Binecuvântarea cerească a Celui fără de timp, Care din veșnicie, în Preasfânta Treime fiind cu „Tatăl și cu Duhul Sfânt, S‑a făcut Om, pentru noi, oamenii și pentru a noastră mântuire“, Hristos Domnul la începerea Anului Nou, 2025, are mai multe semnificații bisericești, comunitare și sociale.
Mai întâi, „cununa Anului bunătății lui Dumnezeu“ ne află la o mare și binecuvântată sărbătorire a Centenarului Patriarhiei Române 1925‑ 2025!
De asemenea, numărăm 140 de ani de la dobândirea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române despre ale cărei documentații teologice, istorice, cultice, canonice și culturale a scris Episcopul nostru Melchisedec Ștefănescu.
În al doilea rând, primim „har peste har“ din bogăția smeritei, jertfelnicei, demnei și mântuitoarei mărturisiri în timp de furtună și prigoană atee în România dictaturilor secolului XX – 16 Sfinți, stâlpi și pietre de rezistență la temelia credinței din inimile, sufletele și viața românilor ortodocși. Aceste luminoase modele de sfințenie așezate pe Altarul Mântuirii Neamului la inițiativa, cu implicarea fără preget și din iubire tainic împărtășită Sfântului Sinod, clerului, cinului monahal și credincioșilor Bisericii noastre de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, umplu „cerul“ ortodoxiei cu energii dumnezeiești, în timp de secularizare, globalizare și căutare a sensului profund pentru omul convertit, pașnic și tainic, de la virtual la virtuos!
În al treilea rând, tot în legătură cu actul cu adevărat „dumnezeiesc, pe pământul românesc“ este pregătirea temeinică, amănunțită din punct de vedere teologic, liturgic, canonic, aghiografic și mistagogic, nu
în ultimul rând tipiconal, tradițional și în limba „dulcelor cazanii“ pentru fiecare din cei propuși de pe întinsul Patriarhiei Române și din jurul frontierelor României, unde sunt români organizați bisericește în comuniune cu Biserica Mamă, în așa fel încât, la sorocul rânduielilor stabilite, în întreaga Ortodoxie să se constate pe deplin darul sfințeniei, al mărturisirii credinței și al iubirii de Dumnezeu și de Biserică în toate împrejurările, purtând Crucea jertfei de sine pentru învierea noastră cu Hristos Mântuitorul, în viața bineplăcută aici pentru Împărăția Cerurilor.
Toți cei chemați de la comunitățile de bază până la Patriarhie, prin înțeleptul și desăvârșitul program aprobat la propunerea Preafericitului P[rinte Patriarh, au lucrat sub oblăduirea Sfântului Duh în comuniune deplină, rezultând nu lucrări de arhivă, ci lumini de clarificare a căii spre Hristos prin mărturiile și viața curată a noilor sfinți.
Sfintele icoane şi toate sfintele slujbe după rânduiala liturgică ortodoxă au fost împlinite cu mare responsabilitate, iar întreaga documentație a fost de nenumărate ori diortosită de însuși Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
În al patrulea rând, nu sunt cuvinte oricât le‑am dori meșteșugite omenește, pentru a exprima sublimul mistagogic, urcușul pe „treptele sfințeniei“ cu sfinții de față, duhovnicești, dar și, efectiv, pe altarele inimilor participanților la Sfânta Liturghie din Catedrala Patriarhală, sub protia Preafericitului Daniel, înconjurat de ierarhii Sfântului Sinod, în 4 februarie 2025, ziua Centenarului Patriarhiei.
În mod tainic, mistic, liturgic, liniștitor, urcător spre cer, s‑au simțit pașii sfinților coborând din cerul slavei pe Altarul Catedralei și, de aici, în procesiunea sfintelor icoane, către brațele Preafericitului, în semn de evlavioasă primire a darurilor sfinților, arătate poporului credincios, în timp ce corul intona dumnezeiește troparul fiecărui sfânt!
Cu adevărat, am trăit „Cerul de pe pământ“ (Sf. Gherman al Constantinopolului) într‑o unică, sfântă și tainică primire a sfinților în viața noastră personală, comunitară, locală și națională, cu mare deschidere spre toată ortodoxia și către românii ortodocși de pe toate meridianele, în sacră unitate!
În al cincilea rând, și în Arhiepiscopie ne‑a încercat Domnul iubirea prin jertfa sinistraților și puterea solidarității în fapta salvatoare, milostivă, fără precedent, din toată Biserica Română, la chemarea Păstorului, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
În paginile de față găsim un compendiu rezumativ a ceea ce se cheamă mulțumire pentru biruința greutăților prin lucrarea de excepție a preoțimii și a credincioșilor din Arhiepiscopie.
Recunoștința pentru binele primit înmulțit și așezat pe „altarul fratelui“ înseamnă omenie, bucurie și mai multă dragoste fraternă, la greu și la bine, spre „slava Domnului și a noastră mântuire“.
† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos