Stihiră Preasfintei, Preacuratei, Preabinecuvântatei Maici

Biserică a Slavei aş vrea să te numesc, sacred-belt-20th-c-vatopaidi-monastery

Ori Răsărit al Razei Părinteşti ce-a luminat

Pământul tot, dar cum eu, orbul, să privesc

Acestea în duhul meu întunecat şi vinovat?


Munte Sfânt doresc cu laudă să-Ţi spun,

Căci Piatra cea din cap de unghi, din Tine

Cerul a tăiat, dar, întreb eu, nezidarul, cum

Sălaş din tină şi noroi să-I fac în mine?


Fântâna Apei Vii te strig, căci ştiu

Că mai demult un împărat, Izvorul căutat

Prin tine L-a găsit şi aş dori pahar să fiu,

Dar cum, când inima mi-e vas stricat?


Rug nears de dragoste Te chem în sărbătoare

Căci Focul cel divin ce porţi nu arde în virtuţi,

Dar cum să nu rămân cenuşă eu, paiul, e mirare

Când fac potir de jar din buze şi dinţi sluţi?


Nor luminos Te cânt şi auroră pururi vie

Căci  întru Tine oglindit-a cerul întreit

Slava necreată în sfântă şi tainică epifanie,

Dar cum, fără un glas de heruvim menit?


Scară de vis Îţi zic acum, Sfântă Crăiasă,

Căci din virtuţi materne făcut-a Fiul trepte

De coborât din cer şi de urcat suflarea aleasă

Dar cum să-mi fii urcuş în făptuiri concrete?


Cu gura mea Te rog mereu: Chivot ceresc

Ce ai ţinut în Tine, Odorul de lumi neîncăput

Dă-mi har, căci drag mi-e să-Ţi vorbesc,

Chiar dacă am o minte frântă şi un duh mut.

Mihai Braşoveanu