Societatea actuală, generația tânără în mod special, se îndepărtează treptat de concepția muzeului clasic. Acest lucru nu trebuie să ne sperie, întrucât ține de normalitate, mai ales dacă ne gândim la sistemul informaţional, cu acces liber și rapid, implementat în mai toate domeniile. Astăzi, publicul doreşte o informare mai rapidă şi o face adesea prin alte mijloace, decât prin vizita la muzeu.
Încercând să venim în ajutorul celor care nu pot ajunge fizic la muzeu și pentru o mai bună cunoaștere a patrimoniului cultural aflat în colecțiile Muzeului Istorie, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos, instituție de drept privat, și utilitate publică, aflată în subordinea Arhiepiscopiei Dunării de Jos, vom extinde și la buletinul eparhial, seria de mici prezentări/documentări, publicate începând cu anul 2020 (începutul pandemiei de COVID‑19). În fiecare număr al revistei vom aduce în fața cititorilor obiecte valoroase, interesante și inedite aflate în patrimoniul muzeal.
Începem periplul cultural cu două volume aflate în Colecția de Carte Veche, și ne vom opri asupra unor însemnări găsite pe: Minei, Ianuarie, Buda, 1805, nr. Inv SIMP 1229, precum și pe Minei, Septembrie, Buda, 1804, nr. Inv. SIMP 1211.
Pe volumele de carte veche putem regăsi însemnări cu ajutorul cărora se pot reconstitui perioade și evenimente istorice sau care pot aduce contribuții la elucidarea multor necunoscute, legate de istorie, societate, viața de zi cu zi a comunității, relații sociale sau familiale, fenomene ale naturii, proprietăți etc. Majoritatea cărților studiate au însemnări chiar pe filele de la început, altele la sfârșit sau pe marginile lor. Însemnările sunt făcute cu ajutorul condeiului, scrise cu cerneală (neagră, albastră, violet), cu creion (negru, chimic, roșu), cu tuș (albastru, violet). Explicația acestor însemnări este aceea că, la vremea respectivă, nu existau colile de scris, iar de instrumentele de scris beneficia doar o anumită categorie de oameni. Alfabetul întâlnit este fie chirilic, de tranziție sau latin.
De aici se poate încerca și o ierarhizare a celor care au făcut însemnările: unii scriau corect, ușor de descifrat, bine aranjat, alții scriau mai dezordonat, cuvinte incomplete, greu de dedus, majoritatea însemnărilor fiind făcute cu alfabet chirilic. Unele însemnări sunt simple iscălituri, consemnări de ani, amintiri de familie, altele sunt complexe, prezentând o gamă largă de informații.
Însemnările pe care le prezentăm astăzi au fost descoperite pe două volume de carte veche, respectiv pe două Mineie. Denumirea mineiului derivă din grecescul Μηναιον, ajuns la noi prin filieră slavonă (mineia sau sârbă (minei) și înseamnă, ad litteram, lună. Noțiunea desemnează acea categorie de cărți religioase, manuscrise ori tipărite, specifice cultului creștin ortodox, în care se indică, pentru fiecare zi în parte din cuprinsul unui an, sfinții ce urmează a fi prăznuiți și slujbele religioase corespunzătoare acestora.
Alcătuirea primelor mineie este atribuită de unii cercetători Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului între anii 634‑638, și Sfântului Ioan Damaschin, care a trăit între anii 675‑749. Strădaniile lor în acest sens au fost desăvârșite ulterior și de alți teologi, ca Sfinții Teofan Mărturisitorul, Teodor Studitul, Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului și Iosif, imnograful din Sicilia, toți din secolul al IX‑lea.
În secolul al XIX‑lea, perioada din care fac parte obiectele supuse cercetării, cele mai folosite mineie au fost cele tipărite la Buda. Pe multe dintre mineiele din colecția Muzeului Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos Galați se regăsesc însemnări dintre cele mai diverse. Ne‑au atras atenția două dintre acestea, ambele făcute cu grafie latină, însemnări care consemnează evenimente istorice care au marcat comunitatea respectivei parohii.
Primul volum studiat este un Minei pe luna septembrie, tipărit „în crăiasca tipografie a universității din Pesta, la anul de la Iisus Hristos 1804“: „Mineiul luna lui septembrie carele mai întâiu s‑au fost tipărit tălmăcit prin nevoința Prea Sfințitului Episcop al Râmnicului Chesarie. Iară acum a doua oară după izvodul cel adevărat al Mineiului celui Mare dat la tipariu în zilele Preaînălțatului Împărat al Românilor și Apostolescului craiu Francisc al II‑lea cu blagoslovenia excelenței sale Preasfințitului domn Ștefan Stratimirovici, Arhiepiscopul și Mitropolitul Bisericii Răsăritului din Karloveț“ (Minei, septembrie, Buda, 1804, nr. Inv. SIMP 1211).
Acest minei provine de la Parohia Vârlezi, biserica Sf. Ioan Botezătorul, însemnarea fiind făcută de către cântărețul bisericesc M. Brudiu. Mineiul respectiv conține o însemnare pe verso‑ul paginii de titlu: „la 1914 luna septembrie 27, ora 6 dim. au murit regile Carol I al României în timpul evenimentilor externe al răsboiului Eropian, SS cânt. Brudiu“.
Cel de‑al doilea volum studiat și prezentat este un Minei pe luna ianuarie, tipărit, de asemenea, „în crăiasca tipografie a universității din Pesta, la anul de la Iisus Hristos 1805“: „Mineiul luna lui ianuarie carele mai înainte s‑au fost tipărit tălmăcit prin osârdia, și cheltuiala iubitorului de Dumnezeu Episcop al Râmnicului Chesarie. Iară acum cu voia și blagoslovenia prea sfințitului Mitropolit al Ungro Vlahiei Kiriu Kir Dositei sau mai îndreptat la tălmăcire de multe greșale, în zilele Măriei sale Domnului Țării Românești Ioan Constandin Alexandru Ipsilanti Voievod prin osârdia smeritului Episcop al Argesului Kir Iosif“ (Minei, Ianuarie, Buda, 1805, nr. Inv SIMP 1229).
Mineiul provine tot de la Parohia Vârlezi, biserica Sf. Ioan Botezătorul, însemnarea fiind făcută cu creionul, pe forzațul fix de la finalul cărții: „Întărește Dne Sf…. această sfântă credință a dreptmăriților creștini și păzește Dne pre regele nostru Ferdinand, regina Maria și augusta lor familie și pre împăratul tuturor rușilor Necolai al II și armata noastră română și cea aliată rusă, păzindu‑i pre (…)“.
Însemnarea nu este semnată și nici datată, dar conținutul ei face posibilă încadrarea ei între 14/27 august 1916 și 26 noiembrie‑9 decembrie 1917, timp în care România participă la Primul Război Mondial ca membră a Antantei.
Muzeograf Laurenția‑Mariana Orac