Hagi Vasile şi Dimitrie Frigator, doi filantropi gălăţeni mai puţin cunoscuţi

Hagi Vasile Frigator

Hagi Vasile Frigator (1813‑1887), unul dintre cei mai bogați negustori din orașul Galați, era originar din Scheii Brașovului. A învățat să scrie, să citească și să socotească de la preotul din localitatea natală. În 1825, la numai 12 ani, a fost trimis de părinții săi la Galați, cu păstorii din zona Șcheiului, care coborau cu oile spre Dunăre, la negustorul Hagi Teodor Brașoveanu, cu o scrisoare de recomandare din partea unchiului său, Ion Frigator. În prăvălia acestuia a deprins tainele și arta comerțului, astfel că, la cincisprezece ani după sosirea la Galați, a reușit să își pună pe picioare propria sa afacere cu pește sărat din profitul căreia achiziționează ulterior un depozit de piei tăbăcite şi lână. În anul 1846, deținea pe celebra uliță a Brașovaniei din Galați, propria sa prăvălie de unde se aprovizionau cu alimente și mărfuri de import (delicatese din Orient, ustensile și obiecte de uz casnic, fierărie) majoritatea comercianților din târgurile Moldovei și Basarabiei. În anul 1855 s‑a căsătorit cu frumoasa Ana, fiica lui Petre Manole, un țăran înstărit din localitatea Săcele, de lângă Brașov. Între anii 1846 şi 1882, profitul afacerilor sale a fost de 500.000 de lei aur, o sumă fabuloasă pentru vremea aceea. Însă pe cât a fost de bogat, tot pe atât a avut și dorința de a ajuta și a face bine semenilor săi!

Contemporanii săi dau mărturie despre faptul că era iubitor de cele sfinte și un credincios foarte evlavios. În anul 1840 – avea doar 27 de ani! – cu economiile realizate din simbria primită de la Hagi Teodor a mers în pelerinaj la Ierusalim și Locurile Sfinte, iar la întoarcere a adăugat numelui său și titlul onorific de Hagi(u). Se spune că era foarte generos cu cei nevoiași, iar pe copiii sărmani, iubitori de carte, îi ajuta cu burse de studiu. Pe alții, dornici de a munci și a învăța negustoria îi lua și îi forma în prăvălia sa. De asemenea, a donat sume consistente unor biserici din Galați și Brașov, mai ales bisericii și școlii din localitatea natală. La marile sărbători creștine, Învierea și Nașterea Domnului, trimitea bani la biserica din Șchei pentru a fi oferite de preot familiilor scăpătate din parohie.

În 1882, la aproape 70 de ani, a lăsat prăvălia fiului său Vasile, care s‑a asociat cu doi foşti ucenici ai tatălui, Ştefan Dobreanu şi Ion Coltofeanu. Și acesta a urmat pilda tatălui său, oferind ajutoare bisericilor și celor oropsiți de soartă. Listele de donatori din periodicul eclesiastic „Biserica Ortodoxă Română“ consemnează faptul că Vasile V. Frigator fiul oferea în anul 1898 o importantă donație bisericii „Sf. Nicolae“ din Galați (în vremea aceea, catedrala orașului!), un „Ierusalim“ cu toate icoanele praznicelor de peste an. Vor mai fi fost, cu siguranță, și altele!

Un alt detaliu demn de semnalat este faptul că fiica lui Hagi Vasile Frigator s‑a căsătorit cu Alfons Saligny, fratele marelui arhitect și constructor Anghel Saligny.

Dimitrie Frigator

Dimitrie Frigator (1838‑1902), era fiul lui Ion Frigator, fratele lui Hagi Vasile. După absolvirea Școlii Primare în limba română din Brașov, la numai 13 ani merge la Focșani pentru a munci în magazinul unui unchi al său. După câțiva ani, frații săi Gheorghe și Niculae, îl cheamă la Galați,  unde deschiseseră și ei, pe aceeași stradă Brașoveni, un magazin de  haine de lână, încălţăminte, unelte din fier. În anul 1870 Gheorghe Frigator s‑a întors în Brașov, iar timpul Războiului de Independență, fratele Niculae a decedat, așa că Dimitrie a fost nevoit să continue singur munca la prăvălia din Galați. Soarta i‑a surâs în anul 1886, când Galațiul a fost declarat porto‑franco, mutându‑se pe strada Portului, lângă Bursa de mărfuri, unde a început un comerț înfloritor cu coloniale și fierărie. La 1894 îl găsim conducând o „Casă de bancă și comision de mărfuri“, care își aveau sediul în imobilul proprietate personală de pe strada Belvedere. Până la 12 noiembrie 1902, data decesului său, a fost conducătorul acestei afaceri cu un profit de peste un milion de lei aur, bani câștigați prin muncă asiduă de dimineață până seara. În rândul comercianților gălățeni era cunoscut ca un exemplu de cinste negusorească. De fiecare dată amintea angajaților săi, la finalul scrisorilor: „Citeşte în fiecare zi registrul cu poliţe să nu cumva să se uite vreo plată să păţescu ruşine!“

Se poate spune că Dimitrie Frigator a moștenit de la unchiul său, Hagi Vasile, nu numai talentul de negustor, ci și calitățile sale de mare filantrop și donator al Bisericii. Nefiind căsătorit și neavând copii, în timpul vieții a ajutat numeroase persoane și familii nevoiașe din Galați și Brașov, iar după moarte a lăsat prin testamentul său, redactat în data 6 iulie 1902 și înregistrat la Tribunalul Covurlui pe 10 noiembrie același an, importante ajutoare bisericii ortodoxe „Sfânta Treime“ din Șcheii Brașovului (10.000 lei‑aur, spre a se ridica o școală de copii sau un azil de bătrâni, precum și 5.000 de lei pentru  achiziționarea de cărți în beneficiul copiilor sărmani din acea parohie), ca și bisericii „Adormirea Maicii Domnului“ din Brașov (10.000 lei‑aur destinați ajutorării elevilor săraci de la Gimnaziul român din Brașov, cartierul Groaveri, cu haine și cărți de școală).

Azilul pentru bătrâni, ctitorit de Dimitrie Frigator

Însă sume de bani mult mai consistente le‑a destinat orașului său adoptiv Galați, unde și‑a trăit cea mai mare parte a vieții, respectiv: 60.000 lei‑aur pentru ca Primăria să ridice o „școală de băieți, în partea orașului, unde este mai multă nevoie, precum și mobilierul necesar funcționării, care astăzi îi poartă numele, precum și alți 60.000 lei‑aur pentru edificarea unui „Azil pentru bătrânii căzuţi în sărăcie“. Acesta din urmă a fost construit între anii 1906‑1908 pe Calea Domnească (fostul Bulevard Carol), cea mai importantă arteră a orașului, în stil neo‑românesc, cu 18 saloane de îngrijire și dependințele necesare, după un proiect realizat de arhitectul bucureștean Robert Monckton. Clădirea își păstrează până astăzi destinația de așezământ pentru îngrijirea persoanelor vârstnice, având astăzi peste 100 de beneficiari.

De generozitatea filantropului Dimitrie Frigator a mai beneficiat și Spitalul „Elisabeta Doamna“ din Galaţi, care a primit 25.000 de lei‑aur, precum şi o casă cu două etaje aflată pe strada Domnească la nr. 82, în care funcționa unul din depozitele sale de mărfuri, în vederea susținerii anuale a cheltuielilor pentru două paturi de bolnavi. Cantinele pentru săraci din oraș au beneficiat, de asemenea, de un ajutor de 3.000 de lei‑aur.

Numele lui Dimitrie Frigator a rămas în conștiința contemporanilor săi nu atât prin succesul său de comerciant, cât mai ales pentru faptele sale de milostenie și ctitorirea la Galați a unor importante așezăminte de educație și binefacere. Din acest motiv, autoritățile vremii i‑au acordat la moartea sa toate onorurile, prin cernirea felinarelor pe străzi, publicarea în presa locală de articole evocatoare și rostirea de elogii funebre la catafalcul său.

Din păcate însă, astăzi prea puțini mai cunosc și mai pun în valoare moștenirea rămasă de la el și de la unchiul său, Hagi Vasile: lecția de viață și iubire creștină a doi dintre cei mai importanți filantropi gălățeni!

Pr. Gelu Aron, Consilier administrativ-bisericesc