Sfinţire de cruci la mormintele foştilor asistaţi de la Centrul medico-social Pechea

Slujbă de pomenire pentru cei ,,ai nimănui”
Slujbă de pomenire pentru cei ,,ai nimănui”

Cu prilejul Duminicii Mironosiţelor, Parohia Pechea IV, a cărei biserică se afla în curtea Centrului medico-social din comună a pregătit o acţiune filantropică în care credincioşii să transpună actualitatea sărbătorilor din  sfintele duminici de după Învierea Domnului, aşa cum ne cheamă întotdeauna Biserica.

Centrul medico-social din Pechea are grijă de 56 de creştini, care provin din cele mai nefavorabile conjucturi, unii dintre ei, oameni cu pregătire, de multe ori şi cu boli grave sau ţintuiţi la pat în faza terminală a unor boli necruţătoare. Prin grija Bisericii, care este prezentă mai ales acolo unde este suferinţă şi nevoie de ajutor, aceşti oameni primesc prin întâlnirea cu preotul speranţă, mângâiere, dar şi cele materiale, care nu lipsesc nici ele din ajutorul Bisericii.

O parte dintre ei sunt atât de părăsiţi de copii şi de familie, încât nici la moartea lor nu au pe nimeni care să se îngrijească de rânduielile creştineşti ale acestui moment şi atunci Biserica a preluat şi această datorie sfântă.

Astfel, în a treia Duminică după Paşti este potrivit a aminti de „femeile mironosiţe” ale parohiei noastre – „Sf. Pantelimon”, de multe ori aceleaşi, şi nu multe la număr, dar cu multă dragoste creştină. Aceste femei au fost cele care, de fiecare  dată au căutat sau chiar ele au donat un rând de haine, o pereche de prescuri, au făcut o colivă, au pus o lumânare şi astfel au pregătit toate cele necesare unei înmormântări creştineşti.

Câţiva credincioşi, asemenea lui Nicodim şi Iosif, au fost întotdeauna săritori în a face din câteva scânduri un sicriu, iar alţi câţiva au săpat groapa şi au pregătit, ca şi Iosif din Arimateea, mormântul.

Astăzi, toate aceste morminte din cimitirul parohiei, peste 20 la număr, au un loc şi un rând aparte. Aceasta nu cu gând de discriminare, ci tocmai pentru a fi îngrijite mai bine şi pentru a nu fi uitate şi părăsite, rămânând neştiute de nimeni.

Sfinţirea noilor cruci
Sfinţirea noilor cruci

Cu câteva săptămâni înainte de Paşti a existat propunerea din partea preotului paroh, îmbrăţişată imediat de credincioşii şi credincioasele bisericii, aceea de a împiedica cufundarea în uitare a mormintelor a căror cruci de la căpătâi începeau deja să se degradeze din pricina intemperiilor, iar numele lor să se şteargă ireparabil. S-a luat astfel, decizia confecţionării a 20 de cruci. S-au făcut colecte în toată această perioadă, începând nu întâmplător din seara Prohodului Domnului, şi terminând în Duminica Mironosiţelor când, cu ajutorul lui Dumnezeu, după terminarea slujbei, preotul împreună cu cântăreţul, cu câţiva consilieri şi cu binecredincioasele femei din Comitetul parohial s-au îndreptat spre mormintele acestor creştini, oferind  în loc de mir, cântare, rugăciune şi uleiul milosteniei prin săvârşirea slujbei Parastasului şi a sfinţirii crucilor care aveau să însemneze mormintele celor răposaţi.

Fiecare dintre femei au adus o floare pentru a le aşeza pe morminte, un ou roşu şi un cozonac trebuincios slujbei, un prosop şi multă dragoste amintindu-şi de cuvântul duhovnicesc pentru această zi în care se cinstea fapta îngrijirii celor morţi ca una care este mai sinceră decât chiar pentru cei vii pentru că „aceia nici nu pot să-ţi spună măcar «mulţumesc!», nici nu pot să te laude, nici de la alţii nu primeşti mare cinstire şi, astfel, fapta devine bine primită la Dumnezeu.
Nu greşim, aşadar,  văzând în această acţiune, nu atât o faptă bună, cât mai degrabă o datorie sfântă, aducând în localitatea noastră Ierusalimul, iar în mormintele menţionate, lumina lui Hristos Cel înviat, care ne întăreşte credinţa spunându-ne: „Întrucât unuia din aceştia mici ai Mei aţi făcut, Mie Mi-aţi făcut!”.

Pr. Cătălin Vătafu