Trecerea prin perioada Postului Mare, cu rânduiala de rugăciune, pocăință și înfrânare, a fost pentru fiecare credincios o chemare la lucrare lăuntrică și la apropiere sinceră de Dumnezeu. Acest timp de pregătire duhovnicească a deschis calea spre lumina marelui Praznic al Învierii Domnului, temelia credinței noastre și inima vieții liturgice a Bisericii. Sărbătoarea Învierii nu este doar o rememorare solemnă a unui eveniment mântuitor, ci o prezență reală, vie și lucrătoare a lui Hristos Cel Înviat, Care luminează sufletele și dă sens vieții celor care Îl mărturisesc cu credință.
În Eparhia Dunării de Jos, această noapte binecuvântată a fost trăită cu profundă emoție, într‑o comuniune sfântă între cler și popor. Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a pășit în Catedrala din Galați, purtând în mâinile sale Sfânta Lumină, adusă în aceeași seară de la Ierusalim – locul biruinței lui Hristos asupra morții – prin grija Patriarhiei Române. Prin acest gest simbolic și tainic, lumina Învierii a fost împărtășită mai întâi clerului, apoi întregii adunări de credincioși, ca semn că, harul lui Dumnezeu coboară din cer și se revarsă peste întreaga Biserică. Străzile orașului Galați, începând cu Calea Domnească, s‑au umplut de o lumină care nu era doar vizibilă, ci simțită adânc în inimile celor prezenți. La chemarea: „Veniți de luați lumină!“, mii de suflete credincioase au primit flacăra pascală cu evlavie, iar noaptea s‑a transformat într‑o mare de candele aprinse, imagine vie a luminii lui Hristos, care pătrunde în întunericul lumii și îl biruiește. Era, așa cum mărturisește Canonul Învierii, o împlinire vizibilă a adevărului: „Acum toate s‑au umplut de lumină: și cerul, și pământul, și cele de dedesubt. Deci, să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos, întru Care s‑a întărit“ (Canonul Pascal).
Această lumină nu a rămas doar la exterior, ci a luminat și inimile celor care, răspunzând chemării Bisericii, au rămas la slujba Canonului Învierii și la Dumnezeiasca Liturghie săvârșită cu solemnitate și pace. În ciuda spațiului limitat al Catedralei, mulțimea a rămas unită în duh, iar cei pregătiți sufletește s‑au apropiat cu smerenie de Sfântul Altar, primind Sfintele Taine – Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, Cel înviat, dătătorul vieții și al nemuririi. În cuvântul său de învățătură, rostit cu blândețe, dar și cu adâncă forță teologică, Înaltpreasfințitul Părinte Casian a tâlcuit semnificația Învierii ca izvor al vieții veșnice și temelia speranței noastre: „Hristos este Dătătorul de viață și Lumină a oamenilor. Îl simțim în taina nopții pascale, atunci când o singură lumânare, cea a preotului, învinge întunericul și aprinde inimile prin flăcările celorlalte lumânări. Așa luminează Hristos pe tot omul care vine în lume. Din plinătatea Lui luăm cu toții, și har peste har. El nu doar că a biruit moartea, ci ne‑a dăruit și nouă nădejdea că vom învia și noi împreună cu El. În această nădejde, frica dispare, iar viața capătă sens și direcție. Cei ce cred în El nu vor fi rușinați, ci vor trăi întru bucuria veșniciei.“
Acest mesaj a fost primit cu emoție de credincioșii adunați, care au primit apoi, potrivit rânduielii bisericești, pasca binecuvântată, simbol al vieții noi în Hristos și darurile tradiționale pascale, oferite cu dragoste părintească de chiriarhul Dunării de Jos și de soborul de preoți și diaconi. Într‑o vreme în care lumea este adesea tulburată de războaie, incertitudini și dezbinări, Învierea Domnului rămâne pentru Biserică și pentru fiecare creștin temelia nădejdii și garanția iubirii divine care nu se stinge. Ea ne arată că viața este mai puternică decât moartea, că lumina nu poate fi cuprinsă de întuneric și că iubirea jertfelnică a lui Hristos este singura putere care poate înnoi lumea. Să păstrăm, așadar, Lumina Învierii nu doar în candelele aprinse o noapte, ci în inimile noastre, în viața de zi cu zi, prin rugăciune, prin iertare, prin milostenie și prin faptele cele bune. Doar așa, Hristos Cel Înviat, va rămâne viu în noi, iar viața noastră va deveni un martor al luminii care nu apune.
Hristos a înviat!
Adevărat a înviat!
Vicențiu Tacea