Existenţa noastră pe pământ este influenţată de ceea ce gândim, dar şi de gânduri care vin fără să le dorim; de trăiri ce se generează din cele cinci simţuri, dar şi de trăiri care se nasc în adâncul inimii şi domină manifestările noastre. Observăm în noi o realitate care răspunde intenţiilor noastre şi o atmosferă lăuntrică ce domină viaţa noastră de zi cu zi. Realitatea care răspunde intenţiilor noastre şi poate fi controlată este marcată de legătura dintre necesitatea de satisfacere a nevoilor fizice şi fiziologice şi reacţiile senzorial – emoţionale ale celor cinci simţuri, atunci când acestea sunt satisfăcute. Atmosfera lăuntrică însă, este dintr-o lume care nu răspunde la stimulii senzoriali, ci la relaţiile noastre cu celelalte persoane. Pentru realitatea noastră fizică şi fiziologică avem părinţii biologici precum şi alte persoane, specializate sau nu, care ne orientează pe calea realizării socio – profesionale, dar pentru viaţa noastră spirituală avem nevoie de un îndrumător care să ne povăţuiască pe calea ce duce către pacea lăuntrică şi să consilieze conflictele noastre interioare; acesta este duhovnicul.
Sunt mulţi oameni care încearcă să devină mentori sau consilieri spirituali şi folosesc informaţii acumulate atât din studiu cât şi din experienţe trăite sau împărtăşite de alţii, dar nu au soluţii pentru vindecarea traumelor sufleteşti, ci doar ne pot ajuta să ne acceptăm viaţa.
Duhovnicul este mijlocitorul lui Dumnezeu, care naşte în noi un nou sens al vieţii, o raportare total diferită faţă de priorităţile noastre, şi toate acestea se realizează prin Cuvânt şi nu prin cuvinte. Duhovnicul nu este un om care ideologizează cu doctrine religioase, ci este omul de care Mântuitorul Hristos, Cuvântul Întrupat, se slujeşte, pentru ca să ne cheme la comuniune de cunoaştere şi iubire. Cu toate că slujitorul Domnului Hristos predică tuturor, totuşi nu toţi cei ce ascultă simt la fel impactul Cuvântului în sufletul lor. Nici noi nu am simţit de la început o chemare pentru cunoaşterea Logosului Dumnezeiesc; dar când am fost învredniciţi de aceasta, am simţit cum Cuvântul ascultat ne cercetează adâncimile sufleteşti, că ni se adresează personal, ne îmbogăţeşte sufletul cu înţelesuri neaşteptate, vii, dătătoare de lumină şi căldură, ca soarele de primăvară care dă viaţă, frumuseţe şi sens pământului adormit şi nelucrător din pricina frigului iernii.
Trăirea aceasta intensă se datorează lucrării Duhului Sfânt, Care Îl naşte pe Cuvântul în inima noastră, primind astfel, nu adevăruri, ci Duhul Adevărului, această împreună-lucrare a Fiului şi Duhului Sfânt care ni-L face cunoscut pe Tatăl şi se realizează prin cel chemat şi ales – preotul duhovnic – părinte, prieten şi doctor al sufletului.
Oana Mungiu, clasa aXII-a,
Parohia Viziru de Jos, Liceul Pedagogic „Costache Negri”, Galaţi