Mesaj pentru rugăciune la adormirea în Domnul a părintelui Constantin Diaconu
Iubiți frați și surori, ne unim cu binecredincioșii creștini din Câmpia Brăilei, din istorica localitate Șuțu, din biserica mare și frumoasă, ctitoria boierilor Șuțești. În plină lumină a Învierii, a închis ochii un vrednic și destoinic preot, părintele Constantin Diaconu, om echilibrat, păstor înțelept, părinte iubitor pentru toți fiii din această localitate. Preoțimea din zonă, colegii de școală, împreună cu poporul l‑am însoțit în rugăciune, cerând ca sufletul lui bun să urce la altarul Domnului. Trupul său se va da pământului natal din părțile Buzăului. Am pierdut un preot bun pe pământ, dar Îți trimitem, Doamne, un suflet blajin și curat. Primește‑l în iubirea Ta de oameni! Dumnezeu să‑l ierte! Hristos a înviat!
† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos
În seara zilei de 4 mai 2022, a plecat la Domnul vrednicul de pomenire, părintele Constantin Valeriu Diaconu.
S‑a născut în data de 7 mai 1960, în satul Mlăjet, com. Nehoiu, jud. Buzău, din părinții Dobra și Mihai Diaconu. Școala generală a absolvit‑o în satul natal, iar treapta I de liceu la Liceul Teoretic Pătârlagele.
Între anii 1978‑1983, a urmat cursurile Seminarului Teologic din Buzău, iar între anii 1983‑1987, cursurile Facultății de Teologie din București.
Se căsătorește în 15 octombrie 1983 cu Lazăr Maria, având împreună 3 copii, 2 fete și un băiat: Rebeca, Andreea și pr. Răzvan‑Marian.
A fost hirotonit în data de 15 august 1985, pe seama parohiei Sibiciu de Sus, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, de către Episcopul Epifanie al Buzăului.
De aici, în anul 1995, se transferă în Eparhia Dunării de Jos, la parohia Perișoru, Protoieria Făurei, județul Brăila, unde cu mari eforturi a reușit să înveșmânteze biserica cu pictură din nou, sfințită de către ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, în data de 3 noiembrie 2002.
În 14 octombrie 2003, se transferă la Parohia Șuțești, Protoieria Făurei.
Atât timp cât a slujit, părintele Constantin a fost un vrednic lucrător al Bisericii, un părinte cu chipul blând și bun, luptându‑se pentru păstrarea adevărului de credință. Un părinte care a răspuns la timp tuturor solicitărilor venite din partea enoriașilor și a Centrului Eparhial, fiind foarte corect și cinstit în întocmirea actelor. A iubit pe toți enoriașii încredințați spre păstorire, fiind alături de fiecare la bucurie și nevoi, bucurându‑se de fiecare dată la vederea tinerilor în biserică.
Veșnică să îi fie pomenirea din neam în neam!
Pr. dr. Mihăiţă Corcîrlea