Penitenciarul de Minori şi Tineri din localitatea Tichileşti, judeţul Brăila, este o instituţie care face parte din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, profilată pe custodierea şi reintegrarea socială şi morală a persoanelor tinere care execută pedepse privative de libertate. Din punct de vedere canonic, aşezămîntul face parte din Arhiepiscopia Dunării de Jos.
,,Toate locurile au un timp şi o istorie. Ontologic, toţi purtăm în noi, fie că recunoaştem sau nu, traista cu amintirile locului în care ne-am născut, aduceri-aminte îmbibate cu mirosul bradului de Crăciun, cu chipuri de oameni care au fost şi ne-au purtat în braţele lor, amintiri cu miros de opinci ude ori bocanci rupţi purtaţi de copii cu tilinci şi nasuri roşii, făcînd cărări prin nămeţii ce albeau uliţele către casele vecinilor, vestind prin colind iubirea Lui Dumnezeu. Amintiri despre gustul miezului de nucă uscată în podul casei bătrâneşti din care bunicile ori mămicile noastre făceau scutece Domnului, amintitrea mirosului de busuioc din călădăruşa cu care preotul binecuvânta casele în zilele de Ajun de Bobotează, a florilor cu mireasmă de părimăvară de pe Sf. Epitaf din Vinerea Mare, amintiri dintr-un loc cum altul nu va mai fi nicicând, care cu trecerea timpului şi a grijilor cotidiene, încep să prindă în turbinca uitată pe oriunde, un iz de mucegai.”
Aşa port şi eu, ca preot capelan, amintirile începutului slujirii sociale din Penitenciarul de Minori şi Tichileşti.
Am găsit acolo, prin vrednicia părintelui Ionel Bujoi, şi cu concursul domnului comandant Gheorghe Chiuşdea şi a tuturor cadrelor din unitatea penitenciar, o capelă frumoasă, sfinţită în ziua Sfîntului Mucenic Haralambie, pe 10 februarie 1996 de, pe atunci, Preasfinţitul Casian, Episcopul Dunării de Jos. Am găsit oameni care astăzi mai sunt, iar alţii au plecat la Domnul, domni vrednici de laudă, care mi-au fost dascăli în integrarea slujirii sacerdotale în penitenciar.
Acea veche capelă a penitenciarului a fost locul în care copii aflaţi în penitenciarul de la Tichileşti, au avut o ,,sfântă casă” în care Maica Domnului a devenit „Maica celor fără de mamă”, celor fără de părinţi locul unde tată este Părintele Ceresc, frate şi ajutător – Domnul Hristos, iar Sfinţii lui Dumnezeu, prietenii celor care îi caută şi cer ajutor prin rugăciune.
În anul 2006 s-au demolat clădirile vechiului penitenciar, odată cu ele şi capela sfinţită în 1996. Mutarea Sfintelor Moaşte în capela amenajată provizoriu a fost o altă cărare spre un nou început, dar care nu trebuia să dureze prea mult. Era o sală de clasă din Şcoala de Arte şi Meserii din cadrul penitenciarului, dăruită cu dragoste de directorul de atunci, doamna Camelia Enachi.
Toate aceste lucruri nu puteau fi realizate dacă acea capelă nu ar fi fost sfinţită în data de 20 iunie 2013 de către Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop dr. Casian Crăciun, chiriarhul Dunării de Jos. Aceasta poartă hramul Sfinţilor Apostoli „Petru şi Pavel”, ocrotitorii închisorii.
Momentul sfinţirii a fost unul înălţător, care a făcut să vibreze sufletele celor prezenţi. Cu acest prilej, doamna Camelia Enachi a spus: ,,Sfinţirea unei biserici, este un lucru deosebit de important şi la care orice credincios sau curios ar vrea să fie martor. Am avut ocazia să particip, pentru prima dată, la sfinţirea bisericii din satul Mărtăceşti, judeţul Brăila. Îmi amintesc şi acum bucuria sătenilor susţinută de o zi însorită de primăvară… frumos… flori şi fluturi zburdalnici veneau parcă să întărească şi mai mult frumuseţea şi curăţenia locului ce urma a fi sfinţit. Şi cum îmi place adesea să spun «nimic nu este întâmplător!» credinţa în Dumnezeu şi deschiderea către ceilalţi, mi-au oferit prilejul să particip pentru a doua oară la o alta sfinţire: capela din incinta Penitenciarului de Minori şi Tineri Tichileşti. O zi deosebită care a adunat oameni din comunitatea ce înconjoară penitenciarul, un loc unde se regăsesc minori şi tineri ce provin din eşecul părinţilor faţă de educaţie, din lipsă de afecţiune a mamei, din ignoranţa semenilor. Ziua de 20 iunie m-a încercat cu profunde sentimente de linişte sufletească şi de încredere. Alături de un grup de credincioşi încarceraţi şi cadre ale unităţii, martori la acest mare eveniment, am simţit că numai prin efortul nostru, al tuturor, putem să ajutăm pe cei aflaţi temporar în închisoare să se reintegreze ulterior. Credinţă, altruismul, un dram de afecţiune şi o vorbă bună, pot face multe pentru aceşti copii care îşi petrec cei mai frumoşi ani din viaţă după gratii, din vina lor, din vina altora, din nepăsare, din ignoranţă ori din neştiinţă. Cu ajutorul bunului Dumnezeu putem încerca să dăm o mână de ajutor celor aflaţi pe un drum al rătăcirii.”
Despre slujba sfinţirii, doamna Camelia Roxana Apostu, director adjunct a Serviciului de Educaţie şi Intervenţie Psihosocială a spus: ,,Binecuvântarea şi sfinţirea casei noi este ca un botez pentru om, este un fel de încreştinare a casei, a locului, a spaţiului în care urmează a locui cineva. Este un act de mărturisire a dorinţei, a opţiunii, a alegerii noastre de a trăi cu Dumnezeu, sub stăpânirea şi în împărăţia lui Dumnezeu. Această binecuvântare era necesară şi noii clădiri dată în funcţiune anul trecut la Penitenciarul de Minori şi Tineri, unde, într-un colţişor, a fost amenajată o Capelă în care locuitorii temporari şi dascălii, alături de personalul unităţii să-şi deschidă inima şi să-şi călăuzească paşii după voia Domnului. (…)
Cu binecuvântarea Domnului putem merge mai departe să deschidem noi drumuri şi căi luminate în sufletul acestor tineri. Noi, părinţii adoptivi, sperăm ca pentru unii dintre tinerii internaţi să facem mai mult bine decât au făcut părinţii naturali. Cu această speranţă în suflet lucrăm în fiecare zi şi fiecare picătură pusă în paharul realizărilor înseamnă că rolul nostru în viaţa lor nu a fost ceva întâmplător”.
La rândul nostru, mulţumim Înaltpreasfinţiei Sale Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos pentru bucuria pe care ne-a dăruit-o în această sfântă şi aleasă zi, în care au fost deschise porţile cerului prin sfinţirea Sfântului Altar, în care moaştele Sfinţilor Mucenici s-au aşezat din nou la loc de taină, de unde ale lor sfinte rugăciuni se înalţă neîncetat către Tronul Ceresc, precum o tămâie de bună mireasmă. Mulţumim tuturor celor ce ne-au ajutat pentru toate cele necesare slujbei de sfinţire şi îi asigurăm că totdeauna vor fi pomeniţi în rugăciunile noastre. Mulţumim parohiei brăilene „Naşterea Domnului” pentru ajutorul primit în toţi anii din urmă, dar şi pentru agapa oferită copiilor din penitenciar cu prilejul slujbei de sfinţire.
Pr. capelan Sorin Pleşca