Celebrându‑și cei 72 de ani de existență, Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galați s‑a onorat printr‑un act de înaltă ținută academică, omagiindu‑l pe Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop dr. Casian al Dunării de Jos prin acordarea titlului de Profesor Emerit.
La inițiativa rectorului Universității „Dunărea de Jos“ din Galați, dl. prof. univ. dr. ing. habil. Marian Barbu, urmare a Hotărârii Senatului Universitar nr. 41/11.03.2026, a fost emisă Decizia nr. 684/12.03.2026, prin care s‑a acordat titlul de Profesor Emerit pentru întreaga activitate didactică și de cercetare Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepsicop dr. Casian, profesor universitar al acestei prestigioase instituții de învățământ universitar, încă de la începutul anilor 2000.
Comisia pentru acordarea titlului academic de Profesor Emerit Înaltpreasfinției Sale a fost constituită din: președinte, prof. univ. dr. ing. Marian Barbu, Rectorul Univesității „Dunărea de Jos“ din Galați, și membrii, prof. univ. dr. Cristian Nicolae Apetrei, Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galați, prof. univ. dr. ing. Cătălin Fetecău, Faculatea de Inginerie, Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galați, prof. univ. dr. Aurel Nechita, Facultatea de Medicină şi Farmacie, Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galați, și prof. univ. dr. ing. Alexandru Șerban, Faculatea de Inginerie Mecanică şi Mecatronică, Universitatea Politehnică din București.
Festivitatea s‑a desfășurat în Aula Magna „Al. I. Cuza“ a Universității, miercuri, 18 martie, dată la care Înaltpreasfinția Sa își aniversează ziua de naștere, în prezența unui număr impresionant de invitați și participanți: ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, oficialități locale și județene din cele două județe ale Eparhiei, Galați și Brăila, cadre didactice universitare și studenți ai Departamentului de Teologie din cadrul Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie, clerici, monahi, mireni, sala dovedindu‑se neîncăpătoare pentru numărul celor prezenți.
Festivitatea a fost deschisă prin intonarea Imnului Național și a imnului academic studențesc Gaudeamus de corul Facultății de Arte, dirijat de conf. univ. dr. Eugen Dan Drăgoi.
După intonarea celor două imnuri, președintele comisiei, prof. univ. dr. ing. Marian Barbu, a dat citire unui Laudatio, subliniind că „prin acordarea titlului de Profesor Emerit Înaltpreasfinției Sale Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Universitatea noastră își exprimă recunoștința și respectul față de o personalitate a vieții spirituale și culturale românești, a cărei activitate pastorală, educațională și socială a încurajat dialogul dintre Biserică, școală și comunitate“. În continuare a prezentat principalele repere biografice și parcursul academic, începând cu „școala familiei de acasă“, continuând cu anii de formare teologică, intelectuală și duhovnicească de la Seminarul Teologic „Chesarie Episcopul“ din Buzău, pe care l‑a absolvit ca șef de promoție, continuând cu consolidarea celor trei dimensiuni mai sus‑pomenite la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, pe care, de asemenea, l‑a absolvit ca șef de promoție, în anul 1980, și încheind cu plinirea studiilor și a formării la Universitatea de Ștințe Umane Strasbourg II, unde a obținut titlul de Doctor în Teologie cu teza „L’icone et les fresques exterieures de Moldavie“, în anul 1984, titlu echivalat doi ani mai târziu la Institutul Teologic Ortodox de Grad Universitar din București prin susținerea în limba română a tezei de doctorat cu titlul „Icoana și frescele exterioare ale mânăstirilor moldovene ‑ încercare de prezentare a raporturilor dintre ele“. Au fost amintiți, cu acest prilej, principalele persoane și personalități care au contribuit la formarea duhovnicească, teologică, intelectuală și culturală a Înaltpreasfinției Sale, începând cu părinții trupești, Rada și Vasile Crăciun, și continuând cu cei duhovnicești, episcopii Buzăului Antim Angelescu și Antonie Plămădeală, cuvioșii Paisie Olaru, Ilie Cleopa, Sofian Boghiu, Dometie de la Râmeț, Ioanichie Bălan, Teofil Pârăian, și încheind cu profesorii de teologie care l‑au îndrumat în timpul studenției la Institutul de Grad Universitar din București, savantul și sfântul profesor Dumitru Stăniloae, preotul academician Dumitru Popescu, preotul profesor Constantin Galeriu, preotul profesor Dumitru Radu, preotul profesor Nicolae Necula, academicianul Emilian Popescu.
Laudatio a continuat cu enumerarea reperelor slujirii Înaltpreasfinției Sale ca ierarh al Dunării de Jos, din punct de vedere misionar‑pastoral, cultural‑educațional, social‑filantropic și edilitar în cei 36 de ani de păstorire la Dunărea de Jos, mai întâi ca arhiereu vicar, între 1990‑1994, apoi ca titular, din 2009 având rangul de Arhiepiscop. Au fost evidențiate în mod deosebit preocupările și împlinirile Înaltpreasfinției Sale în plan educațional și cultural, începând cu reactivarea Seminarului Teologic Sfântul Apostol Andrei, în aprilie 1990, și înființarea Departamentului de Teologie Ortodoxă la începutul anului 1992, în cadrul Facultății de Științe, în prezent în cadrul Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie a Universității „Dunărea de Jos“ din Galați, și continuând cu redobândirea pe seama Eparhiei a Palatului Episcopal al Dunării de Jos, consolidarea, restaurarea și transformarea acestuia în Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos.
În încheierea Laudatio a fost prezentată activitatea științifică și opera scrisă, constând în 35 de volume de unic autor, 10 volume în calitate de coautor, 340 de articole și studii, 64 de mesaje pastorale, 210 prefețe și cuvinte‑înainte la diverse volume, precum și confirmarea și recunoașterea întregii activități a Înaltpreasfinției Sale, consfințită prin acordarea următoarelor distincţii: Ordinul Sfânta Maria Magdalena al Bisericii Ortodoxe a Poloniei, oferit de Mitropolitul Vasile, Primatul Bisericii Ortodoxe din Polonia (1989); Ordinul Sfinții Apostoli Petru şi Pavel al Mitropoliei de Veria, Naoussa, Kampania (Grecia), oferit de Înaltpreasfințitul Pantelimon, Mitropolit de Veria, Campania şi Nausa (1996); Ordinul Sfântul Apostol Andrei al Patriarhiei Ecumenice, oferit de Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic de Constantinopol (1999); Ordinul Voievod al Sfântului Mormânt, oferit de Patriarhul Diodor I al Ierusalimului (2000); Ordinul Naţional Pentru Merit, în grad de Mare Ofiţer, acordat de Preşedinţia României (2000); Ordinul Naţional de Onoare, acordat de Preşedinţia Republicii Moldova (2010); Ordinul Sfântul Petru Movilă, oferit de Mitropolitul Vladimir al Kievului şi Întregii Ucraine (2010); Ordinul Sfinții Martiri Brâncoveni pentru Ierarhi al Patriarhiei Române, oferit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (2014); Ordinul Sfântul Ierarh Antim Ivireanul pentru Ierarhi al Patriarhiei Române, oferit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (2016); Ordinul Sfântul Apostol Andrei pentru Ierarhi al Patriarhiei Române, oferit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (2018); Ordinul Crucea Episcopiei Spaniei și Portugaliei (2019); Ordinul Episcop Roman Ciorogariu al Episcopiei Oradiei (2020); Ordinul Crucea eparhială al Episcopiei Basarabiei de Sud (2021); Ordinul Sfântul Cuv. Ioan Iacob de la Neamț, Noul Hozevit al Patriarhiei Române, oferit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (2022); Ordinul Maica Domnului Rugătoarea (Oranta) al Patriarhiei Române, oferit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (2022); Ordinul Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, oferit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (2023); Ordinul Sfântul Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor al Mitropoliei Munteniei și Dobrogei, oferit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (2024); Ordinul Credință și comuniune al Patriarhiei Române, oferit de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (2025). După încheierea Laudatio, președintele comisiei a oferit cuvântul membrilor Comisiei, omagiul fiecăruia contribuind la conturarea personalității intelectuale, culturale şi duhovncești a Înaltpreasfinției Sale.
Prof. univ. dr. Cristian Nicolae Apetrei, decanul Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie, a subliniat, prin referirea la propria devenire universitară, contribuția Înaltpreasfinției Sale la dezvoltarea culturii și educației la nivel local prin colaborarea între Arhiepiscopie și Universitate, prezentându‑se pe sine ca unul dintre beneficiarii acestei colaborări pe vremea studiilor doctorale, când s-a folosit de dotarea excepțională a bibliotecii eparhiale pe care chiriarhul Dunării de Jos a pus‑o la dispoziția tuturor studenților Univeristății.
Prof. univ. dr. ing. Cătălin Fetecău și‑a început alocuțiunea afirmând că, prin conferirea titlului de Profesor Emerit Înaltpreasfiției Sale, „celebrăm o personalitate a teologiei și a spiritualității românești contemporane, care a reușit în mod magistral să împletească slujirea Bisericii cu slujirea educației și a culturii“. În continuare, vorbitorul a evaluat evenimentul din „perspectiva acceptării, care validează în fapt întregul act al acordării titlului. Acceptarea titlului de către Înaltpreasfințitul Casian ‑ a punctat acesta ‑ exprimă atașamentul, devotamentul și identificarea sa cu Universitatea «Dunărea de Jos», este expresia vieții puse în slujba educației tinerelor generații, a asumării rolului de profesor, nu doar ca un simplu loc de muncă, pasiv, ci ca o misiune socială și umană, parte din evoluția sa“.
Prof. univ. dr. Aurel Nechita, continuând șirul aprecierilor, după ce a rememorat contextul primei întâlniri cu cel omagiat, petrecută pe când acesta era proaspăt arhiereu vicar, a mărturisit că, de‑a lungul timpului, a avut privilegiul de a‑l urmări cum vorbește, cum ascultă și cum se rapoartează la oameni. „Dacă ar fi să aleg un lucru care m‑a impresionat profund ‑ a spus acesta, adresându‑se Înaltpreasfinției Sale ‑ ar fi credința dumneavoastră, nu una declarativă, nu una care caută să se impună, ci una interioară, statornică, care ordonează totul în jur, […] una care nu constrânge, ci luminează. Ea se vede nu în cuvinte mari, ci în consecvența, în răbdarea, în capacitatea de a rămâne același indiferent de context. […] La fel de remarcabilă mi se pare capacitatea dumneavoastră de a construi respectul fără a‑l revendica […]. Aveți un dar rar, acela de a aduce echilibru. În situații complicate și în momente tensionate prezența dumneavoastră nu amplifică, ci așază, nu agită, ci limpezește! Este o formă de înțelepciune practică, discretă, dar esențială în orice comunitate“. Prof. Nechita a încheiat conchizând: „Faptul că astăzi primiți titlul de Profesor Emerit nu este doar o recunoaștere simbolică, ci este confirmarea unei contribuții reale la formarea oamenilor, cu doar din perspectivă spirituală, ci și umană, iar Universitatea «Dunărea de Jos» recunoaște nu doar o personalitate, ci un model, iar modelele, știm bine, nu sunt prea numeroase, ci chiar rare, aș putea spune“.
Ultimul, dar nu și cel din urmă, dintre membrii comisiei care au elogiat personalitatea intelectuală și culturală a Înaltpreasfinției Sale a fost prof. univ. dr. ing. Alexandru Ștefan. În cuvântul său, acesta a surprins, între calitățile care definesc profilul intelectual și cultural al Înaltpreasfinției Sale, „talentul oratoric, nu doar ca abilitate retorică, ci ca formă de claritate a gândirii“, discursul Înaltpreasfinției Sale având „întotdeauna structură, rigoare și sens pedagogic“, și „capacitatea de a transmite idei, de a disemina cunoștințe și de a forma oameni, […] de a stimula gândirea critică“. Prof. Alexandru Șerban a încheiat afimându‑și convingerea că Înaltpreasfinția Sa „a reușit să lege în mod firesc mediul universitar de viața bisericească și de responsabilitatea publică“, titlul de profesor emerit acordat de Universitatea „Dunărea de Jos“ fiind „expresia recunoașterii academice pentru activitatea desfășurată cu consecvență, rigoare și responsabilitate“.
Dintre invitați au luat cuvântul Preasfințiții Episcopi Visarion al Tulcii și Veniamin al Basarabiei de Sud.
Parafrazând titlul unei lucrări a vrednicului de pomenire mitropolit Antonie Plămădeală, părintele duhovnicesc și magistrul Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop dr. Casian, Preasfințitul Visarion, Episcopul Tulcii, l‑a numit pe cel omagiat „un dascăl de cultură și simțire românească“, care este în același timp „un ierarh devotat, un prieten adevărat și un păstor de suflete deosebit“ și care, prin activitatea sa educațională, l‑a adus pe Mântuitorul Hristos şi în Universitatea „Dunărea de Jos“.
La rândul său, Preasfințitul Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, a evidențiat calitățile pe care le‑a descoperit în persoana celui omagiat, anume calitatea de om al rugăciunii, pe cea de slujitor al aproapelui aflat în suferință şi în încercări, pe cea de prieten, dar și de părinte pentru cei mai tineri, și, nu în cele din urmă, de a crea punți, referindu‑se aici la legăturile cu Mitropolia Basarabiei și cu nou‑înființatele episcopii din Basarabia.
După încheierea encomioanelor, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop dr. Casian a susținut prelegerea „Omul lui Dumnezeu și urcușul său tainic spre inima fratelui abandonat pe ecranele singurătății“.
Festivitatea de decernare a titlului de Profesor Emerit petrecându‑se în săptămâna Sfintei Cruci din Postul Mare, cuvântul a plecat de la îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos, Care ne chemă pe toți să‑I urmăm pe calea Crucii, asumându‑ne, fiecare în parte, crucea personală: „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să‑Mi urmeze Mie“ (Mc. 8, 34). Iisus Hristos, luând Crucea din iubire și din ascultare față de Tatăl și pentru iubirea față noi oamenii, frații Săi prea mici, ne cheamă și pe noi să răspundem iubirii Lui Dumnezeu, în Biserică, prin iubirea arătată aproapelui, manifestată prin brațele deschise către acesta, a arătat Înaltpreasfinția Sa: „Aici Dumnezeu nu este Departele, aflat acolo, Sus, doar în Ceruri. Este şi acolo, și aici, este în noi! Este în mine, dacă eu sunt în tine, fratele meu, indiferent cine ești, unde ești și ce ești în lumea ta! Tu nu ești doar în tine. Ești în Dumnezeu, dar ești în mine, cum eu sunt în Dumnezeu, pentru că mă lași, din libertate și responsabilitate filială și fraternă, din darul lui Hristos cel Personal, să te îmbrățișez de la distanță fizică și somatică în cea transfigurată, curățită, înnoită, iertată și bucurată, în ceea ce ne unește ca persoane și nu în ceea ce ne deosebește trupește, biologic, conceptual, rațional, economic, social și temporal. Fără tine, fratele meu, pe care te țin în mine, în sinele meu îngust și egoist, pătimaș și fățarnic, nu am cum să‑L întuiesc măcar, darmite să mă gândesc și să‑L ating într‑un cuvințel pe Dumnezeu“.
Între cei către care suntem chemați să întindem brațele fraterne pentru a‑i salva din boala singurătății se află, după cum arată Înaltpreasfinția Sa încă din titlul prelegerii, „omul în carne și oase, expus din nefericire alegerii voite, îndeosebi unui virtual prea informațional și prea ireal, uneori „cu poftele saturate de ecranele digitale! «Însinguratul» autoizolat în marile metropole trăiește o altă pustnicie (decât cea a Patericului și a Filocaliei ori a casei țărănești – s.n.) într‑o interfață digitală. Viața lui este împresurată de lucruri, dar neîncăpătoare pentru semeni, sufletul lui e pustiu de oameni, dar e plin de materia lumii, ca sigură sursă de întreținere a vieții. Materia lumii și timpul vieții sunt puse să‑i slujească simțurile, oferindu‑i plăcere și cultivându‑i o tot mai profundă uitare de sine și de semeni!“1.
Pentru împlinirea acestui deziderat sfânt, a citat îndemnul scriitorului și gânditorului creștin Alexis Carrel, care avertiza și îndemna încă din perioada interbelică: „Trebuie să ne ridicăm și să pornim (Scara – s.n.), să ne scuturăm (nu s‑o negăm – s.n.) de tehnologia oarbă, să realizăm, în toată bogăția și complexitatea lor, toate virtualitățile noastre exclusiviste. Științele despre viață ne‑au arătat care e scopul nostru și ne‑au pus la îndemână mijloacele de a‑l atinge. Dar noi suntem încă cufundați în lumea pe care au construit‑o științele despre materia inertă, fără a ține seama de legile naturii noastre, într‑o lume care nu e făcută pentru noi, fiindcă s‑a născut dintr‑o rătăcire a rațiunii noastre și din necunoașterea de noi înșine!
Pentru prima dată în istoria lumii, o civilizație a ajuns la declinul ei, își poate da seama de răul de care suferă. Ea va ști, poate, să folosească această putere a cunoașterii și să înlăture, mulțumită minunatei puteri a științei, soarta pe care au avut‑o toate marile popoare în trecut“2.
În încheierea prelegerii, Înaltpreasfinția Sa a adresat îndemnul ca, „a descuia inimile întristate, fragile și temătoare în lumea zbuciumatelor provocări doar de pe orizontala vieții omenești, aici și în toată lumea, invocăm în Universitate, la ceas aniversar, pentru „sacerdoții“ ei, profesorii și pentru eroii ei, junimea curajoasă și viguroasă, studenții români și din multe alte neamuri, să urcăm pe scara unui viitor mai pașnic și mai fratern, după modelul hristic, minunat împlinit în viața teologului iubirii, Sf. Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, dascălul de cuget și trăire filocalică, aidoma Sfinților Cuvioşi Cleopa, Paisie și Sofian: „Coborând Fiul lui Dumnezeu din Cer, ca să se facă Frate al nostru, a coborât la noi suprema noblețe care‑i mila lui Dumnezeu, ascunsă în milostivirea noastră față de aproapele“3.
După încheierea prelegerii, Înaltpreasfinția Sa a adresat mulțumiri sincere conducerii Universității „Dunărea de Jos“, rectorului acestei instituții, membrilor comisiei de decernare a titlului de Profesor Emerit, şi invitaților, binecuvântându‑i pe toți cei care au asistat la eveniment.
În finalul manifestării, corul Facultății de Arte a cântat, însoțit de glasurile tuturor celor prezenți, tradiționalul La mulți ani!
Vivat, crescat, floreat!
Pr. conf. dr. Cristian Gagu
-
Arhid. Adrian Sorin Mihalache, Ești ceea ce trăiești, Editura Trinitas, București, 2010, p. 158.
-
Alexis Carrel, „Omul ființă necunoscută“, Editura Cugetarea, București, 1936, pp. 329‑330.
-
Apud. Sf. Preot Dumitru Stăniloae, nota 191, în: Filocalia, vol. XI, Editura I.B.M.O., București, 2016, p. 186.