământ agricol. Oamenii râvneau să aibă o biserică a lor. Astfel erau împlinite toate premisele, încă de la înfiinţarea satului, ca această comunitate să fie recunoscută ca parohie.
La începutul anului 1910 creştinii ortodocşi din localitate au constituit un comitet de iniţiativă, în frunte cu preotul Ene Stănculeanu, care era preot în parohia Ceacâru, pentru construcţia unei biserici în sat. S-a întocmit documentaţia tehnică şi caietul de sarcini, de către serviciul tehnic din cadrul Prefecturii Brăila şi au fost înaintate Episcopiei Dunării de Jos, pentru aprobare. În luna iunie a anului 1910, episcopul Nifon Niculescu aproba planurile întocmite, caietul de sarcini şi devizul şi le trimitea Comitetului de construcţie, pentru demararea lucrărilor.
La data de 24 iunie 1910, locuitorii satului au ales compo-nenţa Comitetului de construcţie a bisericii din localitate. Mandatul acestui Comitet era de a contracta şi a supraveghea lucrările, conform devizului, iar locuitorii satului se obligau să dea tot sprijinul în colectarea sumelor necesare. În luna iulie a anului amintit, arhimandritul Roman Sorescu aproba constituirea Comitetului de construcţie, recunoscut de Consiliul comunei Ceacâru şi-l autoriza pentru a dispune „de toate mijloacele legale şi rânduite de Sfântul Sinod pentru strângerea fondurilor necesare construcţiei noii biserici”. În data de 30 iulie 1910, episcopul Nifon aproba punerea temeliei noii biserici de la Ţibăneşti, printr-o telegramă către Protoieria Brăila, iar la 1 august 1910 se pune temelia bisericii cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, de către protoiereul Ilie Didicescu.
Construcţia bisericii a durat aproximativ doi ani, iar la data de 27 august 1912, episcopul Nifon a făcut o vizită la mai multe parohii din judeţul Brăila, între care şi la Ţibăneşti. Biserica era filială a parohiei Ceacâru, iar construcţia era finalizată, nefiind sfinţită şi dată cultului, deoarece nu era pictată. Episcopul a admirat frumuseţea şi soliditatea construcţiei şi i-a lămurit pe oameni că „pentru pictură trebuie să se facă licitaţie publică”. În anul 1912 se face licitaţie pentru pictura bisericii, lucrarea fiind adjudecată de către un pictor italian – N. F. Frigator. Interiorul a fost pictat cu frumoase motive naţionale, ca ornamente ale pereţilor, specifice zonei Bărăganului, iar sfinţii au chipuri plăcute. Biserica este zidită în formă de cruce, având o înfăţişare maiestuoasă, de catedrală. Toate lucrările au fost finalizate la 26 mai 1914. Se pare că tot în acel an a avut loc şi sfinţirea bisericii, cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. Primul preot paroh numit la această parohie a fost Mihai Bănică, care a slujit aici până în anul 1929.
Biserica nou construită a necesitat primele reparaţii în anul 1922, cauzate de diverse defecţiuni de construcţie, care au generat profunde crăpături la temelie şi zidărie. În acel an s-a săpat la fundaţia bisericii şi au fost introduse sub fundaţie traverse puternice din fier, realizându-se astfel consolidarea. Întrucât la turlele bisericii apăruseră crăpături şi se iviseră probleme la învelitoarea din tablă, în urma unui cutremur, în 1955 s-au realizat reparaţii capitale la acest capitol, înlocuindu-se lemnăria şi învelitoarea din tablă zincată, fiind montate obloane la geamuri şi înlocuită crucea de la turla mare.
Faţada bisericii a fost zugrăvită în ulei, în anul 1965, de asemenea, şi turlele bisericii. În anul 1966, prin implicarea preotului Nicolae Anghelescu s-au revizuit ulucele bisericii, pe o porţiune de 72 metri şi s-a înlocuit tabla de la baza turlelor mici.
Pictura bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” avea nevoie de restaurare, aşa că a fost întocmit un deviz, în 1967. Toţi credincioşii parohiei s-au mobilizat pentru a sprijini această lucrare. Restaurarea picturii a fost adjudecată de pictorii Minulescu Ioan şi Gheorghe Constantin, care au realizat-o între anii 1968-1972. La data de 22 martie 1972 a avut loc recepţia lucrărilor de refacere a picturii bisericii, în prezenţa protopopului Nicolae Velescu, a pictorului Ad. Contini şi a preoţilor slujitori Nicolae Anghelescu şi Constantin Agapie. Se constata atunci că restaurarea a fost făcută „conform standardelor convenite, având nuanţe cromatice plăcute”.
În anul 1989, preotul paroh Niculescu Veselu Filip demarează lucrări de restaurare a faţadei bisericii şi a picturii. La exteriorul bisericii a fost bujardată vopseaua în ulei aplicată în anul 1965, iar pereţii s-au tencuit cu praf de piatră. Conform pisaniei din tinda bisericii, lucrările de restaurare a picturii au fost începute în anul 1989, cu binecuvântarea episcopului Epifanie Norocel al Buzăului. Restaurarea picturii a fost efectuată de pictorul Matei Codrescu.
După ample lucrări de restaurare şi reparaţii, locaşul din această parohie a fost resfinţit de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop dr. Casian al Dunării de Jos (pe atunci arhiereu-vicar), în data de 29 iulie 1990. Sfinţirea s-a făcut în prezenţa preoţimii din satele învecinate şi a unei mari mulţimi de credincioşi din parohie care, după cum arată o însemnare făcută de chiriarh pe prima pagină a Sfintei Evanghelii „semănau cu cei de acum 2.000 de ani, la înmulţirea pâinilor”.
Parohia Ţibăneşti a mai primit de două ori vizita Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop dr. Casian: în data de 7 octombrie 2007 când a sfinţit locul de biserică pentru nou-înfiinţata parohie Ţibăneşti II şi apoi în anul 2010, când a vizitat mai multe parohii din Protopopiatul Însurăţei.
În anul 2006, preotul Tudor Dan Nicolae, împreună cu membrii Consiliului parohial hotărăsc înlocuirea învelitorii de tablă la biserică. Lucrările au fost efectuate de meşterul autorizat Radu Mihai. În toamna acelui an s-au înlocuit şi ulucele bisericii, pe o lungime de 72 de metri. S-a montat o centrală termică pe combustibil solid, cu sistem de 16 calorifere. În primăvara anului 2007 s-a decopertat vechea tencuială, atât de pe turle, cât şi de pe pereţi şi s-a renovat tot exteriorul bisericii, la final fiind aplicat var lavabil, cu nuanţe de culoarea untului. Gardul de scândură ce înconjura biserica şi casa parohială a fost înlocuit cu un gard nou, având centură şi stâlpi de beton şi panouri de fier forjat. În 2008 a fost pavată şi aleea de beton ce ducea până la intrarea în biserică cu pavaj colorat. În acelaşi an, ferestrele bisericii vechi sunt înlocuite cu ferestre noi. S-au turnat alte alei de beton de jur-împrejurul bisericii şi s-a sistematizat şi regândit curtea, cu alei şi băncuţe. Toate lucrările enumerate mai sus s-au realizat cu sprijinul Consiliului Local şi prin contribuţia credincioşilor. În anul 2009, printr-un ajutor financiar acordat de către Secretariatul de Stat pentru Culte s-a reuşit reabilitarea interioară a turlelor mici prin consolidare cu plasă sudată şi tencuială de mortar, lucrare executată de SC Alpine Construct SRL. Apoi uşile vechi de la intrarea în biserică au fost înlocuite în anul 2010 cu altele noi, realizate din stejar sculptat, cu chipul Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, costul acestora fiind acoperit de credincioşii parohiei.
Actualmente, pictorul Gurău Gheorghe lucrează la restaurarea picturii, până la această dată fiind finalizat Sfântul Altar.
Pr. Dan Nicolae Tudor şi pr. Vlad Dumitrache