În data de 29 octombrie 2012, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, la iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, lua hotărârea ca anul 2014 să fie declarat ,,Anul comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni”, la 300 de ani de la martiriul Voievodului Constantin, a fiilor săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, împreună cu sfetnicul şi ginerele său, Ianache Văcărescu.
În acest context, Preafericirea Sa a propus ca un gest necesar de recunoştinţă şi evlavie faţă de Sfântul Voievod Constantin, confecţionarea unei racle din argint masiv în care să fie aşezate moaştele domnitorului martir care se află în biserica ,,Sf. Gheorghe – Nou”, din capitala ţării.
Istoria consemnează faptul că Domna Mari(c)a, soţia bine-credinciosului Voievod, a strămutat în acest sfânt lăcaş, în anul 1720, osemintele sfinţite prin jertfă mucenicească, de la Mănăstirea ,,Adormirea Maicii Domnului”, din Insula Halki, unde fuseseră îngropate, în mare grabă, împreună cu cele ale fiilor şi ginerelui său.
În anul 1914, când se împlineau 200 de ani de la martiriul Brâncovenilor, istoricul Nicolae Iorga a cerut Parlamentului României ca ziua de 15 august 1914 să fie comemorată după cuviinţă în memoria voievodului Constantin Brâncoveanu. Manifestările s-au desfăşurat la cea mai importantă ctitorie a sa: Mănăstirea Hurezi. Între 9 – 16 decembrie 1932, comisia de medici antropologi, condusă de către prof. dr. Mina Minovici şi prof. dr. Francisc Rainer a atestat faptul că sub lespedea de marmură fără pisanie din biserica ,,Sf. Gheorghe – Nou” se aflau osemintele mucenicului pentru Hristos, Constantin Brâncoveanu. La acest eveniment a participat primul patriarh al României, Miron Cristea. La data de 17 februarie 1933, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca osemintele Sfântului Martir Contantin, aşezate în sfântul altar al bisericii, să fie reînhumate în acelaşi loc. Acest lucru s-a petrecut în anul următor, 1934, când acestea au fost puse într-o raclă de lemn confecţionată dintr-un bătrân stejar crescut în curtea Palatului brâncovenesc de la Mogoşoaia. Cu aceată ocazie a fost organizată o importantă ceremonie şi o procesiune cu moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu, mulţimea de slujitori şi credincioşi pelerini parcurgând un traseu care atingea toate ctitoriile acestuia din Bucureşti.
În anul 2014, cu prilejul împlinirii a 300 de ani de la mucenicia lor, la iniţiativa şi cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a fost confecţionată, în cadrul Atelierelor Patriarhiei Române, o raclă din argint masiv pentru moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu. Scenele reprezentate pe faţetele laterale ale raclei au fost realizate de către maicile de la Mănăstirea Pasărea care, timp de câteva luni, au cizelat în argint frumoasele reprezentări. Aceste scene fac referire la actele de virtute creştină, pietate şi dărnicie ale marelui domnitor, precum şi la sfârşitul său martiric din data de 15 august 1714, împreună cu fiii şi ginerele. Scenele din viaţa sfântului sunt despărţite, pe fiecare parte, de câte cinci stâlpişori preluaţi din modelele arhitecturale brâncoveneşti.
Pe capacul raclei, în partea exterioară, este reprezentat, în argint aurit, Sfântul Voievod Constantin îmbrăcat în veşmintele specifice epocii, purtând în mâna dreaptă o cruce, iar în mâna stângă un hrisov. În jurul aurei se află încrustate cuvintele: Sfântul Martir Constantin Vodă Brâncoveanu. Pe partea interioară a capacului raclei, în mijloc, este aşezată icoana pictată a Sfântului, în partea stângă imaginea Catedralei patriarhale, iar în dreapta, cea a bisericii ,,Sf. Gheorghe – Nou”, ultima ctitorie a domnitorului. Între icoană şi cele două imagini ale bisericilor sunt reprezentaţi doi vulturi brâncoveneşti. Întreaga raclă este împodobită cu elemente decorative florale şi arhitecturale specifice artei brâncoveneşti.
Munca de ajustare şi realizare efectivă a raclei a fost realizată de meşterii Ioan Dobre, Gheorghe Lişman şi Cristian Stan de la Atelierele Patriarhiei Române, sub atenta supraveghere şi permanenta coordonare ale ÎPS Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, pe atunci Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
Slujba de sfinţire a raclei cu moaştele Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu a fost săvârşită în data de 20 mai 2014 de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în Paraclisul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reşedinţa Patriarhală. Au participat şi s-au rugat împreună cu Preafericirea Sa, ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, PS Visarion, Episcopul Tulcii, PS Siluan, Episcopul ortodox român din Ungaria, PS Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal şi PS Varsanufie Prahovenul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor (astăzi Arhiepiscopul Râmnicului). Au mai fost de faţă preoţi şi diaconi de la Reşedinţa patriahală, din Administraţia patriarhală şi cea eparhială, din soborul de slujitori ai Catedralei patriarhale, precum şi pc pr. dr. Emil-Nedelea Cărămizaru, parohul bisericii ,,Sf. Gheorghe-Nou” din Bucureşti.
Cu această ocazie, Preafericirea Sa sublinia faptul că „această raclă a Sfântului Domnitor Martir este o raclă prin care noi oferim darul artei româneşti din darurile lui. Întoarcem Sfântului Constantin Brâncoveanu frumuseţea stilului brâncovenesc prin care el a onorat poporul român şi acum noi, din darurile sale, am pregătit acest dar de recunoştinţă, de evlavie, de cinstire, învăţând prin aceasta că recunoştinţa este virtutea cea mai mare a creştinilor şi activitatea cea mai mare, aşa cum ne arată Sfânta Recunoştinţă numită Sfânta Euharistie. Moştenirea brâncovenească înseamnă credinţă puternică, jertfelnică şi o artă de sinteză între valorile spirituale răsăritene şi cele din Biserica Apuseană”.
În ansamblul ei, această sfântă racla reprezintă o autentică piesă de artă creştină şi o mărturie a evlaviei şi a cinstirii pe care Biserica Ortodoxă Română, prin Întâistătătorul ei şi ierarhii Sfântului Sinod, împreună cu toţi slujitorii şi credincioşii ortodocşi români, o aduc marelui domnitor, sprijinitor şi ctitor de lăcaşuri sfinte, creştin jertfelnic şi darnic atât pentru poporul şi Biserica străbună, cât şi pentru întreaga creştinătate, mărturisitor prin moarte martirică al Mântuitorului Hristos de acum trei veacuri şi până în veşnicie.
Pr. Gelu Aron