În luna mai 1990, participam în calitate de membru proaspăt ales de Eparhia Dunării de Jos, la Adunarea Naţională Bisericească. În condiţii de mare însufleţire şi nădejdi pe măsură, am încercat, încă din acel moment, să supun înaltului for bisericesc propunerea ridicării în rang a Episcopiei Dunării de Jos, pe temeiuri deopotrivă bisericeşti şi istorice.Momentul era un desăvârşit jubileu: se împlineau patru veacuri de când Actul Sinodal al Patriarhiei ecumenice de la Constantinopol consacra, tot în luna mai, 1590, Patriarhia Rusiei, având între cele 108 de semnături şi pe cele ale lui Antim al Mitropoliei Proilaviei şi a lui Nectarie – fost Proilav. Aveam astfel prima atestare documentară a Mitropoliei Proilaviei (Brăilei) la 400 de ani.
Pe temeiul acestei mărturii documentare excepţionale – şi, am arătat atunci – arhiereul în scaunul Episcopiei de la Galaţi era, după patru veacuri, tot un Antim – vrednicul de pomenire arhiepiscop Antim Nica, al Dunării de Jos, la care se adăugau multe altele, – am cerut în numele credincioşilor pe care îi reprezentam, de la Dunărea de Jos, ridicarea în rangul de Mitropolie pentru eparhia noastră.
Am argumentat cu date istorice de necontestat, insistând asupra misiunii excepţionale a acestei Mitropolii – egală în rang cu cele ale Ţării Româneşti şi Moldovei – în menţinerea dreptei credinţe într-un spaţiu vast de la Dunărea de Jos şi până la Bug şi Hotin, pe Nistru, vreme de aproape trei veacuri sub turcii otomani. Adunarea Naţională Bisericească, prudentă, în frunte cu vrednicul de amintire Patriarh Teoctist, şi la sfatul reputatului istoric medievist, Nicolae Stoicescu, Ministrul Cultelor în acel moment, a hotărât amânarea chestiunii pentru o altă dată, nedorind să deschidă un drum care, în noile condiţii, poate, nu ar fi putut fi bine însoţit.
Au trecut însă două decenii şi, iată, Episcopul şi Episcopia Dunării de Jos probează, cât de adevărată este zicala omul sfinţeşte locul. Această de Dumnezeu binecuvântată eparhie a devenit una de referinţă în cadrul Bisericii Noastre Strămoşeşti.
Ne aflăm în acea frumoasă stare când deopotrivă istoria şi faptele prezentului îndreptăţesc pe ierarhul locului şi eparhia sa la ridicarea în rang atât de meritată.
Cunoscând activitatea şi sporul în toate adunat pe ogorul Bisericii Naţionale, cred că pot depune dreaptă mărturie pentru ceea ce Sfântul Sinod a hotărât de curând, în frunte cu Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României – Episcopia şi Episcopul Dunării de Jos vor deveni Arhiepiscopia şi Arhiepiscopul Dunării de Jos. Este o firească şi dreaptă încununare a istoriei, dar şi a prezentului.
Prof. univ. dr. Ionel Cândea,
Membru al Adunării Naţionale Bisericeşti