Ziua de 10 decembrie 2025 a avut o desfășurare cum puține au avut de când însoțesc bătrânii din Căminul pentru Persoane Vârstnice „Sfântul Spiridon“ de pe strada Domnească din Galați. Obișnuința, în această perioadă, este de a pregăti așa cum se cuvine cinstirea ocrotitorului spiritual, care se săvârșește, conform calendarului, pe 12 decembrie.
Impulsionat de binecuvântarea Înaltpreasfinției Sale, Părintele Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, am demarat în prealabil un demers de identificare a nevoilor celor pe care îi avem în îngrijire. Am beneficiat aici de ajutorul neprețuit al unor tineri care frecventează ultimul an de studiu la Colegiul de Industrie Alimentară „Elena Doamna“. Ipoteza de lucru de la care am pornit în realizarea investigației noastre sociologice a fost aceea că, din punct de vedere material, fiecare bătrân are tot ceea ce îi trebuie: apă, hrană, căldură, un pat curat și confortabil, haine curate. Din afirmațiile tinerilor care au participat la acest demers, am dedus faptul că bătrânii au fost relaxați și încrezători în cadrul întâlnirilor. Iar despre tineri, afirm că aceștia au fost impresionați de interacțiunea cu seniorii. Eliminarea barierelor generaționale, așa cum am încercat noi să facem, reprezintă cheia spre calea comuniunii și a vindecării individuale.
Relativ la rezultatele interviurilor realizate de tineri a reieșit faptul că 55% dintre persoanele cazate în cămin identifică în răspunsurile lor nevoi nemateriale, psihosociale, spirituale (sănătate, relații de familie, empatie, comunicare, partener). Redăm, pe scurt, cele mai relevante nevoi spirituale exprimate în dialogurile consemnate în acest mic studiu, fără a interveni asupra răspunsurilor care au fost înregistrate: „să‑mi văd nepoții“, „să găsească fata mea de lucru“, „să nu mai fiu singur“, „mi‑e dor de copilul care nu mai este“, „să fim mai toleranți“, „să fie pace“, „să‑mi văd surorile“, „să fie sănătos băiatul meu“, „liniște și înțelegere cu toată lumea“, „mai multă libertate și înțelegere“, „să nu mai fie război“. Simpla enumerare a dorințelor exprimate de seniori, arată o combinație de necesitate de satisfacţie personală, dar împreună cu împlinirea comunitară a acestor nevoi. O imagine a lipsei de egoism. Cred că ar trebui să ne pună pe gânduri faptul că rezultatul centralizării tuturor răspunsurilor a fost orientat majoritar spre valorile spirituale.
Pentru că orice investigație realizată în aria socială nu are voie să rămână fără intervenție, valorificarea rezultatului trebuia să se producă imediat. Astfel, cu numai o zi înainte, respectiv pe 9 decembrie, Înaltpreasfinția Sa a diseminat informațiile cuprinse în sondajul efectuat către cadre didactice, studenți, medici rezidenți și preoți într‑o întâlnire ce a avut loc la Universitatea Vârstei a Treia. Atunci a început să se producă minunea Sfântului Spiridon! Patru preoți, Cosmin Dan Munteanu de la Parohia „Înălţarea Domnului“, Ştefan Pintilie de la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon“, Ovidiu Gafton de la Capela „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ – Penitenciarul Galaţi, Corneliu Hanu de la Capela „Sfântul Mare Mucenic Pantelimon“ – Spitalul de Psihiatrie „Elisabeta Doamna“ Galaţi, alături de preotul Cătălin Huciu de la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Sfântul Ierarh Spiridon“ – Căminul pentru persoane vârstnice, împreună cu 45 de studenți de la Facultatea de Medicină și Farmacie din Galați, coordonați de domnul Prof. Univ. Dr. Habil Eduard Polea Drima, au devenit ad‑hoc voluntarii căminului și au hotărât ca în ziua următoare să viziteze bătrânii cazați în cămin.
Înainte de vizita propriu‑zisă, soborul de preoți a oficiat slujba Aghesmei mici. Programul vizitei de peste două ore a asigurat concomitent funcționarea serviciului social. Dincolo de faptul că nu a existat în niciun moment perturbarea activității cotidiene, ceea ce am avut în plus față de o zi obișnuită de lucru a depășit așteptările noastre.
Pe culoarele și în camerele căminului am întrezărit nevăzuta bucurie din ochii celor care, dintr‑o dată, nu mai erau bătrâni și bolnavi. 112 suflete erau acum în trupuri vii! 112 trupuri vii conlucrau real, fructuos cu 112 minți sănătoase! 112 oameni nu‑și mai simțeau durerile pentru că ele dispăruseră! 112 „tineri“ de vârsta a treia erau gazdele noastre! Tinerii studenți au contribuit alături de preoți la această transformare. Noi ceilalți, care venim zilnic acolo, eram uimiți, dar sincer bucuroși că așa ceva se întâmplă. Dinamica pozitivă a convorbirilor duhovnicești completată de o caldă strângere de mână a readus la lumină frumosul care părea pierdut în rândurile foștilor bătrâni, deveniți tineri acum. Nu mai vedeam senectute, vedeam zâmbete, lacrimi de bucurie, vedeam împăcare și liniște. Ieșirea preotului din biserica de zid este decisivă pentru consacrarea iubirii de aproapele. Am văzut cum bucuria bătrânului se transformă în bucuria preotului. Am văzut cum însănătoșirea celui suferind devine sănătatea preotului. Am văzut cum viața celui readus în lumină devine viața preotului. Implicarea preotului în asistență socială nu reprezintă renunțarea la abordările și curentele actuale în funcționarea unui serviciu social, ci doar actualizarea unor standarde care trebuie gândite că au în centrul acțiunii lor oameni. A nu implica preotul în asemenea acțiune reprezintă asumarea fugii de realitate.
Studenții au avut, de asemenea, o abordare centrată pe om, poate științifică, este firesc, dar nici așa nu este rău. În dezvoltarea științei este nevoie de baze umane, ea nu vine de nicăieri. Dar ce frumos era să vezi tinerii zâmbind alături de noii noștri „tineri“! Viitorii profesioniști în ale medicinei vor conștientiza pe viitor cât de important este să vadă omul prin ochii lor și nu prin ai unui aparat oarecare. Sigur vor aplica în profesia lor un nou principiu: din obiect al vindecării, omul devine subiect al vindecării. Vizita studenților a fost un laborator reușit! Aici nu au avut loc experimente, ci a fost trăire, a fost cunoaștere adevărată și nemijlocită. Nu a fost oare elementul declanșator al dispariției prejudecăților pe care le hrănim mai mult sau mai puțin conștient astăzi față de semeni? Astăzi, generații diferite par mai depărtate unele de altele decât erau obișnuiți oamenii în vremuri de altădată. Viața trăită prin ecrane și aparate ne virtualizează, creează falii între tineri și bătrâni. Ba chiar și între oameni din aceeași generație apar contradicții. Interacțiunea directă tânăr de vârsta întâi – tânăr de vârsta a treia, care a avut loc aici, a creat o punte tot mai rar umblată astăzi. Am primit multe impresii de la studenți, toate pozitive. Iată două dintre acestea: „Experiența la Căminul de bătrâni m‑a învățat cât de valoroase sunt răbdarea și empatia. Acolo am descoperit povești de viață impresionante și oameni care apreciază orice gest de sprijin. Timpul petrecut cu ei m‑a făcut să înțeleg cât de important este să fii prezent cu adevărat! Această activitate desfășurată la Căminul de bătrâni a lăsat o impresie profundă asupra mea“ și: „La rugămintea Înaltpreasfințitului Casian, am mers să petrec timp cu persoanele vârstnice, oferindu‑le câteva momente de dialog și apropiere umană. Am realizat cât de mult contează pentru ei o conversație caldă și o prezență binevoitoare, mai ales pentru cei care se confruntă cu probleme de sănătate sau cu singurătatea. Întâlnirea mi‑a arătat cât de mare este nevoia lor de atenție, de ascultare și de sprijin emoțional. Această experiență m‑a învățat cât de valoroase sunt gesturile simple și cât de mult pot ele să aducă alinare și bucurie. A fost o lecție de empatie, de respect și de apropiere față de cei aflați la vârsta vulnerabilității“.
Punctul de maximă emoţie al acestei vizite a fost minunat. Am văzut oameni care nu mai rostiseră de multă vreme vreun cuvânt, dar au putut închega propoziții și chiar fraze! Aceasta este minunea Sfântului Spiridon! Oameni care au putut trece, cu ajutorul altor oameni, peste bariere, în alte condiții de netrecut! Le‑au fost trezite amintiri, au putut depăna poveşti de viaţă, au schimbat impresii, au împărtășit experiențe. Valorizarea noastră ca oameni este importantă, dar ea trebuie să aibă loc alături de alți oameni. Omul de lângă noi trebuie privit ca oglindă. Ce vedem dacă privim în ea? Dacă fiecare dintre noi are răspunsul potrivit la întrebare, avem șansa de a ieși din orbirea spirituală în care pare că ne adâncim tot mai mult.
Din perspectivă socială, ceea ce s‑a întâmplat în această zi de 10 decembrie 2025 la Căminul pentru Persoane Vârstnice „Sfântul Spiridon“, a fost o operație de extragere. Am extras oamenii din statistici și i‑am adus în realitate!
Ce mai trebuie spus aici? Un lucru esențial: nimeni nu a venit în vizită la cămin să ofere cadouri, indiferent de natura lor. Au fost oferite în dar cercetarea, empatia, apropierea, mângâierea, strângerea de mână, dialogul, toate fiind elemente constitutive ale iubirii. Iubirea este remediul pentru oameni, iubirea este medicamentul omnipotent. Este încă o dovadă vie că relațiile interumane stimulează vindecarea individuală și, pe cale de consecință, duce la vindecare comunitară.
Preoți și studenți deopotrivă au stabilit că această zi a fost doar prima dintre cele care vor mai veni. Este urma lăsată de papucelul Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei în sufletele celor ocrotiţi în acest cămin de oameni ca şi noi!
Adrian‑Daniel Subașu