La trecerea neaşteptată la Domnul a domnului Sorin Ioan Dumitrescu, pe lângă rugăciuni şi lacrimi, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a transmis familiei îndoliate următorul mesaj:
Ajunul Nașterii Domnului, pe lângă încărcătura spirituală din adâncul tainic al inimilor, ne cheamă duhovnicește la momentul nașterii spirituale a unui creștin în lumea de Dincolo, „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit“.
Omul lumii acesteia, cu toate zbuciumările, căutările, izbânzile, biruințele, căderile și suferințele, dar și transfigurărilor, în sensul marii convertiri la frumusețea care ne salvează, este artistul plastic Sorin Dumitrescu, ucenic, mai întâi al marelui pictor Corneliu Baba, iar, mai apoi, fiul regăsirii tainicelor cugetări despre paradigma transfiguratoarea din icoană, din cuvânt și din cultura învierii Duhului în sufletele creștinilor, așa cum l‑a îndrumat neuitatul nostru dascăl, teolog și misionar mistic, Părintele Galeriu.
La școala mistagogiei prin artă, în inima cetății de la biserica „Sfântul Silvestru“, a făcut din atelierul artistic al viziunii plastice – „capelă“ a unui urcuș spre dialogul tainic dintre Hristos Domnul din Icoana Sa și noi, tot icoane în căutarea permanentă a luminii dreptei credințe și a frumuseții creației, de multe ori iconizată în raiul chivotelor lui Petru Rareș, pe care marele savant Sorin Dumitrescu le‑a proiectat, diacronic și sincronic, în „everestul“ creației sacre, prin măiestria sa artistică, în fond chiar imaginea raiului de pe pământul „cântând în frumusețea iconografiei ortodoxe“!
Personalitate complexă și completă, înțeles de puțini asceți ai autenticului din credința ortodoxă în toată măreția smereniei vindecătoare de patima răutății, neînțeles de mulți, dar foarte hotărât în urcușul său spre convertirea din inimi la autenticul mântuitor, maestrul Sorin Dumitrescu a fost, este și rămâne un „aristocrat al credinței“, pentru a‑l aduce în preajma prietenului său grec Christos Yannaras!
Din darurile profunzimilor exprimate în dialogurile cu Sfântul Părinte Mărturisitor Cleopa, ori din cele șase dimineți petrecute cu Sfântul Preot Profesor Mărturisitor Dumitru Stăniloae, ne rămâne profesiunea sa de credință expusă în momunentala lucrare „Noi și icoana“!
În această dimensiune, Domnul i‑a oferit o scurtă asceză, aidoma „Golgotei“ singurătății doar omenești, prin plecarea jumătății sale, Doina, neuitata doamnă a iubirii totale față de misiunea creștină în familie și în lucrarea respectatului soț Sorin.
Neîndoios, a fost călăuzit lăuntric de frumusețea teologică exprimată prin artă, până când „uleiul“ din candela incandescenței personalității sale s‑a terminat!
Rămâne Lumina!
Rămâne iubirea sa pentru autentic în toate capilaritățile sufletului creștinesc, românesc!
Rămâne o operă uriașă, personală și comunitară, autohtonă și europeană!
Rămâne o familie condusă de urmașa sa, căreia i‑a oferit zestrea sufletească în tot ceea ce înseamnă, Anastasia!
Rămâne, dincolo de aparențele trecătoare ale omului supus omeneștilor neputințe, un suflet cald, iubitor și foarte sensibil!
Rămâne fratele, prietenul și creștinul născut spiritual în Cer la Nașterea Domnului, dascălul, artistul, intelectualul, împurpurat în lumina frumuseții ortodoxiei iconice, academicianul Sorin Dumitrescu!
Dumnezeu să‑l așeze lângă Sfântul Cuvios Sofian și Sfântul Cuvios Pafnutie, iconar Pârvu Mutu!
Veșnica lui pomenire din neam în neam!
† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos