Alexandru Mironescu, un mărturisitor al Ortodoxiei

alexandru-mironescuEste deja o tradiţie ca Tecuciul să găzduiască, în fiecare noiembrie, în ultimii şase ani, Colocviul de filozofie „Ion Petrovici”, organizat de Casa de Cultură din Tecuci, cu ocazia Zilei mondiale a Filosofiei. O manifestare culturală care şi-a câştigat locul de cinste în peisajul cultural tecucean şi al cărei suflet este domnul Viorel Burlacu, directorul unui aşezământ cunoscut drept spaţiu al dialogului şi al dezbaterilor orientate cu deosebire către spiritualitatea românească.

După ediţiile care s-au organizat în jurul unor personalităţi precum Ion Petrovici, Mircea Eliade, Vasile Pârvan, Ştefan Zeletin şi Alexandru Mironescu, Colocviul de filozofie de anul trecut a avut în centru personalitatea covârşitoare prin pilda de viaţă şi operă a lui Mircea Vulcănescu. Cu această ocazie a fost lansat volumul care cuprinde lucrările prezentate în anul 2010 la ediţia „Mironescu” (apărut la Editura Centrului Cultural „Dunărea de Jos”, 2011), îngrijit şi editat de Viorel Burlacu şi apropiatul său colaborator, Adrian Michiduţă, unul dintre cei mai buni cunoscători ai istoriei filosofiei româneşti şi doctor în filozofie cu o teză despre opera lui Mircea Florian.

Colocviul dedicat lui Alexandru Mironescu, organizat cu sprijinul Arhiepiscopiei Dunării de Jos şi al Protoieriei Tecuci, evocă personalitatea unuia dintre membrii mişcării spirituale „Rugul aprins”, un intelectual credincios care a plătit pentru convingerile sale religioase cu ani grei de închisoare „urmând Golgota multor cărturari români din vremea de tristă amintire a regimului totalitar” (Viorel Burlacu, „Argument”, p. 6).

Volumul dedicat lui Alexandru Mironescu cuprinde, alături de cuvintele a doi ierarhi ai Ortodoxiei româneşti, ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos („Un savant isihast”), şi ÎPS Andrei, Arhiepiscop de Alba Iulia („O familie de mărturisitori: familia Mironescu”), texte şi studii cu abordări dintre cele mai diverse, referitoare la opera şi viaţa lui Alexandru Mironescu. Remarc aici „Epistemologie şi credinţă la Alexandru Mironescu” (de Maria Michiduţă), „Rolul Sfintei Mănăstiri Cernica în viaţa spirituală a lui Alexandru Mironescu şi câteva cuvinte despre Rugăciune” (de Ignatie Grecu), „Savanţi şi mărturisitori în predania Părintelui Galeriu” (de Răzvan Codrescu), ori „Alexandru Mironescu şi spiritul Rugului Aprins” (de Adrian Michiduţă). Nu pot fi ignorate nici textele semnate de Elena Dulgheru, Nicolae Rădulescu, Daniel Mazilu, Valentin Vesa, Horia Ion Groza ori profesorul tecucean Ion Necula, precum şi prezenţa fiicei celui evocat, Ileana Mironescu Sandu, care într-o scrisoare emoţionantă de la Geneva, exprimă către domnul Viorel Burlacu şi tecucenilor fericirea că prin acest eveniment, Casa de Cultură din Tecuci este prima instituţie publică din România care „îi aduce [lui Mironescu] un omagiu, în cei 20 de ani de la schimbarea regimului politic din România” (p. 168).

Volumul este însoţit de câteva „Repere cronologice” asupra vieţii şi operei mărturisitorului ortodox care a fost Mironescu, pagini ilustrate cu cărţile sale (Certitudine şi adevăr, Spiritul ştiinţific, Microcosmosul fizic şi indeterminismul, Calea în Adevărul vieţii, Calea inimii, Kairos, Limitele cunoaşterii ştiinţifice, Poeme filocalice ş.a.), precum şi câteva documente fotocopiate din Arhiva CNSAS aparţinând ,,dosarului Alexandru Mironescu”.

Portretul unui autentic gânditor şi cărturar ortodox care a fost Mironescu este desenat în liniile cele mai armonioase ale cuvântului inspirat, astfel: „Apologet şi eseist strălucit, Alexandru Mironescu a reuşit să unească cercetarea teologică riguroasă cu asceza şi vieţuirea mistică, asemenea Părinţilor pustiei, în mijlocul tuturor provocărilor, încercărilor, suferinţelor şi umilirilor, trăite deodată cu toţi creştinii, în lunga perioadă a ateismului militant şi opresor. Ca şi Părintele Nicolae de la Rohia şi atâţia mărturisitori ai temniţelor, împreună cu dr. Vasile Voiculescu, a urcat din iadul depersonalizării impuse de persecu-ţia comunistă, pe Taborul dogoritor şi luminos al frumuseţii filocalice.” (ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos).

Lect. univ. dr. Ion Cordoneanu,

Facultatea  de Istorie , Filozofie  şi Teologie din Galaţi