Anul acesta, în 27 septembrie, la prăznuirea Sfântului Mucenic Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Româneşti, Eparhia noastră a sărbătorit opt ani de la ridicarea sa la rangul de Arhiepiscopie şi a chiriarhului ei, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, la demnitatea de Arhiepiscop.
La împlinirea a opt ani de la istorica zi înscrisă pentru veşnicie în calendarul şi viaţa Eparhiei, unind sărbătoarea Sfântului Antim cu sărbătoarea Bisericii de la Dunărea de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a binecuvântat manifestările liturgice, misionare şi sociale organizate ca jertfă de mulţumire adusă Preasfintei Treimi.
Evenimentul aniversar din 27 septembrie a fost marcat prin săvârşirea Sfintei Liturghii, oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de un numeros sobor de slujitori din administraţia eparhială, membri ai Consiliului Eparhial, preacucernicii părinţi protoierei, precum şi de alţi clerici din eparhie. Au fost invitaţi, de asemenea, numeroşi credincioşi din parohiile sărace ale eparhiei, însoţiţi de preoţii lor, într‑o mărturie comună a bucuriei harului revărsat peste toţi.
Răspunsurile la Sfânta Liturghie au fost date de Corul Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galaţi.
La finalul Sfintei Liturghii, Preacucernicul Părinte Lucian Petroaia, Vicar – administrativ, a adresat, în numele preoţimii şi credincioşilor de la Dunărea de Jos, un cald mesaj de felicitare şi de mulţumire Înaltpreasfinţiei Sale pentru deosebita lucrare pastoral‑misionară în slujirea arhipăstorească, subliniind totodată slujirea asumată jertfelnic de Înaltpreasfinţia Sa.
În cuvântul de învăţătură Chiriarhul Dunării de Jos a arătat că „în această zi de sărbătoare, Cel care ne‑a întrunit mai întâi de toate la rugăciune este Domnul nostru Iisus Hristos, Care neîncetat dăruieşte şi cuvânt şi taină şi putere de a mulţumi pentru toate, căci Dumnezeiasca Liturghie este în lumea noastră de zi cu zi Taborul pe care ne invită Domnul Iisus Hristos pentru a vedea slava Sa şi a primi sfintele, cereştile, de viaţă făcătoarele şi înfricoşătoarele Sale Taine, care la rându‑le ne dau tărie şi putere de a ne dărui «pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos»“.
Evocând viaţa pilduitoare a Sfântului Antim, Înaltpreasfinţia Sa i‑a îndemnat pe cei prezenţi să îi urmeze întocmai, asumând precum sfântul, viaţa mucenicească şi credinţa izvorâtă din dragostea pentru Hristos: „Sfântul Antim Ivireanul a devenit, spiritual, temelie, a devenit scară cerească şi putere duhovnicească în toţi cei care credem, ne întărim, ne rugăm şi mărturisim puterea lui Dumnezeu în slăbiciunile noastre omeneşti; pentru că puterea lui Dumnezeu, în cele necesare ale lumii acesteia, Se arată şi, de aceea, avem nevoie de exemplul tare şi puternic; iar tânărul Antim este, în toate, un stâlp de rezistenţă, puternică, atât în ceea ce priveşte viaţa duhovnicească, viaţa liturgică, viaţa misionară şi pastorală dar, mai ales, viaţa culturală care se hrăneşte din cultul Bisericii lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos“.
Înaltpreasfinţia Sa a săvârşit şi slujba parastasului pentru vrednicii de pomenire ierarhi înaintaşi în tronul de la Dunărea de Jos.
***
Înfiinţată la 17 noiembrie 1864, având ca prim-cârmuitor pe Episcopul cărturar Melchisedec Ștefănescu, Eparhia Dunării de Jos a trecut prin valurile zbuciumate ale istoriei, rămânând un far călăuzitor la răscrucea celor trei provincii româneşti: Moldova, Muntenia şi Dobrogea.
În anii de la înfiinţarea sa a cunoscut diferite titulaturi şi întinderi canonice, precum şi diferite arondări mitropolitane.
În anii postbelici a fost contopită cu Episcopia Constanţei, iar mai apoi, în 1975, ridicată la rang de arhiepiscopie („Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos“).
Revenită în 1990 la vechea titulatură, aceasta avea să fie din nou ridicată la rang de arhiepiscopie în anul 2009 la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod a luat această hotărâre, ca urmare a istoriei bogate pe care o are eparhia, a credinţei fierbinţi a oamenilor din această zonă, dar şi a înfloririi fără precedent a acesteia, începând cu 1990.
Drd. Alexandru Bulgaru