Deschiderea oficială a Sărbătorilor Sfântului Apostol Andrei, ediţia XXII, s‑a desfăşurat prin procesiunea din 28 noiembrie 2018, când, cu binecuvântare cerească, au sosit la Galaţi moaştele Sfântului Iosif cel Milostiv. În istoria Bisericii noastre, acest „vas ales al lui Hristos“ este cunoscut drept Iosif al II‑lea Naniescu (1818‑1902), un ierarh de veac XIX care a urcat în calendarul Bisericii noastre Ortodoxe în 2017, cu dată de prăznuire la 26 ianuarie.
Potrivit rânduielii, cu binecuvântarea patriarhală a Preafericitului Părinte Daniel, cerescul Oaspete a pogorât de la Iaşi de‑a lungul Siretului, şi a fost primit în „Cetatea Sfântului Andrei“ de Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, prin grija căruia an de an suntem răsfăţaţi cu astfel de momente unice. Întregul alai ‑ alcătuit din Arhiereu, preoţi, monahi şi monahii, de seminarişti, studenţi şi de nenumăraţi creştini ‑ a luat în piept vântul aspru din acea zi şi frigul nemilos şi pătrunzător. Sfântul Odor a fost însoţit de o delegaţie a Mitropoliei Moldovei, care din bunăvoinţa Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan al Moldovei, a fost condusă de Preasfinţitul Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, care a reeditat, într‑un fel anume, evenimentul istoric de la 28 noiembrie 1918. Astfel, momentul s‑a constituit într‑o sărbătoare a sufletului care a reamintit ziua când Basarabia semna actul de unire cu România Mare, rupând, astfel, „lanţurile robiei austriece“, recăpătându‑şi libertatea ‑ după o lungă şi grea suferinţă ‑ şi alipindu‑se la Patria Mamă ‑ România.
La timp de priveghere, Aleea Domnească din Galaţi s‑a umplut de mireasma Duhului Sfânt şi de semeni dornici să parcurgă Calea Domnească, alături de Apostolul Andrei şi de Sfântul Iosif cel Milostiv, doi stâlpi ai Bisericii Mamă a Poporului Român, care ‑ deşi au trăit în perioade diferite ‑ au în comun slujirea Cuvântului lui Hristos şi propovăduirea Lui.
Cu toată asprimea lui „Andrei ‑ cap de iarnă“, alaiul luminos al pelerinilor a înviat strada Domnească şi a dat slavă lui Dumnezeu prin rostirea frumoaselor noastre imne bizantine, prin troparele celor doi cereşti prieteni ai lui Hristos ‑ Apostolul Andrei şi Iosif cel Milostiv ‑ Sfinţi care veghează la antipozii istoriei, ai spaţiului Moldovei lui Ștefan, pentru înveşnicirea acestui timp.
Cu icoane, steaguri şi flori, cu inimă bună, întreaga suflare creştinească a poposit în Catedrala Galaţilor, unde Înaltpreasfinţitul nostru Părinte Casian a întraripat speranţa şi dragostea faţă de valorile noastre creştine, printr‑un însufleţitor cuvânt.
Chiriarhul nostru a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh pentru grija pe care o poartă pentru mântuirea noastră, prin importantul pas care‑l constituie zidirea Catedralei Mântuirii Neamului şi, în mod special, pentru binecuvântarea aducerii la Galaţi a Moaştelor Sfântului Iosif cel Milostiv. De asemenea, a amintit celor de faţă semnificaţia pe care o are sărbătoarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, când, în urmă cu un veac, în Catedrala Reîntregirii de la Alba Iulia, Transilvania revenea la România, proclamaţia unirii făcându‑se în prezenţa Mitropolitului Primat Miron Cristea, pe atunci, Episcop de Caransebeş, care a spus, între altele: „Nu putem şi nici nu avem lipsă să retezăm Carpaţii, căci ei sunt şi trebuie să rămână în inima românismului, dar simţesc că astăzi, prin glasul unanim al mulţimii celei mari, vom deschide larg şi pentru totdeauna porţile Carpaţilor, ca să poată pulsa prin arterele lor cea mai caldă viaţă românească“.
O altă figură copleşitoare care are legătură cu istoria noastră este Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei, „Mitropolitul Războiului“ şi al „Reîntregirii Neamului“ cum i se mai spune, care cu ani buni înainte de înfăptuirea marelui deziderat al Unirii Mari, în Primul Război Mondial a încurajat soldaţii, spunând: „Să mergeţi înainte cu crucea în mână, căci oştirea e creştină!“.
În acest context plin de semnificaţii istorice şi duhovniceşti, Înaltpreasfinţitul Părintre Casian a adresat un însufleţitor cuvânt de întărire către creştinii prezenţi în Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, dar şi pentru mulţii pelerini care aşteptau să se închine la Moaştele celor doi Sfinţi. „Stimaţi oaspeţi, dragi credincioşi, iată că Dumnezeu ne binecuvântează cu un dar mare şi sfânt, prezenţa în oraşul nostru, ca invitat al Sfântului Apostol Andrei, a unui Sfânt atât de iubit de Dumnezeu, Sfântul Iosif cel Milostiv al Moldovei, un ierarh care a avut multă dragoste faţă de toţi cei ce Îl iubesc pe Dumnezeu şi pe sfinţi. Anul acesta, ziua de 25 martie ne‑a adus cea mai mare bucurie, prin proclamarea canonizării sale, la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, cu binecuvântarea şi participarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei, şi a altor ierarhi ai Sfântului nostru Sinod. Cu trei zile mai devreme, în 22 martie, a avut loc, la Răzălăi, Soroca, locul naşterii, ceremonia proclamării canonizării Sfântului Iosif cel Milostiv“.
În cuvântul Înaltpreasfinţitului Părintelui nostru Casian, au fost subliniate etapele devenirii acestui mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române, începând cu anii copilăriei şi până la maturitatea duhovnicească, etapă care i‑a accentuat dragostea faţă de aproapele, milostenia şi grija faţă de tinerii dornici să studieze.
„În mod cu totul special, pentru gălăţeni este importantă ziua de astăzi, fiindcă hramul Sfântului Apostol Andrei este şi al Catedralei Naţionale a Românilor, iar sărbătoarea este cea mai mare sărbătoare a românilor, Apostolul Andrei fiind cel care a creştinat poporul român. Astăzi se împlinesc o sută de ani de când Basarabia a semnat actul de unire cu Țara mamă, cu România. De asemenea, bat clopotele şi în Transilvania, acolo unde este cinstit, în aceeaşi zi cu Apostolul Andrei, pe 30 noiembrie, Sfântul Andrei Șaguna. Parcurgem în aceste zile o sărbătoare a unităţii de credinţă şi de neam care nu era posibilă fără jertfa soldaţilor şi ofiţerilor români care şi‑au dat viaţa pentru înfăptuirea marelui ideal al unirii de credinţă şi de neam. Iată că Dumnezeu astăzi ne binecuvintează cu un dar mare şi sfânt, pezenţa la Galaţi a unui sfânt atât de iubit de Dumnezeu, Sfântul Mitropolit Iosif cel Milostiv al Moldovei“, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Casian.
Chiriarhul Dunării de Jos a istorisit celor prezenţi părţi din viaţa Sfântului Iosif cel Milostiv şi lucrarea aparte pe care a desfăşurat‑o vreme de douăzeci şi şapte de ani ca Mitropolit în scaunul Moldovei. Sfântul Iosif cel Milostiv este ierarhul care a refăcut Catedrala Mitropolitană din Iaşi, sfânt locaş care suferea în ruine de patru decenii, încă de pe vremea Mitropolitului Veniamin Costachi.
Multe sunt operele pastorale şi sociale ale Sfântului Iosif al II‑lea Naniescu, dar cele mai importante sunt bunătatea şi generozitatea lui, bucuria cu care dăruia celor necăjiţi o mână de ajutor. De aceea, contemporanii săi l‑au văzut şi ca pe „bunicul“ sărmanilor, al văduvelor de război şi al orfanilor.
În aprilie 1888, a fost ales ca membru de onoare al Academiei Române. Publicaţiile vremii ne zugrăvesc un arhiereu cu suflet mare, un ierarh drept, milostiv, devotat misiunii sale. Pentru toate aceste calităţi a fost canonizat în 2017, cu dată de prăznuire la 17 august.
În contextul primirii Sfintelor Moaşte la Galaţi, s‑a auzit glas în Catedrala noastră şi din înstrăinata Basarabie, prin prezenţa Preasfinţitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, care a adus cuvânt de slavă către Dumnezeu şi alese mulţumiri Părintelui Patriarh Daniel, pentru misiunea încredinţată de a însoţi, la Galaţi, racla cu Moaştele Sfântului Iosif cel Milostiv. Preasfinţitul Veniamin a făcut un portret al acestui vlădică, Iosif al II‑lea Naniescu, care este născut în românescul pământ al Basarabiei, la Răzălăi, Soroca. Mulţumiri şi gânduri alese au fost şi pentru Înaltpreasfinţitul Părinte Casian al Dunării de Jos, pentru Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan care a trimis gălăţenilor acest dar de mângâiere.
După rugăciunea de primire a Sfintelor Moaşte, cei doi Ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române au aşezat spre închinare cele două racle cu moştele celor doi sfinţi dragi nouă, care ne‑au binecuvântat gândurile, zilele, faptele noastre bune. Pe întreg parcursul Sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, creştinii gălăţeni şi brăileni s‑au făcut părtaşi la micile şi marile bucurii, pe care Apostolul Andrei ni le aduce, neîncetat, de două milenii din veac în veac, din neam în neam.
Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, bucuria seminariştilor
Sărbătoarea nu a trecut neobservată nici pentru seminariştii gălăţeni care, în acest an, au marcat 110 ani de la aşezarea instituţiei de învăţământ teologic de la Galaţi, la iniţiativa Episcopului Pimen al Dunării de Jos (1902‑1909), sub pavăza Sfântului Apostol Andrei, gestul fiind o premieră pentru tot teritoriul românesc. De mai bine de un veac, Seminarul Teologic din Galaţi este prima instituţie din ţara nostră care a pus în valoare şi în aplicare lucrarea misionară a Sfântului Apostol Andrei. Și dacă, în urmă cu mai bine de un veac, Seminarul gălăţean, sub conducerea arhimandritului Visarion Puiu (1909‑1918), se zbătea în multe neajunsuri legate de lipsa de spaţiu, lipsa unui internat propriu şi a unei capele pentru practica liturgică, acum toate acestea fi vor împlinite, în mod desăvârşit, prin grija şi neoboseala actualului Arhiepiscop al Dunării de Jos, şi a unei generaţii de preoţi‑slujitori, dornici să facă apostolat creştin într‑o lume tot mai îndepărtată de Dumnezeu.
La începuturile amintitei instituţii, învăţau abc‑ul apostolatului creştin câteva zeci de tineri, astăzi, seminarul are pe lângă tradiţionalele clase de Pastorală şi de studiu al artei creştine ‑ cu specializare în Pictura bizantină şi restaurare – şi clase de învăţământ primar şi gimnazial.
De aceea, zilele de 28, 29 şi 30 noiembrie 2018 au fost pentru preoţii‑profesori, pentru părinţii şi elevii instituţiei zile de bucurie, de implicare maximă. A fost organizat tradiţionalul simpozion, care a avut tema: „Contribuţii şi mărturii ale unităţii de neam şi de credinţă din eparhii, reflectate în conştiinţa tinerilor de astăzi“, care a adunat la Galaţi colegi seminarişti studioşi din ţară. Pe parcursul sărbătorii, seminariştii mici şi mari au susţinut concerte de muzică bizantină şi tradiţional românească şi printre multele surprize lirice au adus gălăţenilor, cu bucurie, primul colind din acest an ‑ Colindul Sfântului Andrei.
Pe întreaga perioadă premergătoare cinstirii Sfântului Apostol Andrei, cu binecuvântare arhierească, au fost miluiţi bolnavii din spitale, inclusiv cei de la Capela Spitalului de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei“, din aşezămintele social‑filantropice ale Arhiepiscopiei Dunării de Jos. În sărbătoare au fost şi enoriaşii de pe platforma siderurgică gălăţeană care s‑au rugat pentru cei adormiţi şi pentru cei vii în Capela „Sfântul Apostol Andrei“, „Catedrala Siderurgiştilor“, cum a fost numită la sfinţire frumosul edificiu, un proiect unic în tot spaţiul românesc. În cinstea Sfântului Apostol, ocrotitorul şi inspiratorul nostru, tinerii ascoreni au susţinut a XVIII‑a ediţie a Pelerinajului Luminii.
Hramul Catedralei Arhiepiscopale de la Galaţi
Ziua de 30 noiembrie ‑ când îl cinstim pe Sfântul Andrei, Apostolul gălăţenilor şi al tuturor românilor ‑ a fost o zi a rugăciunii, a liniştii şi a păcii depline în toate bisericile din Eparhia noastră şi din tot locul unde se vorbeşte româneşte.
La Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, în acest an, în soborul arhieresc, s‑au alăturat Înalpreasfinţitului Părinte Casian alţi trei ierarhi ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, anume: Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei, Preasfinţitul Părinte Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor şi Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii.
În ajunul sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, sub cupola Pantocratorului, alături de clerici, de autorităţi, s‑au aflat şi grupuri de copii şi tineri care au purtat, cu credinţă, costumul tradiţional, costumul identitar, dând Catedralei noastre un aer sănătos de tinereţe veşnică.
După săvârşirea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului şi Vrancei a fost cel care ne‑a explicat importanţa lucrării Sfântului Apostol Andrei, cel care a dus cuvântul Domnului în toate zările lumii: în Ucraina, Georgia, România, Grecia, Cipru. Apostolul Andrei este şi patronul spiritual al Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, dar şi al îndepărtatei insule Barbados cea mai estică a arhipelagului Antilele Mici din Oceanul Atlantic. Din anul 2006, ziua Sfântului Apostol Andrei este sărbătoare naţională a Scoţiei, iar Crucea Sfântului Apostol Andrei se află pe steagul acestei ţări.
„Dăm Slavă lui Dumnezeu şi mulţumim că ne‑a învrednicit şi pe noi românii de astăzi să fim martorii oculari şi să trăim în adâncul sufletului nostru bucuria de a vedea împlinit acest ideal, şi anume ridicarea acestei Catedrale a neamului românesc, care este ofranda preacurată a binecredincioşilor creştini, prin care Însuşi Dumnezeu a săvârşit minunea înălţării ei. Astăzi, pretutindeni în spaţiul românesc, şi nu numai, ne bucurăm de Sfântul Apostol Andrei, iar mâine, pe 1 Decembrie, vom comemora Eroii Neamului Românesc, ştiuţi şi neştiuţi, cărora le datorăm libertatea şi demnitatea poporului român“, a spus Părintele Arhiepiscop Ciprian.
Gazda, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, a mulţumit oaspeţilor, dar şi tinerilor noştri studioşi, douăzeci şi cinci la număr, elevi şi studenţi, care – în cursul acestui an, au obţinut rezultate remarcabile la concursurile ştiinţifice, naţionale şi internaţionale şi la olimpiadele pe diverse discipline de studiu. Toţi au primit din partea Arhiepiscopiei Dunării de Jos diploma „Vrednicia andreiană pentru tineri“, alături de cărţi de suflet şi premii în bani.
Pelerini pe „Calea Domnească“
Cu ce gânduri, cu ce năzuinţe s‑au înscris unii dintre semenii noştri în rândul pelerinilor pe „Calea Domnească“, ne‑au spus chiar ei, ca participanţi activi la frumoasa şi istorica noastră sărbătoare.
Nicoleta Bursucan, 29 ani, din Brăila: „Am auzit că soseşte, la Galaţi, Sfântul Mitropolit Iosif cel Milostiv şi am zis să fim şi noi la această frumoasă sărbătoare, care nu este doar a gălăţenilor, ci eu o consider şi a brăilenilor. Credinţa în Dumnezeu este cel mai important lucru din viaţa noastră, a mea şi a tinerei mele familii. Fără El, noi nu am exista. Am venit să mai uit de rutina zilnică şi să mă rog pentru ca Dumnezeu să‑mi dăruiască un… prunc“.
Adina Eliza Mardare, 14 ani; elevă din Doiceşti, jud. Brăila: „Am venit de la Brăila cu mai mulţi tineri, ca să întâmpinăm cum se cuvine Moaştele Sfântului Apostol Andrei şi ale Sfântului Iosif cel Milostiv. Pentru mine, Dumnezeu şi Sfinţii Săi ne călăuzesc în viaţă şi ne protejează… Ei ne sunt modele de urmat în toate cele bune, fiindcă, la rândul lor L‑au urmat pe Hristos, iar Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi la Dumnezeu totul este Viaţă, Adevăr şi Lumină“.
Nicoleta Munteanu, cadru didactic din Galaţi: „Am venit cu soţul să‑i întâmpinăm pe cei doi Sfinţi: Apostolul nostru Andrei şi pe Sfântul Mitropolit Iosif Naniescu. Cu tot frigul, am dorit să fim aici, pentru frumuseţea acestei sărbători care dăinuie la Galaţi de mai bine de un sfert de veac. De la Aducerea la Galaţi, în 1996, a Moaştelor Sfântului Apostol Andrei, am venit la sărbătoarea noastră aproape an de an. E înălţătoare atmosfera de la această procesiune din Anul Centenar şi, mă bucur împreună cu soţul meu că am făcut această alegere.“
Gabriela Chirilov, 40 de ani, din Bărăganu, jud. Brăila: „Însoţesc un grup de copii din parohia noastră, care participă la Programul catehetic «Hristos împărtăşit copiilor». Ne‑a speriat puţin vremea cu asprimea ei, dar ne‑am gândit că noi, creştinii, avem mereu întinsă mâna lui Dumnezeu asupra noastră. Și apoi, copiii au ţinut să fie prezenţi şi, iată‑ne, suntem aici! Aşteptăm cu toţii să sosească Moaştele Sfântului Iosif Naniescu, un sfânt tare milostiv. Știm că Mitropolitul Iosif Naniescu, în timpul vieţii, era tare bun cu tinerii, îi trimitea la studii, ajuta văduvele şi copiii sărmani.“
Paul Istudor, 59 de ani, Galaţi: „Cinstirea Sfântului Apostol Andrei e un exerciţiu de credinţă, de dragoste şi de rezistenţă la bolile acestui veac. Noi, cei de astăzi, nu avem voie să abdicăm de la drumul pe care ni‑L recomandă Hristos. Nu am fi şovăitori, dacă am cunoaşte prin câte încercări, prigoniri şi umilinţe a trecut Apostolul Andrei. El fusese martorul direct al propovăduirii, pătimirii şi răstignirii Mântuitorului. Deci, Andrei avea exemplul tăriei, al jertfei sângeroase la îndemână. Astăzi, nouă ne este mult mai greu să gândim în această ecuaţie, a jertfei de sine, fiindcă ‑ în necunoştinţa noastră ‑ avem impresia că, în mare parte, istoria creştinismului, schingiuirile martirilor şi mucenicilor credinţei, sunt simple poveşti. Cât de mult greşim! Ele sunt viaţă adevărată care se bazează pe jertfa Crucii…“
Elena Bursucanu, 50 ani, din Brăila: „Ne place foarte mult această sărbătoare, fiindcă noi toţi, românii, suntem legaţi de Sfântul Apostol Andrei prin Taina Sfântului Botez. Maica Domnului, Apostolul Andrei şi toţi sfinţii lui Dumnezeu ne mijlocesc rugăciunile către Tatăl Ceresc. De aceea, am venit pe frigul acesta la Galaţi. Ca să le mulţumesc şi să mă bucur şi eu de puţină pace, de lumină, de bunătate. Înainte, se obişnuia ca la marile sărbători, fiii duhovniceşti să meargă la naşi. Noi am venit la naşul nostru de botez, Sfântul Apostol Andrei, ca să‑l bucurăm cu prezenţa noastră, cu mulţumirea şi cu cinstea noastră, mai ales, că Apostolul nostru are, anul acesta, ca oaspete de onoare un apostol al Moldovei, Sfântul Iosif cel Milostiv“.
Dan Munteanu, profesor la Universitatea Galaţi: „Mi‑am luat puţin răgaz şi am ieşit, alături de soţia mea, să ne bucurăm de aceste momente. Consider că omul, indiferent ce face, cum îl cheamă şi ce vârstă poartă pe umeri, trebuie din când în când să‑şi ia câte un moment de răgaz şi să vină la sfinţi, în Casa lui Dumnezeu care este Biserica… Noi, oamenii, avem tendinţa să ne credem oameni mari, importanţi, dar, de fapt, în spatele fiecărei biruinţe omeneşti stau ajutorul şi milostivirea lui Dumnezeu. Sprijinul lui Dumnezeu îl avem atunci când credem, când ne facem timp să stăm de vorbă cu Dumnezeu şi cu «prietenii Săi» şi când facem fapte bune. Consider că dragostea şi desăvârşirea în Dumnezeu sunt scopul final al devenirii fiecăruia dintre noi“.
Maria Stanciu