După o luptă obositoare cu boala, în noaptea de 6 februarie 2022 a trecut la Domnul, în vârstă de 63 de ani, părintele Costică Carp de la Parohia ,,Pogorârea Sfântului Duh“ din cartierul Țiglina I din Galați.
S‑a născut la data de 6 octombrie 1958 în localitatea Suceveni, județul Galați, fiind întâiul copil din cei trei ai familiei de oameni harnici, iubitori de frumos și rânduială creștinească, Georgică și Maria Carp (Bașa).
A fost pupila familiei Toader Luca și Ioana, unchii lui, care, nefiind binecuvântați de Dumnezeu cu prunci, l‑au adoptat spiritual pe copilul cu „ochi albaștri“. Copilăria și vacanțele și le‑a petrecut în mijlocul acestei blânde și credincioase familii. Şcoala primară și cea gimnazială au fost urmate în satul natal ca, după aceea, să dea curs dorinței mamei și chemării interioare spre a deveni preot. A fost admis la Seminarul Teologic ,,Chesarie Episcopul“ din Buzău în anul 1973, pe care l‑a absolvit în anul 1978. Între anii 1978‑1979 a efectuat stagiul militar la Piatra‑Neamț. A urmat cursurile „Institutului Teologic de Grad Universitar“ din București, între anii 1979‑1983. În luna mai a anului 1982 s‑a căsătorit cu tânăra Gina Portase, din localitatea Matca, județul Galați, întemeind o frumoasă și deosebită familie pe care Bunul Dumnezeu a binecuvântat‑o din darul Său cu doi prunci, Dănuț‑Florian și Paula‑Maria.
În data de 14 septembrie 1982, la sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, a primit Taina Preoției pe seama Parohiei „Sfinții Împărați Constantin și Elena“ din localitatea natală Suceveni, prin punerea mâinilor vrednicului de pomenire Arhiepiscop Antim Nica. Această încununare îl va angaja pe tânărul preot cu mult zel în a se jertfi cu întreaga sa putere de muncă pentru Biserică și familie, cărora le va purta aceeași grijă și iubire. Munca lui în „țarina credinței“ s‑a îndreptat spre solicitările duhovnicești ale enoriașilor cărora le‑a răspuns cu multa dăruire. „S‑a ostenit cu cuvântul și cu învățătura Evangheliei“, dând răspuns celor ce‑L căutau pe Dumnezeu în întâlnirea cu El ca slujitor al Lui (II Tim. 4, 5).
Administrativ, el a continuat munca predecesorului său, preotul Neculai Chiculiță, finalizând pictura bisericii, consolidarea acesteia, ridicarea troiței dedicată eroilor satului. A încununat rodul muncii sale cu sfințirea bisericii din sat în anul 1985. În anul 1986 a fost transferat la Parohia Cudalbi IV, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil“. A construit casa parohială și a pictat clopotnița. Primește ca misiune administrativă organizarea redeschiderii Mănăstirii ,,Nașterea Maicii Domnului“ (Gologanu) Cudalbi.
S‑a ocupat de ridicarea primelor 8 chilii, a turnat fundația altor 4, a plantat un teren cu viță‑de‑vie și a intermediat donarea unui policandru pentru biserica mănăstirii.
Din anul 1993 este trasferat la Parohia „Pogorârea Sfântului Duh“ cartierul Țiglina I, din Galați. Aici se va ocupa de ridicarea din temelie a bisericii parohiale, cantinei sociale și anexelor bisericești. Înzestrat de Dumnezeu cu o fire plină de dragoste pentru oameni, a avut prilejul de a dărui bucurie familiei, prietenilor, enoriașilor și multor preoți, care i‑au solicitat ajutorul, pentru că multiple sunt formele de iubire ale lui Dumnezeu. Avea o dăruire aparte de a face bine și de a semăna cuvânt de folos pentru fiecare fară a folosi vreodată expresia „nu pot“. Copii, tineri, adulți sau bătrâni, toți l‑au îndrăgit și apreciat pentru izvorul de bunătate ce avea sălaș în inima sa. Părintele Costică a avut un dar aparte de la Dumnezeu: vocea sa cu care a înfrumusețat sfintele slujbe, făcând din fiecare Sfântă Liturghie o scară spre cer întorcând către El darul primit. Pentru toți cei care l‑au cunoscut, ascultat, iubit, prețuit, plecarea sa ne‑a umplut sufletul de tristețe și durere. Cuvintele și faptele sale, munca sa, vor rămâne ca un testament (zălog) demn de urmat, cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Lupta cea bună am luptat, călătoria mi‑am împlinit‑o, credința am păzit‑o. De acum mi s‑a gătit cununa dreptății pe care în ziua aceea mi‑o va da Domnul, Dreptul Judecător; și nu numai mie ci și tuturor celor ce I‑au iubit arătarea“ (II Tim. 7, 8).
Prezent la slujba de înmormântare, Înaltpreasfințitul Părinte Casian a adresat un mesaj de mângâiere familiei îndoliate a părintelui Costică, evidențiind munca jertfelnică a părintelui: „Acum, suntem îndererați, pentru că după rânduielile noastre omenești ne‑a părăsit prea devreme, după suferințele lui pe care doar singur și le‑a asumat împreună cu familia sa foarte devotată, îndeosebi cu viața care nu se duce în mormânt. Preotul, dacă rămâne preoteasa în viață, și el rămâne în viață, prin preoteasă. Dacă are copii, cu atât mai mult. Dar cine ar crede că lasă cineva de aici, dintre dumneavoastră, cine e gata de aici să părăsească zâmbetul părintelui Costică? Credeți că zâmbeul încape în sicriu? Credeți că vocea lui frumoasă încape în sicriu? Nu! Zâmbetul și vocea și un fel de omenie a intrat deja în sufletele dumneavoastră! Să‑mi îngăduiți să mă plec până la pământ iubirii dumneavoastră pentru preot! (…) Știu că toți l‑ați pus la pomelnic. Și știu că Hristos Domnul îi va primi osteneala lui, bunătatea lui, zâmbetul lui pe care, fă‑le Doamne prezente în noi toți!“
Dumnezeu să îl ierte, să îl odihnească și să îl învrednicească de Împărăția Sa!
Pr. Neculai Ionașcu