Chemare duhovnicească pentru sănătate sufletească şi întremare omenească

În toată perioada Postului Sfintelor Paşti, la chemarea şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Casian, în Eparhia Dunării de Jos s-au desfăşurat ample activităţi misionare, cu precădere în satele cu populaţie puţină, mai izolate şi cu posibilităţi materiale reduse. Activităţile au fost organizate în contextul anului 2026, declarat „Anul omagial al pastorației familiei creștine“. După oficierea Tainei Sfântului Maslu, preoții au mângâiat pe creştinii încercaţi de lipsuri materiale, oferindu-le daruri şi încurajându-i să depăşească greutăţile prin care trec, cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin grija Bisericii. 

Protoieria Tecuci

Ca în fiecare an, la începutul și pe tot parcursul Postului Mare, parohiile Protoieriei Tecuci, prin slujitorii și voluntarii lor, desfășoară o intensă activitate liturgică și filantropică, din dorința de a mângâia, de a încuraja și de a sprijini atât duhovnicește, cât și material pe semenii aflați în lipsuri, suferințe, necazuri și încercări.

Începând cu Duminica În­fri­coșătoarei Judecăți, preoții din cele șapte cercuri misionare ale Protopopiatului au săvârșit Taina Sfântului Maslu în toate comunitățile, cu câte șapte slujitori, aducând multă bucurie și întărire sufletească credincio-șilor.

O atenție deosebită a fost acordată în această perioadă pacienților din cele trei mari centre medicale ale zonei Tecuci:

1. Spitalul Municipal „Anton Cincu“ – Tecuci:

Aici, săptămânal, s‑a săvârșit Taina Sfântului Maslu, iar parohiile „Adormirea Maicii Domnului“, „Sfântul Gheorghe“, Barcea Nouă, Drăgănești și parohiile din localitatea Matca au oferit pacienților daruri de strictă necesitate.

2. Spitalul din Ivești ‑ loc în care sunt adesea îngrijiți bătrâni singuri și neajutorați, acest centru a fost sprijinit cu implicarea parohiilor Barcea Nouă, Ivești I, Șerbănești I și II, Diecheni, Bucești, Torcești, Umbrărești și Liești.

3. Centrul pentru persoane cu nevoi speciale „David Austin“ – Țigănești

Parohiile Țigănești, Munteni, Ungureni, Negrilești și Slobozia Blăneasa au oferit sprijin duhovnicesc și material copiilor și tinerilor găzduiți aici.

În toate aceste instituții, slujitorii Bisericii au pășit cu dragoste, blândețe și grijă atentă față de nevoile celor aflați în suferință.

În preajma sărbătorii Bunei Vestiri, voluntarii Parohiei „Adormirea Maicii Domnului“ din Tecuci au dăruit hăinuțe noi tuturor nou‑născuților din Maternitatea Tecuci, precum și cele necesare tinerelor mame.

În Parohia Liești, părintele paroh a invitat 24 de credincioase însărcinate, oferindu‑le daruri, spovedindu‑le, iar de praznicul Bunei Vestiri le‑a împărtășit cu Sfin­tele Taine, spre bucuria și în­cu­ra­jarea familiilor tinere din parohie.

Parohia Eremia Grigorescu a inițiat, în rândul elevilor de la Școala Generală de lângă biserică, un concurs de învățat rugăciuni. Cei trei copii care au învățat cele mai multe rugăciuni au primit de Buna Vestire trei biciclete noi, pentru sănătatea trupească și ca răsplată pentru râvna lor duhovnicească.

Parohiile cu numeroși fii du­hovnicești de etnie romă – Drăgănești, Ivești, Munteni, „Ador­mirea Maicii Domnului“ și Podoleni – au desfășurat activități liturgice, sportive și culturale, implicând tinerii și copiii în citirea și cântarea liturgică, contribuind astfel la integrarea și formarea lor creștină.

Pentru toate aceste lucrări de suflet și pentru sprijinul permanent acordat slujirii liturgice, filantropice și administrative de la Dunărea de Jos, aducem recunoștință și mulțumire Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, pentru binecuvântare, încurajare și pentru dragostea părintească ce o revarsă necontenit asupra clerului și credincioșilor.

Pr. Petru Ojog

Protoieria Covurlui

În Protoieria Covurlui, perioada Postului Mare, până la această vreme, a în­semnat o intensificare a slujbelor misionare, co­mu­nitățile parohiale bucurându‑se de frumusețea slujbelor în sobor, găsind mângâiere la Taina Sfântului Maslu și merindele veșniciei, la Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite.

Urmând calea Postului Mare ca o urcare pe treptele du­hovnicești, marcate de Duminicile Postului Pă­resimilor, alături de preacucernicii preoți și familiile lor, în mijlocul vrednicilor credincioși, ne‑am regăsit, în Duminica Sfintei Cruci, în fața crucii neputințelor și nevoilor aproapelui. În fiecare an, cu binecuvântarea Înalt­preasfințitului Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, cu implicarea și sprijinul parohiilor din cadrul Protoieriei Covurlui, se organizează o activitate social‑filantropică pentru sprijinirea persoanelor asistate din Centrul Medico‑Social Pechea. Acest mo­ment se împlinește plecând de la „coordonatele“ regăsite la Taina Sfântului Maslu pentru tămăduirea sufletească, împlinindu‑se rugăciunea în cadrul acestui centrul, dar și la căpătâiul fiecărui bolnav internat, iar pentru mângâierea neputințelor trupești, dăruindu‑se, anul acesta, ca o continuitate a celor întreprinse anterior, saltele pentru paturile bolnavilor din această instituție.

Ca o mărturie confirmată de mulți dintre cei prezenți la această întâlnire duhovnicească cu persoanele găzduite și tratate în Centrul Medico‑Social Pechea, remarcăm efectul tămăduitor asupra nemulțumirilor și plângerilor noastre. Am venit spre a mângâia neputințele bolnavilor, iar ei ne‑au vindecat, măcar pentru o vreme, de nemulțumire, de risipire și de îngrijorarea purtării crucii viețuirii noastre.

Cu această încurajare dobândită chiar de la cei care ar avea toate argumentele să se plângă de dificultățile lor, s‑a pornit spre altă activitate pastoral‑misionară, izvorâtă din purtarea de grijă a ierarhului Dunării de Jos, anume spre cercetarea celor din comunitățile parohiale mai mici, mai izolate, acolo unde greutățile se simt mai împovărâtoare, din pricina bătrâneții și a lipsurilor.

Grijile vieții, nevoile re­sim­țite, vârsta și neputințele, toate acestea, amplificate de contextul social în care viețuim, impun a fi aproape de semenii noștri, mai ales acolo unde comunitățile parohiale sunt mai mici, unde efectul îmbătrânirii se simte mai mult.

Ca răspuns la aceste realități din prejma noastră, au fost vizitate mai multe parohii din cadrul Protoieriei Covurlui, să­vârșindu‑se Taina Sfântului Maslu în Parohiile Călmățui, Negrea și Schela, iar rugăciunea s‑a prelungit prin cercetarea bătrânilor nedeplasabili, la casele lor, purtându‑se pentru fiecare, ca dar, câte ceva din cele trebuincioase traiului, dar și daruri mângâietoare pentru suflet.

După fiecare activitate pastorală încercăm să surprindem, ca mărturie pentru toți, acele simțăminte folositoare însă­nă­toșirii sufletești pe care o căutăm pe calea Postului Mare, iar prezența în aceste parohii, ne‑a dat șansa de a aduce în mijlocul unor comunități cu destule încercări, bucuria slujbelor, darul binecuvântării Arhiepiscopului Dunării de Jos, încurajarea către toți cei încercați și arătarea faptului că nu sunt singuri, nu sunt uitați, ci mereu prezenți în purtarea de grijă a preacucernicilor preoți.

Plecând cu gândul că sunt multe nevoi la casele acelor bătrâni, iar posibilitățile de a le acoperi pe toate sunt limitate, ne înapoiem cu constatarea faptului că, nevoia cea mai mare este cea legată de prezență. Oamenii din aceste comunități, mai ales cei încercați, s‑au obișnuit a‑și purta greutățile traiului, dar nevoia pre­zenței cuiva în preajma lor este resimțită cel mai mult. Cei mai tineri au migrat spre orașe sau au ales calea viețuirii în străinătate, iar cei rămași doresc nimic mai mult decât prezență mângâietoare a unui om, vorba lui, ascultarea lui.

Pr. Ionuţ Glăvan  

Protoieria Nicorești

În mireasma duhovnicească a Postului Mare, când sufletul însetează după izvorul cel viu al mântuirii, Protoieria Nicorești s‑a preschimbat, prin binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Casian, într‑o adevărată grădină a milos­tivirii, unde rugăciu­nea a rodit în fapta cea bună. Asemenea bătrânilor din Pateric care învățau că „aproapele este viața noas­tră“, slujitorii Sfintelor Altare și credincioșii s‑au unit într‑o singură suflare liturgică și filantropică, înălțând cereri stăruitoare pentru toți cei aflați pe patul durerii. În parohiile mici, unde candela credinței arde smerit în puținele suflete rămase pe glia strămoșească, preoții au săvârșit Taina Sfântului Maslu, iar minunea s‑a arătat prin mulțimea credincioșilor veniți din satele vecine, dovedind că dragostea frățească nu cunoaște hotare geografice.

La poalele Mănăstirii Toflea, am fost în duhul rugăciunii și al recunoștinței, împreună cu pcuv. părinte strareţ Paisie, iar asistența medicală și agapa frățească au fost semnele văzute ale tămăduirii, căci „nu este altă cale spre mântuire decât prin aproapele“! Aceeași lumină a Bunei Vestiri a strălucit și la Parohia Priponești, unde glasurile de copii au împletit pricesnele ca pe niște cununi de flori duhovnicești oferite Maicii Domnului și mamei creștine, primind în schimb, prin mâna unor oameni de bine, Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în pagini de Biblie și cărți de literatură duhovnicească.

Dincolo de zidurile bisericilor, milostivirea s‑a revărsat ca un mir sfințit asupra celor 21 de suflete de la Aşezământul „Samariteanul milostiv“ și asupra numeroșilor bătrâni singuri, cercetați în taina caselor lor cu daruri ce au alinat nu doar boala trupească, ci mai ales singurătatea. Toate aceste lucrări, desfășurate cu binecuvântarea Chi­­riarhului nostru, stau sub sem­nul îndemnului evanghelic: „Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv“. Ele reprezintă mărturia vie a unei slujiri care știe să transforme rugăciunea în faptă și darul în bucurie pascală.

Pr. dr. Mihai Roşu

Protoieria Brăila

La îndemnul părintesc al Înaltpreasfințitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, de a așeza „bandajele“ iubirii lui Hristos prin Taina Sfântului Maslu de obște și prin lucrarea filantropică a sfințiților slujitori la căpătâiul celor neputincioși, bolnavi și împovărați de ani, din comunitățile izolate și greu încercate, au coborât picături de har, ca boabele de rouă în sufletele și trupurile  „arse“ de suferință ale celor bolnavi și neputincioși.

Cercetându‑i pe aceștia, Hristos Domnul a lucrat vindecarea și în noi, slujitorii Săi, căci dăruind prezență iubitoare, am dobândit lucrare lăuntrică milostivă. Zâmbetele largi, sufletele calde și pline de bucurie, așternute în ochii umeziți de lacrimi, ne‑au mișcat profund. Deși sunt comunități cu un profund declin demografic, cu multe case părăsite și cu vârstnici, cei mai mulți singuri, însă nu însingurați, pentru că dragostea lui Hristos am simțit‑o vie și lucrătoare, atât în purtarea de grijă părintească a preoților rânduiți să păstorească aceste comunități, cât și în atenția fraternă a semenilor mai puternici, care cu drag poartă sarcinile celor neputincioși, cumva ei înșiși așezați în îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „Purtați‑vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos“ (Galateni 6, 2).

În data de 24 martie 2026, am cercetat parohiile Cotu Lung și Oancea.

În parohia Cotu Lung, precum și în mica așezare adiacentă acestei comune, Cotul Mihalea, împreună cu pc. pr. paroh Ion Daniel și alți preoți slujitori, am cercetat 4 familii în cadrul cărora se află în grijă semeni aflați în grea încercare și suferință.

De asemenea, în parohia Oancea, după săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, împreună cu preoții misionari din Cercul Misionar nr. 5 şi însoțiţi de pc. pr. Neculai Voineag, am cercetat 8 persoane nevoiașe. Acestea au primit cu recunoștință prezența slujitorilor și s‑au bucurat de rugăciunilor de sănătate, de ungerea cu untdelemnul sfințit de la Taina Sfântului Maslu și de darul filantropic oferit din partea Bisericii, cu ocazia apropiatului praznic al Bunei Vestiri.

În data de 26 martie a.c., am cercetat parohiile Sihleanu și Pitulați, unde slujește cu multă jertfelnicie pc. pr. Cristian Leontin, care, deși pensionar, așează ca la tinerețe vigoarea atenției în propășirea lucrării misionare, precum și în grija arătată față de sfintele locașuri din aceste localități.

Și în aceste comunități, după săvârșirea Tainei Sfântului Maslu, am cercetat 6 persoane bolnave și neputincioase, între care și un enoriaș în vârstă de 100 de ani, moș Cosma, din satul Pitulați, în care am regăsit credința smerită în mila lui Dumnezeu și luciditatea unui firesc al purtării crucii necazurilor din lumea aceasta, pe care din păcate, deseori îl pierdem din vedere. Duhul Bisericii revărsat în casa fiecărui bolnav cercetat, făina și uleiul sfințit la Taina Sfântului Maslu, au fost primite, precum talanții lui Hristos încredințați spre înmulțirea harului tămăduirii neputințelor sufletești și trupești.

Având încredințare că vremea Postului Sfintelor Paști e vremea trecerii de la moartea nesimțitoare a nevederii lui Hristos la trăirea prezenței lui Hristos în fiecare semen aflat pe patul suferinței, rămânem recunoscători Înaltpreasfințitului Părinte Casian pentru vegherea părintească asupra „bisericii vii“, asupra celor nebăgați în seamă sau uitați de prea‑multa noastră grabă către nicăieri.

Pr. Ștefan Constandache

Protoieria Făurei

Ce perioadă mai frumoasă putea fi aleasă pentru a răspunde ,,chemării pentru sănătate duhovnicească și întremare omenească“ a Înaltpreasfinției Sale decât perioada Postului Mare, cea mai densă din punct de vedere duhovnicesc, pastoral și social‑filantropic!?

Deși era de datoria noastră ca păstori de a ne îngriji de acest segment vulnerabil al familiei creștine care sunt bătrânii, bolnavii și cei nedeplasabili, totuși Înaltpreasfinția Sa, prin purtarea Sa de grijă, ne‑a luat‑o mai înainte, arătând dragoste și respect față de cei aflați în suferință. La chemarea sa, am descoperit în protoieria noastră unsprezece parohii și trei filii în care s‑a săvîrșit Taina Sf. Maslu, unde cei neputincioşi au fost unși și binecuvântaţi cu untdelemn sfințit și au primit ajutoare alimentare ca să se mai întremeze pe calea postului. S‑au mobilizat 26 de preoți care au săvârșit Taina Sfântului Maslu în 15 biserici. Numărul celor prezenți la aceste slujbe nu a fost mare atât din cauza neputinței acestora de a se deplasa, cât și a ,,obișnuinței“ de a fi uitați. Parohiile implicate au fost: Ariciu, Berlescu, Cîineni, Constantinești, Corbu Vechi, Esna, M.K. Domnița, M.K. Șuțu, Maraloiu, Olăneasca și Pribeagu. La acetea se adaugă și trei filii: Plăsoiu, Brateșu Vechi, Ionești.

Este de prisos să povestim reacția celor vizitați pentru a fi unși cu untdelemn sfințit și pentru a li se citi rugăciuni de sănătate, de întărire duhovnicească. Preoții implicați au povestit despre lacrimile de bucurie ce curgeau din ochii bătrânilor bolnavi vizitati și care nu au mai ieșit din casă de luni de zile. Atunci am înțeles sensul cuvintelor: ,,Oamenii nu mor atunci cînd mor, ci atunci când sunt uitaţi“. Astfel că vizita preoților a fost o bucurie duhovniceasca și bucuria lor a fost cu atât mai mare când am transmis din partea Înaltpreasfințitul nostru Părinte arhierești binecuvântări.

Din dialogurile avute cu aceste persoane dorul de biserică și de sfintele slujbe îi macină cel mai mult, ceea ce arată că deși fizic nu se mai puteau deplasa, aveau totuși biserica în suflet pentru că, atunci când puteau și mergeau la sfintele slujbe, aceștia și‑au încărcat sufletele cu har, asemenea ariciului acele cu boabe de struguri. De asemenea, cei vizitaţi au mărturisit bucuria pe care Televiziunea și Radioul Trinitas le aduc în viața lor. Toți, la unison, au mărturisit cât de mult suplinesc cele două mijloace media absenţa de la biserică și cât de mult îi ajută să treacă mai ușor peste singurătate. Am rămas impresionați când am constat că mulți dintre ei știau despre faptul că anul acesta este Anul omagial dedicat pastorației familiei creștine și Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar.

Părintele Radian Spânu, preot la Târlele Filiu și suplinitor la parohia Berlescu, a amintit de bucuria duhovniceasca pe care credincioșii din cele două parohii pe care le păstorește o au pentru canonizarea mamei Sf. Cuv. Dometie Manolache, Sf. Cuv. Filotimia, care împreună îi ocrotesc și care mijlocesc pentru slujitorii şi credincioşii din această zonă.

Bineînțeles că dragostea pre­o­ților s‑a concretizat în oferirea de daruri de strictă necesitate, alimente sau dulciuri, la care s‑au adăugat iconițe și revista „Călăuză ortodoxă“.

Însă nu putem să nu constatăm aspectul dureros al depopulării masive a satelor și a îmbătrânirii populației. Când vezi casele părăsite și, mai nou, dărâmate, nu poți să nu rămân pe gânduri! Iată de ce această acțiune s‑a dovedit a fi una binevenită și de mare folos. Preoții vor continua și în perioada următoare să‑i viziteze pe aceștia cu Molitfa de Paște, îi vor spovedi și împărtăși și, după posibilități, îi vor mai ajuta cu cele necesare pentru ,,întremarea“ lor și spre bucuria noastră.

Pr. Mihăiță Cocîrlea

Protoieria Însurăței

În frumoasa perioadă a Sfântului și Marelui Post, am participat alături de harnicii preoți ai parohiilor mici ca densitate, dar mari ca bunătate ce s-au îndreptat cu pași mici și siguri spre sărbătoarea Învierii Domnului din casa omului bolnav și singur. Activitățile au început, în bisericile de enorie din fiecare comunitate vizitată, cu oficierea Tainei Sfântului Maslu pentru cei care au putut fi prezenți. Aceștia s‑au împărtășit de Cuvântul cel vindecător, au fost unși cu untdelemn sfințit iar la final au primit pe lângă cuvântul de învățătură și mesajul de încurajare al Chiriarhului nostru, împreună cu o iconiță, ca dovadă palpabilă a acestei griji față de parohiile vizitate.

Taina Sfântului Maslu este cea mai apropiată de popor. Prin aceasta învățam să ne rugăm, dar mai ales cum să ne rugăm: „Mărturisiți‑vă unii altora păcatele și rugați‑vă unii pentru alții, ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului“ (Iacov 5, 16).

Această purtare în inimă a unuia pentru celălalt, ne așază într‑o rânduială a iubirii pe care Însuși Hristos a propovăduit‑o mai ales la sfârșitul activității Sale pământești: „Să vă iubiți unul pe altul, precum v‑am iubit Eu pe voi“ (Ioan 15, 12).

La această școală a iubirii am dorit să participăm și noi prin vizitele pe care le‑am organizat alături de preoți și voluntari în parohiile Stanca, Polizești, Gura Călmățui, Berteștii de Sus și Berteștii de Jos.

Nimeni nu se apropie de Taina Sfântului Maslu doar pentru sine, ci întotdeauna întâlnim în pomelnicele credincioşilor şi numele altor oameni aflați în diferite nevoi sufletești sau trupești, care din pricina bolii nu pot fi de față la săvârșirea acestei Sfinte Taine. Învățăm aceasta din grija celor patru prieteni pentru cel slăbănogit în patul său de suferință, că Dumnezeu este mișcat și înduplecat mai ales când ne rugăm pentru cel de lângă noi, mai repede decât pentru noi înșine.

Este impresionant cum, de‑a lungul timpului, Taina Sf. Maslu a aşezat în inimile oamenilor mila de a se ruga unii pentru alții și toți pentru unul. Este de‑a dreptul minunat faptul că, uneori, deși lipsiți de vreo suferință trupească, credincioșii participă la Taina Sfântului Maslu, rugându‑se unii pentru alții!

Cu toate acestea, este necesar să reținem că cea mai mare și grea boală nu este cea trupească, ci este cea sufletească, când răutatea și indiferenta pun stăpânire pe trupurile sănătoase, pline însă de boala aceasta sufletească a înstrăinării de dragostea fraternă.

Din această însingurare am dorit și noi să ieșim atunci când am pornit din biserica satului mic spre „bisericile“ din casele unde ne așteptau sufletele mari ale bătrânilor și bătrânelor noștri singuri, bolnavi, peste care nu numai timpul și durerea anilor au lăsat urme adânci în sufletele lor, ci mai ales singurătatea și înstrăinarea de cei de‑aproape ai casei. Am uns cu untdelemn frunțile încrețite de ani și de nevoi ale celor ce nu au putut participa la Taina Sfântului Maslu ce s‑a oficiat la biserica lor din localitate, dar și mâinile neputincioase care nu mai pot sluji uneori nici la nevoința de a face semnul Sfintei Cruci. Le‑am lăsat și un simbolic dar, nu doar de alimente, ci mai ales o carte de rugăciuni cu scris mai mare și o icoană cu Maica Domnului, daruri de care au fost impresionați, căci în durerea suferințelor, Domnul este Cel care ne este cel mai aproape.

Așa am încercat, prin puțina noastră pricepere, să aducem în casele bunilor noștri bătrâni, cuvintele rugăciunii: „Cel Care miluiești cu liniștirea“. Ce liniște poate fi mai mare decât aceea când trupul primește ungerea cu untdelemnul sfințit, spre iertarea păcatelor, iar uneori, din rațiuni divine, chiar și vindecarea sufletească sau trupească! Ce bucurie sau cum am putea măsura bucuria lacrimilor care ani de‑a rândul au brăzdat obrajii parcă întineriți atunci când, în singurătatea omului, se așază comuniunea și comunicarea.

Sunt puține cazurile în care omul înțelege ceea ce primește.  De aceea noi, prin aceste vizite, sperăm să fi înțeles pe cât ni se cade a ști ceea ce, din mila lui Dumnezeu, am dăruit sau, mai cu seamă, am înțeles ceea ce am primit. Așa am fost ridicaţi deasupra condiției noastre, până la condiția celui ce ne‑a primit, ne‑a zâmbit și ne‑a tras spre sine. Abia în acest fel putem înțelege că iubirea, această minunată trăire, niciodată nu se cere, ci se dăruiește pentru a fi simțită și trăită!

Pr. George-Ionuţ Albu