Domnul Profesor Acad. Emilian Popescu a plecat la o slujire mai aproape de Μântuitorul Hristos

Puţini sunt oamenii cu adevărat devotaţi de la naştere  până la plecarea în lumea celor drepţi atât de implicaţi în viaţa trainică a neamului, prin credinţă curată şi puternică, prin pregătire asiduă şi prin lucrare continuă pe Altarul Domnului, semenilor şi Patriei.

Un astfel de ctitor de oameni credincioşi, competenţi, harnici şi devotaţi misiunii lor este Dl Prof. Academician Emilian Popescu.

Parcursul său cultural şi de cercetare arheologică apoi de investigaţie în fascinanta spiritualitate bizantină, devotamentul său didactic şi neodihna în elaborarea de studii temeinic ancorate în rădăcinile creştine româneşti şi bizantine îl plasează în categoria savanţilor.

Credincioşia, evlavia, modestia şi pasiunea pentru îmbunătăţirea sufletească îl arată model demn de urmat, asemenea marilor apologeţi creştini de odinioară.

Iubirea sa sinceră pentru slujirea în Biserica Ortodoxă Ro­­mână a valorilor nepieritoare ale neamului îl ridică între mărturisitorii şi promotorii ctitoriilor de cuget şi simţire românească.

De nenumărate ori ne‑a ajutat la Dunărea de Jos să adâncim argumentele în bogăţia tezaurului apos­tolesc ale Sfinţilor Propovăduitori Andrei şi Filip al monahilor din timpul patristic Casian şi Dionisie.

Mai presus de toate a ştiut să rămână pentru tot­deauna Domnu᾿ Profesor pentru preoţi, monahi, arhierei şi ucenici.

† Casian

Arhiepiscopul Dunării de Jos

 

La trecerea neașteptată la Domnul a domnului Acad. Prof. Dr. Emilian Popescu, pe lângă rugăciuni și lacrimi, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian a transmis familiei îndoliate următorul mesaj:

Dl Acad. Emilian Popescu, prezent la târnosirea bisericii
„Sf. Ioan Casian și Gherman“ din Galați, 1 septembrie 2011

Am primit, cu multă durere sufletească, ne­­așteptata veste a mu­tării Domnului Profesor Aca­demician Emilian Popescu la Domnul.

Cuvintele, oricât de meș­te­șugite și de adevărate ar fi, nu pot prelua sentimentele de respect profund, de admirație sinceră și de iubire creștinească autentică față de Dascălul prin excelență, savantul unanim recunoscut, atât în Academie, în lumea învățaților din țară și din străinătate și, mai cu seamă, în Sfânta noastră Biserică.

Împletirea virtuților și hărniciei, printr‑o viețuire plină de sens, cumpătată și total dăruită Teologiei în latura istorică a Bizanțului, dar și a „Bizanțului după Bizanț“ în țara noastră, au culminat cu trăirea sinceră, curată, echilibrată și evlavioasă, asemenea marilor modele, niciodată depășite, din tezaurul spiritualității creștine ortodoxe.

Înrădăcinat în familia din patria mănăstirilor voievodale vâlcene, școlit în Seminar, la Facultatea și Institutul Teologic de Grad Universitar din București, apoi în vestitele centre filologice și istorice ale Universității din București, a avut tăria de a aprofunda studiile la marile Universități din Germania, Franța și Statele Unite, îndeosebi în domeniul arheologiei, pentru ca mai apoi să se dedice dezvelirii de sub negura timpului, din adâncurile pământului, spațiului istoricei zone Dunărea de Jos a celor mai elocvente dovezi despre creștinismul timpuriu, despre jertfele martirilor primelor secole creștine la noi și, mai cu seamă, despre „florile“ creștinătății, sfinții străromâni, urmașii propovăduirii Sfinților Apostoli Andrei și Filip.

Reținem lecția de minte, de inimă și de conștiință spirituală, culturală și istorică, de la marele învățat Domnul Emilian Popescu, așa cum ne amintea frecvent: prin descoperirile recente, prin studiile temeinice ‑ îndeosebi ale Domniei Sale, împreună cu cele ale altor cercetători ‑ este mai greu să negăm și mai bine să afirmăm  adevărul apostolicității credinței noastre, moștenite de la cel întâi chemat de Domnul și trimis de Sfântul Duh la străbunii noștri pentru propovăduirea Evangheliei iubirii, Sfântul Apostol Andrei, însoțit de Sfântul Apostol Filip.

Calitățile didactice și lucrările științifice sunt trepte spre o mai temeinică mărturisire a credinței, împlinită în viața curată de rugăciune și în misiunea plină de evlavie, asemenea profesorilor teologi laici, Teodor M. Popescu și Alexandru Elian.

Activ în viața Bisericii, sfetnic fidel și erudit al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Dascăl al mai multor ierarhi, monahi și nenumărați preoți, Domnul Profesor a unit Teologia cu știința în Academie și catedra cu Altarul, pe care l‑a contemplat ca pe un nou Tabor. Din smerenie a preferat să apostolească în rândurile laicatului ortodox, al cărui mare însuflețitor a fost toată viața.

Implicarea Domniei Sale în ctitorirea bisericii „Sfânta Vineri“ din Bucureşti atât material, dar mai ales spiritual, liturgic, misionar și duhovnicesc, ne arată profilul creștinului smerit, rugătorului profund și intelectualului deplin în fața Domnului și a lumii.

Am primit mult de la Domnia Sa și încercăm, mul­țumindu‑i, să‑l conducem cu rugăciuni și recunoștință spre Veșnicele Lăcașuri. Adunăm și noi într‑un mare buchet, florile recunoștinței culese din inimile și din sufletele ucenicilor de la Dunărea de Jos, pe care a iubit‑o mult și unde ne‑a încurajat și ajutat. Le depunem, ca ofrandă, nu doar la catafalc, ci le presărăm pe calea către Dumnezeu, în Rai.

Veți rămâne viu, iubite Domnule Profesor, în sufletele și în viața noastră, prin temeinicele lucrări științifice, dar, mai ales, prin exemplul creștinului smerit, savantului credincios și misionarului mereu activ în mijlocul fraților și surorilor din marea familie a Ortodoxiei române.

Transmitem, stimatei Doam­­­ne Profesoare Maria Sofia Lizeta și celor apropiați ai familiei, creștinești și sincere condoleanțe.

Dumnezeu să‑l primească în cereștile lăcașuri, de unde să‑i îngăduie să ne lumineze în continuare la rugăciune și la fapte bune, cum dânsul a lucrat o viață întreagă!

Rămâneți în sufletele noastre, spiritual, mereu vioi, iubite Domnule Profesor!

† Casian

Arhiepiscopul Dunării de Jos

 

DATE  BIOGRAFICE

Profesorul Dr. Emilian Popescu s‑a născut pe 20 februarie 1928 în comuna Orlești, județul Vâlcea, fiind unul dintre cei șapte copii ai Anei și ai lui Gheorghe Popescu, cântăreț bisericesc. A urmat Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae“ din Râmnicu Vâlcea (1940‑1947), Facultatea de Filologie din București, secția Limbi clasice (1948‑1952) și Institutul Teologic Universitar din București, susținând în 1955 teza de licență despre Sfântul Grigorie Palama, alcătuită sub îndrumarea Părintelui Dumitru Stăniloae.

A fost preparator şi asistent la Institutul de Istorie din Bucureşti (1952‑1956), cercetător, apoi cercetător principal la Institutul de Arheologie al Academiei (1956‑1978), profesor titular la catedra de Bizantinologie de la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (de la 1 februarie 1978).  Epigrafist al antichităţii greco‑romane, a luat parte la săpături arheologice la Histria, Callatis, Jidava; participant la congrese şi simpozioane internaţionale de epigrafie şi istorie şi la a șasea Adunare generală a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Vancouver, 1983).

A fost decorat, în februarie 2004, cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria G – „Cultele“.

În anul 2006, a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

Trei ani mai târziu, în 2009, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i‑a acordat Acad. Emilian Popescu Ordinul Crucea Patriarhală“ pentru mireni „pentru eforturile depuse în lucrarea de traducere și promovare a lucrărilor Sfinților Părinți ai Bisericii lui Hristos“.

În anul 2018, renumitul profesor a primit din partea Preafericirii Sale Ordinul „Sfântul Andrei“ pentru întreaga activitate desfăşurată în slujba Bisericii Ortodoxe Române.