„Acum m‑am odihnit și am aflat ușurare multă, că m‑am mutat din stricăciune și m‑am dus la viață; Doamne, slavă Ție!“
Sub cupola apărătoare, mângâietoare și sprijinitoare tare a Providenței divine, între sorocul marilor sărbători ale Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și cea a Corifeilor Sfinților Apostoli, Petru și Pavel, a fost ales, din lumea noastră și din Biserica noastră, să se ridice de pe crucea suferințelor trupești, grele și îndelungate, mutându-se în pacea inimii și în liniștea gândului, un tânăr păstor, apostol, misionar, dascăl și un om pentru oameni – Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
Vestea chemării și a mutării sale de la noi și dintre noi – familie, slujitori, cunoscuți, preoți și împreună‑slujitori – a adus multă durere sufletească și neputință omenească în efortul de a înțelege tainele lui Dumnezeu pentru noi, oamenii.
În fața unor astfel de încercări ne îndreptăm, mai întâi în multă smerenie și în stare de reculegere dinaintea unei lumânări aprinse și a unui bob de tămâie, spre a obține necesara pace în gând și așezare în inimi, înțelegând mai bine scurtimea vieții noastre pe pământ, așa cum ne arată Sfânta Biserică în dreapta credință: „Pământ ești și în pământ vei merge, unde toți pământenii mergem“ (Slujba înmormântării).
Privind chipul neînsuflețit al fericitului întru adormire Episcop Emilian, ne înălțăm cu mintea la Chipul chipurilor, Veșnicul Arhiereu al sufletelor noastre, Care, trecând prin noi, ne împărtășește calea și lumina vieții veșnice: „Eu sunt Învierea și Viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi“ (Ioan 11, 25).
Cu gândul la mărturia Sfântului Apostol Pavel: „Lupta cea bună m‑am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit“ (II Timotei 4, 7) – căci nu avem aici cetate stătătoare, ci avem casă în cer, unde sunt multe locașuri, îndrăznim a Te ruga, Doamne, văzând crucea suferințelor Preasfințitului Emilian, să înțelegem puterea vindecătoare a Sfintei Cruci: „Căci, iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea“.
În această luminoasă perspectivă, se adună într‑un „buchet“ virtuțile, biruințele, încercările, suferințele și mereu speranța în mila lui Dumnezeu pentru „toți care, în viață, Crucea ca jugul au luat“ (Binecuvântările la slujba Înmormântării).
Parcursul vieții omenești, dar și duhovnicești, misionare și fraterne a Preasfințitului Emilian devine, mai curând, o „scară“ a urcușului spiritual prin toate încercările și povârnișurile acestei lumi.
Rugăciunile, multele aprecieri și gândurile bune pentru blândețea și disponibilitatea sa în slujba Bisericii, acolo unde a fost chemat și trimis, ne pun în față un model de slujire, de comuniune, de credință, de mult eroism și de speranță în ajutorul lui Dumnezeu.
Pentru multele mărturii luminoase, profunde și vindecătoare ale suferinței pe care le‑a sădit și în noi, slujitorii și credincioșii de la Dunărea de Jos, ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să îl ierte și să îi dăruiască un colțișor de Rai preabunului și blândului Episcop Emilian!
Dumnezeu să‑l cheme la slujirea cea fără de încetare din ceata aleșilor Săi, iar noi să‑l lăsăm să se odihnească de‑a pururi în sufletele și în inimile noastre!
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos