Minunată mărturie a voluntariatului

Voluntari la sărbătoarea Sf. Ap. Andrei

Chemaţi de glasul tainic al Sfântului Apostol Andrei, un grup de studenţi de la specializarea Teologie Ortodoxă Asistenţă Socială, s‑au implicat în desfăşurarea sărbătorii dedicate ocrotitorului spiritual al oraşului Galaţi. Participarea lor la pregătirea darurilor oferite pelerinilor la Sfintele moaşte ale Sfântului Apostol Andrei şi a patru sfinţi vindecători, Pantelimon, Efrem cel Nou de la Nea Makri, Nectarie de la Eghina şi Luca al Crimeii, a fost un răspuns al sufletuluilor dornic de întâlnire cu sfinţii și de ascultare față de părinții duhovnicești, slujitori. Au avut ocazia să vadă un şir isihast de oameni veniţi să se roage, să se împărtăşească din bunătatea sfinţilor şi să mulţumească lui Dumnezeu.

Timp două zile, studenţii teologi au avut ca dascăli cinci sfinţi, alături de care au stat pentru a se îmbogăţi în Dumnezeu şi a‑şi manifesta iubirea faţă de semeni. Bucuroşi că s‑au desprins de calculatoare şi tablete, au venit la Catedrală ca să participe la un curs practic şi interactiv. Din lumina veşniciei, tainic în prezent, sfinţii le‑au vorbit în adâncul sufletului despre teologia vie şi însuşirea ei.

Sfântul Apostol Andrei i‑a învățat lepădarea de sine și urmarea lui Hristos. Le‑a predicat tăcut atenția față de semeni, hrăniți odinioară din generozitatea unui copil, prin binecuvântarea Domnului: trupește, cu pâine și pește, iar sufletește, cu fapta și cuvântul viu. Brațele lui întinse pe cruce le‑a arătat măsura iubirii de ucenic şi apostol al Celui Care este Lumina şi Calea, Păstorul cel bun şi Adevărul, Învierea şi Viaţa, Pâinea vieţii şi Apa cea vie.

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon († 305), tânărul medic, discipol al Doctorului Hristos, le‑a vorbit despre tratarea oamenilor din dragoste pentru El şi vindecarea cu puterea Lui.

Sfântul Cuvios Mucenic Efrem cel Nou († 5 mai 1426), topit ca o lumânare pe Colina Neprihăniţilor şi păstrând aprinsă în inimă flacăra iubirii de Dumnezeu, a rugăciunii şi iertării, le‑a transmis că viu este cel ce trăieşte în Domnul.

Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina († 9 noiembrie 1920) a ascultat glasuri lăuntrice şi mărturisiri de gânduri. În locul lui au vorbit faptele şi cărţile de teologie scrise din jertfa duhului său rugător și mult răbdător. Cel căruia puţini i‑au răspuns când a suferit, dar le răspunde tuturor celor ce‑l cheamă în rugăciune, i‑a învăţat mila faţă de oamenii încercaţi şi promptitudinea în a‑i ajuta, cuprinzându‑i în dragoste şi binecuvântare.

Sfântul Doctor Luca al Crimeii († 11 iunie 1961), smerit chirurg, savant şi autor de lucrări remarcabile, i‑a chemat la lectură şi rugăciune. Le‑a vorbit din Sfintele Scripturi despre puterea inimii, despre pătimirea curăţitoare, slujirea lui Dumnezeu şi deschiderea faţă de oameni.

Icoane vii ale sfinţeniei, cei cinci slujitori ai lui Hristos, nevoitori şi mărturisitori ai dreptei credinţe, au în comun o singură neputinţă: aceea de a nu fi indiferenţi la chemările oamenilor aflaţi în diferite suferinţe, trupeşti sau sufleteşti. Disponibili continuu, ajutători şi mijlocitori, ei transmit de dincolo de timp lecţia perpetuă a iubirii, iertării şi vindecării.

Fie că au stat afară, la cele două racle cu sfintele moaşte, în catedrală sau în corturile special amenajate pentru pelerini, studenţii teologi au trăit o experienţă inedită. Impresiile lor reţin duhul sărbătorii petrecute în bucurie şi rugăciune.

Sunt fericită că am avut șansa  stau câteva ore lângă moaștele acestor Sfinți! M‑am simțit extraordinar, nu am simțit nici frigul“ (Valentina Bogomolov, TOAS, anul III).

♦ „Timpul a trecut foarte repede! Un sentiment de liniște și de rugăciune!“ (Florentina Călmuc, TOAS, anul III).

Chiar dacă am venit de la distanța (de la Râmnicu Sărat) a meritat  din plin!“ (Mădălina Câmpeanu, TOAS, anul III)

♦ „Ce poate fi mai plăcut, înmomentele acestea de tristeţe pe care le trăim, decât sa fim cât mai aproape de Moaștele Sfinților. Mi s‑a umplut inima de  bucurie când am văzut copii și tineri care au venit să se închine la Sfintele Moaște. Au stat cuminți la rând, respectând toate regulile impuse.

Un copil i‑a cerut mamei să‑i cumpere o icoană, spunându‑i: «Vreau să‑mi fac un altar acasă!». Un domn spunea că la Dumnezeu este puterea, căci el a trecut prin două operații pe cord deschis și cu credință a supraviețuit și a venit să mulțumească.

Nu se poate descrie în cuvinte ce sentimente am trăit în acele momente, iar tinerii ne dovedesc că îl au pe Dumnezeu în sufletele lor“ (Adriana‑Cristina Dumitriu, TOAS, anul III).

♦ „Emoţionant momentul de rugăciune trăit ca voluntar venit de la Brăila!“ (Alexandra Movilă, TOAS, anul III).

♦ „Dacă ar fi să explic cum a fost ziua, ar trebui să subliniez: a fost cea mai frumoasă  zi din viața mea! Dacă mulți dintre noi ar spune că a nins, a fost frig, a bătut vântul, eu îi voi contrazice. A fost o zi în care eu am fost  binecuvântată să stau multă vreme  alături de Sfintele Moaște ale Sfinților Andrei, Pantelimon, Nectarie, Efrem și Luca al Crimeii. Un eveniment foarte important din viața mea! Timpul a trecut  poate prea repede pentru ceea ce noi am  făcut în această zi sfântă!

Mulțumesc Bunului Dumnezeu pentru această șansă de a fi voluntar! Mitropolitul Andrei Șaguna a spus: «De m‑aș naște de  o sută de ori, tot preot m‑aș face».  

Dacă ar trebui să repet această experiența, aș accepta fără nicio ezitare!“  (Tincuța Năstase, TOAS, anul III).

♦ „Moment unic și înălțător pentru a fi uniți în rugăciune cu tot clerul care s‑a aflat lângă racla cu Sfintele Moaște! Acolo chiar și timpul s‑a oprit în loc. O intrare cu inima deschisă către sărbătorile care vin!“ (Meluța Răgalie, TOAS, anul III).

♦ „Poate că lipsa de inspirație mă îndeamnă să mă abțin, să nu spun niciun cuvânt. La modul sincer, anul acesta am simțit nostalgia anilor trecuți, când însoțeam procesiunea cu Sfintele  Moaște. Am venit aproape de cele sfințite și sfințitoare pentru a‑mi împlini o datorie de suflet“ (Valentin Topală, TOAS, anul III).

Apostolatul Sfântului Andrei continuă. Duhovnicesc părinte al neamului, aceeaşi dumnezeiască sămânță a credinței o sădeşte şi în sufletele urmașilor celor cărora pentru prima dată le‑a transmis pacea şi binecuvântarea lui Hristos. Sfântul Apostol Andrei cheamă la Hristos, grăind în inimi prin limba de foc primită la Rusalii. Învaţă şi luminează. Transmite curaj şi susţine comuniunea.

Dr. Luminița Gina Scarlat