În activitatea pastorală a fiecărui slujitor spovedania copiilor este o îndatorire care prefaţează şi ajută mult acesta pentru intrarea în perioada adolescenţei, apoi în cea a maturităţii. În contextul în care în mai toate parohiile noastre copiii sunt aduşi la împărtăşit de către părinţii lor până la vârsta de 7 ani, întâlnirea cu preotul duhovnic la Taina Spovedaniei nu este o exeperienţă abordat inedită pentru cei mai mulţi dintre copii.
Pentru părinţii responsabili din punct de vedere spiritual, datoria de a-i îndruma pe copii pentru a se spovedi este, de fapt, continuarea dorinţei lor de a se ocupa de ei sub aspectul vieţii duhovniceşti, adăugând la Taina Împărtăşaniei şi pe cea a Spovedaniei sau mai degrabă aducând ceva nou în viaţa copiilor, pentru a continua într-o formă întregită sfinţirea lor.
Copiii care l-au văzut, auzit şi cunoscut pe preotul parohiei prin împărtăşirea regulată de până la 7 ani vor accepta cu uşurinţă ca, după această vârstă, mai întâi să se spovedească.
Dar şi pentru copiii care-l cunosc mai puţin pe preot, acesta prin tact pastoral, va reuşi să fie cunoscut, să se apropie şi să-i apropie pe copii de el, afirmându-şi calităţile sale de vindecător de suflete, povăţuitor şi părinte.
Apropierea preotului de copiii până la 7 ani, cu diferite ocazii, fie în casele lor-urmare vizitelor pastorale, fie în grădiniţe sau alte locaţii şi întreţinerea acestei apropieri prin oferirea de dulciuri şi aprecieri verbale se va putea continua cu uşurinţă şi după 7 ani, când copilul va fi faţă în faţă cu preotul, fără părinţii lui, la Taina Spovedaniei.
Prin această Taină, întâlnirea copilului cu preotul este directă şi ea cere, din partea slujitorului, delicateţe, pricepere, răbdare şi perseverenţă. Când vorbim de apropierea preotului de copii nu putem neglija anumite aspecte de ordin social, care privesc pe copiii din familiile încercate de diferite probleme, cum ar fi: violenţa domestică, sărăcia, consumul de alcool, lipsa locurilor de muncă sau fenomenul migraţiei.
Pentru copiii ai căror părinţi lucrează în străinătate, pe lângă bunici, mătuşi sau alte rude binevoitoare, preotul poate fi persoana care aduce copilului mângâiere, încurajare, speranţă şi încredere.
Apropierea preotului de copii este mai mult decât necesară. Ea are ca argument faptele pe care Iisus le-a arătat când ,,I s-au adus copiii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau” (Mt. 19, 13). Atunci El a adresat un îndemn ucenicilor şi, implicit, nouă tuturor: ,,Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor” (Mt. 19, 14).
În alt context, Mântuitorul Iisus Hristos a răspuns la întrebarea ,,Cine, oare, este mai mare în Împărăţia cerurilor? Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor, şi a zis: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor ”(Mt. 18, 1-3).
Cuvântul Domnului arată curăţia sufletească spre care trebuie să tindem fiecare dintre noi, având ca model pe copii, căci doar ,,cei curaţi cu inima… vor vedea pe Dumnezeu” (Mt. 5, 8).
Pe lângă argumentul biblic menţionat, preotul duhovnic, în demersul lui se va putea folosi de exemple ale unor sfinţi cunoscuţi de copii, cum ar fi: Sfântul Stelian – ocrotitorul lor, Sfântul Nicolae cel care le oferă daruri şi Sfânta Muceniţă Filofteia – apropiată de vârsta lor.
La calităţile sale de părinte duhovnicesc preotul poate folosi şi cunoştinţele pedagogice şi psihologice pentru a reuşi să-şi facă loc în sufletul copilului şi a-şi atinge scopul, acela de a se apropia, sufleteşte, de acesta.
Câştigarea şi atragerea lui spre cele sfinte este decisivă pentru restul vieţii, în care Cuvântul lui Dumnezeu are şanse reale de a deveni roditor.
De aceea apropierea preotului de copii prin intermediul Tainei Spovedaniei poate fi o artă, o încercare de modelare a sufletului plăpând, inocent şi pur al copilului.
Copilul, la rândul său, trebuie să aibă încredere în preot, să-l considere ca pe o persoană apropiată, ca un părinte iubitor, căruia îi înfăţişează greşelile pentru a primi vindecarea sufletească şi a se apropia de Dumnezeu.
Spovedania copiilor se manifestă la început ca o îndatorire pastorală a fiecărui preot, dar nu e suficient! Copilul se poate spovedi, dar nu şi apropia de preot! De aceea este necesară spovedania ca îndatorire pastorală în vederea apropierii de copii, şi în acest sens se poate vorbi de o artă a apropierii, după cum în viaţa artistică măiestria şi talentul artistului duc la aprecierea şi apropierea lui de spectatori.
Priceput sau nu pentru administrarea Tainei Spovedaniei copiilor, datoria preotului este de a-i atrage şi pe copii, chiar când unii dintre ei nu au obişnuinţa de a vorbi despre greşelile lor. În vitutea duhovniciei primite prin mâinile arhiereului, preotul are obligaţia de a-i îndemna şi chema pe credincioşii săi la spovedanie (şi implicit pe copii) aşa cum specifică învăţătura de credinţă ortodoxă.
Unii copii sunt aduşi la duhovnic de părinţii lor, alţii merg în grup, sub îndrumarea profesorilor de religie sau chiar a unui cleric. Important este ca preotul să-şi poată exercita îndatorirea lui pastorală de a-i spovedi pe toţi dacă e posibil, având în vedere că sunt şi copii care nu s-au spovedit pentru că nici părinţii lor nu s-au spovedit sau sunt indiferenţi faţă de acest aspect duhovnicesc, atât de important în viaţa creştină.
Cum nimic nu se face forţat şi în această privinţă nu pot exista presiuni. Se pot găsi însă metode şi mijloace pastorale autentice, care stau la îndemâna fiecărui preot. În acest sens este binevenită iniţiativa Sfântului Sinod de a închina anul 2014 Tainei Spovedaniei şi Împărtăşaniei deoarece abordarea acestei teme în mod sistematic poate stimula interesul multor creştini care nu sunt încă decişi să-şi plece genunchii în faţa duhovnicului. Cu atât mai mult, nu putem avea pretenţia de la copiii care trăiesc lângă astfel de adulţi.
În concluzie, îndemnăm pe părinţii care vor citi aceste rânduri să-i iubească pe copiii lor atât trupeşte, cât şi sufleteşte, având drept imbold ,,Anul euharistic”, dar şi pilda jertfelnică a familiei Sfinţilor Martiri Brâncoveni, iar pe părinţii duhovnici care nu pot dovedi că sunt artişti ai apropierii de copii, să-şi manifeste, cu dragoste, devotament şi dăruire îndatorirea pastorală de a-i spovedi – premisa înduhovnicirii viitorilor enoriaşi ai parohiei.
Pr. Ion Ariton, Parohia Corod IV