Sărbătoarea Buciumenilor

Pentru creştinii din Arhiepiscopia Dunării de Jos şi nu numai, numele Buciumeni a devenit sinonim cu tinereţea, bucuria, sărbătoarea. Aşa este! Pentru că în fiecare an, în prima zi după Praznicul Pogorârii Duhului Sfânt, mănăstirea ce poartă acelaşi hram, aşezată în nordul judeţului Galaţi, devine un tărâm al tinereţii curate, mărturisitoare şi comunitare.

Pelerinaj din toate colţurile eparhiei

Astfel s-a întâmplat şi în acest an, în ziua de luni, 24 mai, când „catedrala verde cu vitralii foşnitoare” (după cum inspirat a fost numită de către o tânără participantă, acum câţiva ani) din codrii Buciumenilor îşi aştepta cu dor „ziditorii”- tineri merituoşi, selectaţi de către profesorii lor de religie din cele 64 de licee din toate zonele Arhiepiscopiei. S-au adunat, la chemarea Domnului cca 1.000 de tineri credincioşi, care au „rupt” din timpul lor pentru a trăi în comuniune cu alţi tineri de vârsta lor, Liturghia şi agapa şi pentru a se împărtăşi din sfaturile înţelepte ale păstorilor lor sufleteşti.

Pentru prima dată, la această întâlnire de suflet, au participat şi colegi de-ai lor mai mici, de la şcolile gimnaziale din zona Nicoreştilor, precum şi participanţi la Concursul de oratorie „Crezul meu” care au vrut să se împărtăşească şi ei din darurile Duhului Sfânt revărsate la hramul Mănăstirii Buciumeni.

Organizarea întregului pelerinaj a fost făcută, ca în fiecare an, de către Sectorul eparhial pentru Învăţământ şi Tineret, condus de către pc. pr. consilier Lucian Petroaia în bună conlucrare cu membrii Permanenţei Consiliului Eparhial şi ppcc protoierei, ppcc inspectori de Religie şi prin deschiderea misionară pe care o manifestă mereu Inspectoratul Şcolar Judeţean Galaţi şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila, direcţiunile licelor şi profesorii de Religie. Îmbarcaţi în autocarele special pregătite prin intermediul protoieriilor, tinerii liceeni, alături de pedagogii lor, s-au întâlnit cu toţii la altarul din pădurea mănăstirii, acolo unde ierarhul nostru i-a aşteptat pentru a-i binecuvânta la începutul „festivalului” dedicat lor.

În cuvântul de deschidere, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Casian a subliniat că „în pădurea ce străjuieşte Mănăstirea Buciumeni s-au adunat la sărbătoarea Sfintei Treimi creştinii dornici de rugăciune pentru viaţă, pentru sănătate, pentru linişte, pentru pace în familie, pentru cei care sunt plecaţi departe, în străinătate, fii, fiice, părinţi. Am venit purtându-i în rugăciunile noastre. I-am adus pe cei bolnavi din spitale, de acasă, i-am adus pe cei necăjiţi şi întristaţi.”. Înaltpreasfinţia Sa a mai arătat că, pentru a fi desăvârşită rugăciunea, credincioşii trebuie să rămână albi la suflet, asemenea năframei populare purtate de micii creştini care au dat răspunsurile la Sfânta Liturghie.

Liturghie sub cupola „catedralei verzi” de la Buciumeni

Slujba Sfintei Liturghii arhiereşti, săvârşită în „catedrala verde” de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, înconjurat de un numeros sobor de preoţi (peste 100 de slujitori) din care au făcut parte, ca invitaţi speciali, pc. pr. prof. univ. dr. Nicolae Necula de la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, pc. pr. prof. univ. dr. Gheorghe Holbea, consilier patriarhal  pentru învăţământ şi pc. pr. Constantin Naclad, inspector patriarhal pentru cateheză, a făcut ca inimile tinere să vibreze la unison, mărturisind: „Deşi e primul an când mă aflu în acest loc, am fost profund impresionată de tot ceea ce s-a întâmplat aici. Cred că acest pelerinaj a fost un motiv de cercetare, un motiv pentru a ne apropia mai mult de Dumnezeu, de a-I sluji cu dragoste şi de a-i asculta voia Lui. Aştept cu nerăbdare să revin şi în anii viitori, pentru a-mi bucura sufletul.” (Mirela Sandu, Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu” – Galaţi); „în fiecare an de sărbătoarea Sfintei Treimi, Mănăstirea Buciumeni reuneşte sufletele a mii de tineri. Este o bucurie copleşitoare să ne rugăm la Sfânta Liturghie, alături de Înaltpreasfinţitul Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, în această «catedrală verde cu vitralii foşnitoare». Mă întorc acasă cu bucuria de a fi văzut aici o parte din minunăţiile lui Dumnezeu din natură, natură de care ne-am îndepărtat în favoarea oraşului.” (Cristina Matei, Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” – Tecuci)

„Esenţialul Sărbătorii Pogorârii Duhului Sfânt este iertarea păcatelor!”

După citirea pericopei evan-ghelice, Arhiepiscopul Dunării de Jos a tălmăcit sensurile întâlnirii spirituale cu Sfânta Treime, în codrii Buciumenilor: „«Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor!», zice Mântuitorul. Această realitate – întrunirea în numele Domnului, a format Biserica. După modelul unirii Preasfintei Treimi din Ceruri şi noi ne unim pe pământ şi vedem împreună care sunt darurile şi soluţiile pe care ni le împărtăşeşte Dumnezeu.

Mai întâi de toate ni se vor dezlega şi ierta păcatele! Sfântul Ioan Gură de Aur arată că esenţialul Sărbătorii Pogorârii Duhului Sfânt este iertarea păcatelor. După ce ne întâlnim în numele Domnului, simţim nevoia iertării păcatelor noastre. Dacă ne căim de ele şi le spovedim, ni se iartă.

Al doilea mare dar, după iertarea păcatelor, este iertarea dintre noi. Cel ce nu este iertat de Dumnezeu, nu are iertare, fraţilor! De aceea, nu ne mai putem ierta! De aceea nu ne mai putem suporta deseori! Pentru că nu avem iertare şi nu vrem a o cere de la Domnul! Preasfânta Treime, în iubirea Tatălui, Fiului şi a Duhului Sfânt, ne-a adus putinţa iertării păcatelor. Cel care este iertat înţelege ce mare dar a primit de la Dumnezeu şi îl dă şi el mai departe. Cel ce a fost iertat pentru multele lui păcate va fi dispus să ierte şi puţinele păcate, ale semenilor. În învăţătura şi în legătura sfântă cu Dumnezeu nu există putinţă să ne iertăm ca oameni sinceri şi adevăraţi, dacă la rândul nostru nu ne pregătim şi nu cerem iertare de la Cel ce ne iartă cu adevărat: Dumnezeu.”

La sfârşit, ca o împlinire a pelerinajului, cei mai pregătiţi duhovniceşte au primit împărtăşirea cu Sfintele Taine, arătând prin aceasta, încă o dată, că la această manifestare tinerii nu numai că Îl caută pe Hristos Domnul, ci Îl şi găsesc şi Îl mărturisesc ca Domn, Învăţător şi Sfinţitor al vieţii lor: „Cu sufletul plin de bucurie, mintea luminată de cuvinte duhovniceşti, mă întorc acasă cu Domnul, Cel ce s-a jertfit pentru noi… Cel ce stă şi bate la cămara inimii mele.” (Ionela-Georgiana Tofoleanu, Liceul de Arte – Brăila) sau „M-am apropiat de Dumnezeu, am mai urcat o treaptă pe scara către Dumnezeu, spre comoara din cer, spre împărăţia lui Dumnezeu!” (Mario-Alexandru Mondea, Liceul Teoretic „C. Angelescu” – Ianca); „O linişte sufletească profundă de care, sincer, aveam nevoie. Voi încerca să valorific mai mult ceea ce am auzit şi am văzut astăzi!” (Ionuţ Ştefu, Colegiul Tehnic „Traian” – Galaţi).

Crezul, „armă” împotriva ereziilor

Partea a doua a întâlnirii duhovniceşti de la Buciumeni a debutat cu îndătinata agapă frăţească, pregătită de mâinile osârduitoarelor maici, care a fost oferită ca o masă câmpenească, prilej cu care tinerii au învăţat să respecte mai mult natura şi darurile sale. Apoi, pădurea cea deasă a Buciumenilor s-a transformat ad-hoc, într-o „agora” a tinereţii, părinţii slujitori venind în întâmpinarea tinerilor liceeni, cu răspunsuri la frământările lor spirituale. Conform genericului din acest an, dezbaterile au fost purtate, în principal, pe tema „Crezul ortodox în viaţa tinerilor liceeni”, iar din acestea, elevii au concluzionat: „… am cunoscut mai bine învăţăturile Crezului, am dobândit o linişte spirituală, ne-am întărit credinţa!” (Roxana Donţu şi Viorica Palade, Şcoala Nr. 2 „Grigore Hagiu” – Tg. Bujor); „Crezul este cea mai importantă armă a creştinului ortodox împotriva ereziilor.” (Florin Ioan Stoian, Grup Şcolar „Tudor Vladimirescu” – Galaţi); „Am învăţat să iert şi să mă rog şi pentru duşmanii mei!” (Nicoleta Bardu, Grup Şcolar „Tudor Vladimirescu” – Galaţi).

După câteva ore de discuţii cu părinţii slujitori, pe teme duhovniceşti ce le frământă sufletele, teme actuale legate de semnificaţia şi importanţa mărturisirii Crezului ortodox în viaţa tânărului creştin, la acelaşi altar din pădure a fost săvârşită rugăciunea de încheiere a sărbătorii, prin care s-a mulţumit încă o dată Preasfintei Treimi pentru darul tinerilor curaţi în viaţa noastră şi pentru darurile revărsate tuturor la această minunată întâlnire. Pentru că la acest pelerinaj au participat premianţii la concursurile catehetice naţionale ori la Olimpiada de religie, aceştia au primit câte un dar simbolic, dar au primit şi admiraţia colegilor lor. Însă nimeni nu a plecat fără un mic dar: impresiile şi mărturiile participanţilor din toţi aceşti ani de pelerinaj la Buciumeni, care au fost strânse în volumul „Tinerii, mărturisitori ai dreptei credinţe”, editat şi oferit acum de Arhiepiscopia Dunării de Jos tuturor tinerilor liceeni, prezenţi la cea de-a XVI-a ediţie a festivalului tinereţii de la Buciumeni.

„Această sărbătoare este ca o Liturghie!”

Prezent pentru prima dată la această manifestare a credinţei şi a tinereţii, pc. pr. dr. Gheorghe Holbea, consilier patriarhal le-a adresat tinerilor un cuvânt de suflet, în care a arătat înţelesul duhovnicesc al Pogorârii Duhului Sfânt: „Această sărbătoare a tinerilor, a copiilor şi a creştinilor la Sfânta Treime a devenit o tradiţie, iar atunci când devine tradiţie, deja este «sfântă tradiţie» pentru că ea nu se învecheşte niciodată. Aşa cum am văzut şi astăzi, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu o zi minunată, care este ca o Sfântă Liturghie. Sfânta Liturghie, ori de câte ori se săvârşeşte, este o nouă Liturghie, generează un nou simţământ.

Şi pentru că vorbim de tradiţia de la Buciumeni şi vorbim de Sfânta Tradiţie a Bisericii care este sintetizată în Simbolul de Credinţă pe care îl mărturisim la fiecare Sfântă Liturghie şi în cultul nostru, inclusiv în rugăciunea particulară pe care o săvârşim în fiecare zi, la momentele principale, trebuie să spunem că Sfânta Tradiţie ne ajută să înfăşurăm această bucurie în sufletele noastre. Este o bucurie care trebuie să rămână, aşa cum evenimentele mântuitoare la care au participat Sfinţii Apostoli au devenit realitate lăuntrică. Pentru că în momentul în care, după Înviere, ucenicii L-au întrebat pe Mântuitorul: «Doamne, oare acum vei aşeza Tu la loc Împărăţia lui Israel?», Mântuitorul le-a spus: «Nu este a vostru a şti anii sau vremile, dar veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi şi atunci veţi fi martori în Ierusalim şi în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului!» (Fapte 1, 6)

Prin Pogorârea Duhului Sfânt, toate evenimentele la care Sfinţii Apostoli au fost martori au devenit realitate lăuntrică şi cred că aceasta este, de fapt, marea minune care se săvârşeşte în sufletele noastre, prin Pogorârea Duhului Sfânt! Aşa cum evenimentele trăite de Sfinţii Apostoli au devenit realitate lăuntrică prin Pogorârea Duhului Sfânt, tot astfel nădăjduiesc că şi aceste evenimente organizate în fiecare an, la această sărbătoare, vor rămâne pentru dumneavoastră ca o Liturghie care se înnoieşte continuu, vor rămâne ca o realitate care se înfăşoară în această anamneză (aducere aminte) duhovnicească, pentru că ceea ce se săvârşeşte aici, la acest altar din această «catedrală cu vitralii foşnitoare», cum frumos s-a spus şi la care participă şi natura, devine veşmânt prin care noi Îl străvedem pe Dumnezeu, Îl simţim pe Dumnezeu!

Vă felicit pe toţi cei care aţi participat şi să ne ajute Dumnezeu ca Simbolul Credinţei să devină pentru noi, într-adevăr, realitate lăuntrică, bucurie lăuntrică şi nădejde spre viaţă veşnică!”.

La rândul său, pc. pr. dr. Constantin Naclad, inspector patriarhal a mulţumit ÎPS Arhiepiscop-gazdă şi tinerilor participanţi: „Vă felicit că aţi avut ocazia de a problematiza puţin despre ceea ce înseamnă relaţia noastră cu Dumnezeu, pentru că în viaţă rareori suntem puşi în postura de a ne relaţiona  faţă de Dumnezeu, dorind mult mântuirea noastră şi este important să facem cât mai des acest lucru!

Deşi o faceţi aici, în cadru festiv, o dată pe an, sunt sigur că această experienţă se repetă şi acasă cu preoţii voştri, cu profesorii şi cu toţi cei care vă îndrumă pe calea mântuirii. Vă doresc să faceţi cât mai des acest lucru, să încercaţi cât mai mult să vă puneţi întrebări, şi să aflaţi răspunsuri şi să primiţi de la cei care vă pot da aceste răspunsuri, să le primiţi cu toată inima, cu sufletul deschis, pentru ca ceea ce aţi primit să vă fie de folos pentru mântuire!

Consider că am primit un premiu, pentru faptul că ne-am rugat împreună, că v-am văzut şi mă duc mai încurajat acasă, ca să facem şi noi mai mult pentru copii şi pentru tineri, pentru că voi sunteţi cei care mai târziu vă veţi ruga şi veţi sprijini Biserica noastră şi veţi simţi că sunteţi aproape de Dumnezeu, prin credinţa pe care o mărturisiţi!”.

Note de pelerin

La întrebarea „Cu ce impresii te întorci acasă, după acest pelerinaj şi în urma convorbirilor duhovniceşti cu preoţii?” am primit o mulţime de răspunsuri din partea tinerilor pelerini liceeni, dintre care am selectat câteva:

• „Această tradiţie anuală este ceva minunat, când vezi atâţia tineri care vin cu drag la această magnifică mănăstire”. (Claudia-Veronica Panait, Grup Şcolar „Edmond Nicolau”, Brăila).
• „S-a făcut simţită prezenţa lui Dumnezeu prin fiecare cuvânt al preoţilor”. (Ana-Maria Constantin, Liceul „Mihail Sebastian” – Brăila).
• „În urma acestui pelerinaj şi după convorbirile duhovniceşti cu preoţii voi pleca acasă cu impresii foarte bune. Aceste convorbiri şi acest pelerinaj au fost foarte folositoare. În urma acestora voi merge mai des la biserică şi la duhovnic.” (Raluca Moraru, Grup Şcolar Industrial „Costin D. Neniţescu” – Brăila).

• „Sunt foarte fericit că am avut ocazia să ajung în acest loc. Slujba a fost deosebită. Am scăpat de toată tensiunea acumulată în urma examenelor naţionale. Mulţumesc Bunului Dumnezeu că am ajuns aici, în ziua sărbătorii tinerilor!” (Emanuel Roşcan, S.A.M. „H.P. Bengescu” – Iveşti).
• „În urma acestui pelerinaj, mă simt mult mai liniştită. Sunt enorm de fericită că am putut să particip la slujbă, alături de toţi colegii mei. Să ne ajute Dumnezeu să fim aici şi anul viitor.” (Maria Stănculea, S.A.M. „H.P. Bengescu”, Iveşti).
• „Locaţia este minunată şi am aflat lucruri interesante despre tinerii din alte locuri. Am socializat şi mi se pare uimitor faptul că s-au strâns atâţia tineri în numele credinţei.” (Nicol Drăghici, S.A.M. „H.P. Bengescu”, Iveşti).

• „În urma pelerinajului, am constatat că oamenii participă într-un număr foarte mare la slujbele bisericeşti şi că prin intermediul nostru, al tinerilor, credinţa se păstrează şi se transmite mai departe.” (Cristina Ilie, S.A.M. „H.P. Bengescu”, Iveşti).
• „Părinţii de aici au fost foarte implicaţi şi ne-au făcut să ne simţim mai aproape de Dumnezeu. Aş dori să mai spun că a fost prima dată când am mers într-un pelerinaj, dar am fost aşa de încântată, încât cu siguranţă am să mai vin aici.” (Alina Tanasaciuc, Colegiul Tehnic „Traian” – Galaţi).

• „Este o experienţă de neuitat, discuţiile au fost deschise şi a existat o comunicare activă din partea grupului. Am învăţat multe despre Crez, lucruri pe care nu le ştiam.” (Valentina Mihalcea, Colegiul Naţional „Costache Negri” – Galaţi).
• „Cred că oamenii au dovedit că luptă pentru credinţa lor în Dumnezeu; au luptat şi continuă să lupte. Acest lucru îmi dă o stare de bucurie, pentru că ştiu că nu sunt singura ce îşi mărturiseşte credinţa adevărată în Dumnezeu!” (Mădălina Popa, Colegiul Naţional „Costache Negri” – Galaţi).
• „Vizita la mănăstire mi-a făcut o impresie plăcută şi m-a îndemnat la meditaţie asupra anumitor lucruri.” (Laura-Teodora Tudorie, Colegiul Naţional „Costache Negri” – Galaţi).
• „După această discuţie cu preotul mă simt mai împlinită sufleteşte. Şi am învăţat multe lucruri, care ne vor ajuta!” (Georgiana Carp, Şcoala „Paul Bujor” – Bereşti).

• „Un eveniment unic…” (Alexandru Petre, Şcoala „Paul Bujor” – Bereşti).
• „Mă întorc acasă cu un sentiment de împlinire. Am aflat lucruri pe care nu le ştiam, dar şi lucruri, pe care nu le înţelegeam până la acest pelerinaj!” (Mariana Gavrilă, Grup Şcolar „Costache Conachi” – Pechea).
• „Când voi ajunge acasă, voi mărturisi tuturor ce am învăţat aici. Voi avea grijă să revin în fiecare an, iar de fiecare dată cu cât mai mulţi prieteni. După câte am învăţat aici, voi avea grijă să preţuiesc întotdeauna Cuvântul dumnezeiesc. Am simţit, după multă vreme, eliberare sufletească. Şi cred eu că Dumnezeu mi-a luat din păcate şi din pornirile negative. Plec acasă cu fericire sufletească şi cu multă, multă credinţă în suflet!” (Marilena Panait, Şcoala Nr. 2 „Ştefan cel Mare” – Galaţi).
• „În fiecare an când vin în acest pelerinaj, plec acasă cu alte învăţături duhovniceşti, care îmi încălzesc sufletul şi îmi umplu inima de bucurie şi dragoste duhovnicească; aceste cuvinte duhovniceşti mă ajută să devin o bună creştină.” (Violeta-Alina Oprea, Grup Şcolar „Costache Conachi” – Pechea).
• „Aş fi vrut să nu mă întorc atât de curând. Aici am primit răspunsuri la întrebări pe care nu mi le-am pus niciodată, dar atunci când le-am primit, am simţit că aveam nevoie de ele. Le-am căutat, dar nu le-am ştiut până acum.” (Violeta Ştefan, Grup Şcolar „Costache Conachi” – Pechea).

• „După toate aceste discuţii, susţin că dacă eşti creştin nu este o ruşine. Preoţii ne-au ajutat să sporim credinţa în sufletul nostru, să ne dăm seama că fără Dumnezeu alături de noi nu putem trece peste situaţiile dificile. Fără credinţă, drumul către Dumnezeu va fi presărat cu pietre mari, care ne vor împiedica să ajungem la El. După această experienţă, rămân cu un sentiment de bucurie, pentru că am avut ocazia de a afla cât mai multe pentru a ajunge la Dumnezeu.” (Monica-Laura Dima, Şcoala Gimnazială Slobozia-Conachi, jud. Galaţi).
• „În urma acestui pelerinaj, o să mă întorc acasă mai bogată sufleteşte. După convorbirile duhovniceşti cu preoţii, am realizat că a crede în Dumnezeu nu este o ruşine. Nu trebuie să ne ruşinăm că suntem creştini sau că ne mărturisim credinţa, pentru că se va rupe legătura dintre noi şi Dumnezeu şi vom cădea în păcat. De vom crede în Dumnezeu, El va fi alături de noi şi ne va ajuta, dar dacă ne îndoim de credinţa în Dumnezeu şi ne îndepărtăm de El, se va rupe legătura dintre El şi noi. După acest pelerinaj voi rămâne cu o amintire frumoasă.” (Andreea Vlase, Şcoala Gimnazială Slobozia-Conachi, jud. Galaţi).
• „În primul rând mă întorc acasă mai bogată duhovniceşte şi cu o impresie foarte frumoasă. Mă întorc mai bogată, deoarece am aflat multe lucruri pe care nu le ştiam şi care sunt foarte importante mai ales pentru viaţa de zi cu zi, cât şi pentru un comportament creştin. În urma convorbirilor duhovniceşti, am aflat că nu trebuie să-mi fie ruşine că sunt creştin, ci trebuie să fim mândri de asta şi să încercăm, să ne străduim să fim buni creştini. Mă simt norocoasă că am avut şansa să iau parte la acest pelerinaj, şi că am luat parte la convorbirile duhovniceşti cu preoţii.” (Mădălina Neagu, Şcoala Gimnazială Slobozia-Conachi, jud. Galaţi).
• „În urma convorbirilor duhov-niceşti cu preoţii mă întorc acasă cu răspunsurile întrebărilor pe care mi le puneam. Să avem mai multă încredere în noi ca şi creştini şi să nu ne lăsăm influenţaţi de alte persoane. Am aflat mai multe lucruri despre ceea ce înseamnă credinţa în Dumnezeu. Sunt foarte bucuroasă că am mers în acest pelerinaj.” (Iuliana Mînjineanu, Şcoala Gimnazială Slobozia-Conachi, jud. Galaţi).

• „Acest pelerinaj este unul cu totul special, deosebit de celelalte. Convorbirile cu părintele duhovnic ne întăresc cunoştinţele noastre despre Simbolul credinţei şi despre alte teme religioase. Acest pelerinaj ne umple de credinţă, ne întăreşte, ne ajută, ne luminează.” (Anişoara Boşneagă, Grup Şcolar „Eremia Grigorescu” – Tg. Bujor).
• „… cu inima împăcată, cu o mare admiraţie faţă de această «catedrală cu vitralii foşnitoare», care îmi va rămâne mereu în suflet, am preţuit apropierea dintre preoţi şi elevi, căldura cu care am fost primiţi!” (Andra-Nicoleta Tărăbuţă, Grup Şcolar „Eremia Grigorescu” – Tg. Bujor).
• „Am aflat despre importanţa tinerilor în Biserică, despre Crezul ortodox de la formarea sa. Mă întorc acasă cu bucurie şi veselie în suflet şi sper ca lucrurile învăţate să mă ajute.” (Alexandru Blondu, Liceul „Emil Racoviţă” – Galaţi).
• „După un asemenea pelerinaj, impresiile cu care te poţi întoarce acasă nu sunt doar bune, ci excelente pot spune. Cel mai important lucru este că dorinţa de a te întoarce aici este foarte mare. Discuţiile cu duhovnicii au fost foarte folositoare, deoarece s-a răspuns la întrebări adresate de elevi. În concluzie, sigur vom reveni!” (Iulia Isaia, Liceul „Emil Racoviţă” – Galaţi).
• „Acest pelerinaj mi-a amintit că nimic nu este de folos în această lume, atâta timp cât îl excludem pe Dumnezeu. Tot datorită acestui pelerinaj, am realizat că trebuie să mă îngrijesc mai mult de sufletul meu, să dau mai multă importanţă celor duhovniceşti.” (anonim)
• „Din acest pelerinaj am învăţat foarte multe. E foarte bine să fii un credincios, devotat lui Dumnezeu. Sper pe viitor să mai vin aici, deoarece am ce învăţa de la aceşti oameni înţelepţi.” (Mirabela Cobuz, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” – Galaţi)
• „Cu toţii suntem bineveniţi în Casa Domnului. Dumnezeu ne iubeşte şi se bucură când Îl vizităm. Azi plec acasă cu bucuria Sfintei Treimi, cu căldură şi pace în suflet, meditând la sporirea credinţei.” (Elena Flutur, Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” – Tecuci).
• „Plec cu o impresie deosebită; a fost o zi minunată. O să încerc să ajung mai des la Sfânta Biserică.” (Luminiţa Tânjală, Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” – Tecuci).
• „Acest pelerinaj m-a ajutat foarte mult, deoarece m-a făcut să-mi întăresc credinţa în Dumnezeu şi am înţeles cum pot să mă mântuiesc.” (Nistor Alina, Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie – Tecuci).
• „În urma acestui pelerinaj şi în urma convorbirilor duhovniceşti cu preoţii, mă întorc acasă cu mai multă credinţă în suflet, datorită sfaturilor date de părinte, atât despre rugăciune, cât şi despre credinţă. Pentru noi, preoţii sunt mesagerii noştri, prin care comunicăm cu Dumnezeu şi de aceea trebuie să ne rugăm şi să ascultăm sfaturile Lui.” (Carmen-Cerasela Munteanu, Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie – Tecuci).

• „În mod special, m-a impresionat uşurinţa cu care Înaltpreasfinţitul Casian discută cu tinerii şi îi învaţă că au nevoie de credinţă. M-a mai impresionat şi grupul de copii care a cântat: sunt nişte copii cu calităţi mari. Discuţiile din «Catedrala verde» m-au făcut să-mi dau seama că, indiferent ce facem, avem nevoie de credinţa în Dumnezeu. (Ramona Iacomi, Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie – Tecuci).
• „Acest pelerinaj, ca şi multe altele pe care le mai fac, simt că mă apropie foarte mult, spiritual, de Dumnezeu. Cred că toate cântările pe care le-am auzit se asemănau foarte bine cu ceea ce îngerii cântă lui Dumnezeu. Mi se părea că aud glasurile lor din cer. Ploaia care a căzut mi s-a părut ca o binecuvântare, iar soarele care a răsărit mi s-a părut a fi binecuvântarea lui Dumnezeu.” (Maria Sobaru, Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu” – Galaţi).
• „Nu este primul an în care mă aflu în mijlocul acestei manifestări cereşti, însă întotdeauna mă voi strădui să ajung la Sfânta Mănăstire Buciumeni. Toată viaţa voi avea în suflet bucuria anilor de liceu în care am participat la sărbătoarea Sfintei Treimi.” (Elisabeta Popa, Colegiul Naţional „Alexandru Ioan Cuza” – Galaţi).
• „«Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos!». Aceste cuvinte au prins rădăcini în paşii cu care am plecat de aici, ele m-au învăţat că în viaţă trebuie să ştii ce să alegi pentru tine şi pentru aproapele tău. La această mănăstire am retrăit, ca de fiecare dată când mă aflu în Casa Domnului, prezenţa Sfintei Treimi în sufletul meu. Am simţit că «Dumnezeu este iubire, iar cel ce rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el» (I Ioan, 4, 16)” (Alexandra-Andreea Creţu, Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu” – Galaţi).
• „Cel mai mult m-a impresionat cât de liber sunt purtate discuţiile între preot şi tineri. Este un loc unde ai ce învăţa, unde Îl simţi pe Dumnezeu mult mai aproape. Sper să revin şi anul viitor. (Alina Alexandrescu, Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu” – Galaţi).
• „Comunicarea oamenilor, având ca scop întărirea credinţei este de foarte mare importanţă pentru sufletul fiecăruia dintre noi. Unirea glasurilor face ca ramurile copacilor să se desfacă şi lumina să apară pe chipul nostru. Însă această lumină era fericirea de pe chipul oamenilor care se simţeau înconjuraţi de Duhul Sfânt.” (Daniela Andrei, Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu” – Galaţi).
• „M-am simţit mai aproape de Dumnezeu, deoarece mulţimea de oameni a creat o atmosferă profundă, unde predomina rugăciunea. Părinţii au vorbit foarte frumos de Dumnezeu şi, prin rugăciune, s-a creat o linişte şi o pace pe care nu le-am mai simţit niciodată. Mi-a plăcut acest pelerinaj şi o să mai vin la această mănăstire ori de câte ori voi avea ocazia.” (Alexandra Gheţu, Liceul Pedagogic – Brăila).

• „După acest pelerinaj mă întorc acasă cu impresii bune. Mă bucură faptul că mai sunt încă astfel de excursii, care încearcă să-i facă pe tineri mai puternici, să creadă în Dumnezeu şi să-i readucă pe calea cea bună. Sunt încântată de această zi sfântă şi mărturisesc că mi-a plăcut foarte mult.” (Lilia Veretea, Liceul Economic „Ion Ghica” – Brăila).
• „A fost ceva de neuitat. Am rămas impresionată! Mi-a plăcut modul în care ştiu să se organizeze slujitorii Bisericii.” (Roxana Frăţilă, Liceul Pedagogic – Brăila).
• „Am descoperit unele lucruri pe care înainte nu le cunoşteam. Am rămas cu o impresie foarte bună şi chiar mi-aş dori să vin an de an, deoarece am rămas profund impresionată de organizare, de numărul de credincioşi, de slujba în sine şi de felul în care a fost oficiată aceasta.” (Maria-Mihaela Negoiţă, Liceul „D. P. Perpessicius” – Brăila).
• „În urma pelerinajului am aflat lucruri noi, necunoscute de mine până acum, care au însă o importanţă majoră în viaţa fiecărui creştin.” (Ana-Maria Tănăsescu, Liceul „D. P. Perpessicius” – Brăila).
• „După acest pelerinaj mă întorc cu noi idei şi impresii şi cu sufletul foarte deschis şi îmi doresc, de acum înainte, să merg mai des la biserică. În urma convorbirilor duhovniceşti cu preoţii, am învăţat mai multe lucruri despre Biserică.” (Violeta Bursache, Grup Şcolar „Tudor Vladimirescu” – Galaţi).
• „Plec în drum spre casă împăcată sufleteşte, după convorbirile cu preoţii. Tema discuţiilor a fost Crezul, care nu trebuie rostit ca o simplă rugăciune, ci trebuie rostit profund, înţelegând sensul Simbolului de credinţă. Cum soarele şi luna ajută întreaga natură să se hrănească de la Cel ce este Hrănitorul tuturor, tot aşa Crezul, ca mărturisire de credinţă se constituie într-o autentică hrană duhovnicească.” (Sorina-Maria Cocei, Gimnaziul Hanu-Conachi, Galaţi).
• „A fost un moment pe care l-am trăit pentru prima dată în viaţa mea. Armonia, cuvintele Înaltpreasfinţitului şi cântările copiilor, în cor mi-au transmis un sentiment de bunăstare şi linişte. Voi reveni cu plăcere la Mănăstirea Buciumeni.” (Dănuţa-Mădălina Dănăilă, Grup Şcolar „Tudor Vladimirescu” – Galaţi).
• „Atunci când ne aşezăm în faţa sfintelor icoane, trebuie să fim cuprinşi de evlavie. Fiecare cuvânt pe care îl rostim trebuie să vină din inima noastră. Doar făcându-ne semnul crucii, nu este de ajuns. Acesta trebuie însoţit de o rugăciune. Crezul este ca o salvare pentru noi. Este ca o hartă care, dacă ştim să o desluşim, ne va conduce la Dumnezeu.” (Marcela Stoian, Grup Şcolar „Ovid Caledoniu” – Tecuci).
• „Este o experienţă unică, în care renaşti spiritual şi-ţi regăseşti identitatea de creştin ortodox, în comuniune duhovnicească cu Hristos!” (Viorica Bokor, Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş” – Tecuci).
• „Impresiile mele după acest pelerinaj sunt mai întărite în urma convorbirilor cu preoţii. Sunt mândră că sunt creştin-ortodoxă şi le pot mulţumi părinţilor pentru că m-au educat creştineşte. Sunt mulţumită că am putut participa la «construirea» acestei «catedrale vii», astăzi.” (Tincuţa Costea, Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie – Tecuci).
• „Eu cred că este o zi unică, în care ne deschidem minţile către Dumnezeu, o zi în care admirăm Creaţia şi Îi mulţumim pentru toate experienţele frumoase oferite, dar şi pentru experienţele neplăcute, pentru că din acestea învăţăm cel mai mult. În orice caz, eu încadrez această zi printre experienţele de folos sufletesc.” (Alexandra Mandea, Grup Şcolar „Ovid Caledoniu” – Tecuci).
• „Pot spune că plec cu greu de aici, deoarece, cu toate că am venit pentru prima dată aici, acest loc îmi încântă privirea, îmi alină sufletul şi nu-mi mai vine să mă despart de acest colţ de rai, pentru că altfel nu-l poţi numi. E un colţ de rai, îndepărtat, dar frumos! Ai ce învăţa aici!” (Nicoleta Butură, Grup Şcolar „Eremia Grigorescu” – Tg. Bujor).

În loc de concluzie

Cu multă bucurie în suflete, dar, mai ales, cu multă credinţă şi entuziasm misionar, tinerii au pornit apoi spre casă, din „locurile unice” (aşa cum le numesc şi le simt ei) ale mănăstirii gălăţene Buciumeni.

Au rămas în urma lor dorul pentru următoarea ediţie a pelerinajului, dar şi mărturisirile, pline de dragoste şi sinceritate, care rostesc într-un singur gând: „Înfierbântat de înălţarea duhovnicească ce pluteşte permanent în aerul «Sfintei Catedrale vii» de la Buciumeni, mai aproape de Dumnezeu, mă întorc acasă din pelerinaj cu o mai mare credinţă şi iubire de oameni, mai ales cu o mai mare încredere în preoţi. Cu adevărat, Biserica este Casa lui Dumnezeu, cu adevărat Iisus Hristos este în mijlocul ei. Iar noi aducem în dar la picioarele Lui, lacrimile şi rugăciunile noastre. O mare bucurie se simte în mulţimea de oameni ce se dăruiesc din plin Domnului. Domnul este cu noi.” (Georgian Ştefaniu, Grup Şcolar „Ovid Caledoniu” – Tecuci).

Adrian Portase