Învierea Domnului – taina tinereţii

 

Căldură şi lumină în suflet, sărbătoare plină de emoţie, perioada în care te cureţi de păcate şi sufletul e din nou curat, moment în care Domnul Iisus Hristos este prezent în viaţa oamenilor, ajutându‑i să‑şi limpezească gândurile, aducând pace sufletească şi fericire; ziua în care oamenii sunt mai buni şi se gândesc la cei dragi, o reuniune a familiei în jurul unei mese sfinte pentru a‑L cinsti pe Domnul… participanţi la Olimpiada de Religie şi la Olimpiada de Cultură şi Spiritualitate, în cuvinte inspirate, frumuseţea duhovnicească a Sărbătorii Învierii Domnului:

♦ „Învierea Domnului este cea mai veche și cea mai importantă sărbătoare a creștinătății, care a adus omenirii speranța mântuirii și a vieții veșnice. Și eu, împreună și cu sprijinul familiei mele, mă străduiesc să postesc «postul cel adevărat» care nu presupune doar renunțarea la «bucate», ci, mai ales, renunțarea la păcate, la gândurile negative, la faptele rele, care nu aduc niciun folos mântuirii sufletului.

Dar postul nu ar fi complet fără rugăciune și milostenie. De aceea mă străduiesc ca în această perioadă să înmulțesc rugăciunea și să îmi ajut aproapele măcar cu o vorbă bună sau cu o încurajare în momentele mai grele din viața sa.

Un alt aspect important ce ține de pregătirea sufletească este participarea la Taina Spovedaniei și la Taina Sfintei Împărtășanii, fără de care nu cred că m‑aș putea bucura pe deplin de Învierea Domnului Hristos.

Aștept, cu emoție, să cânt cu întreaga natură «Hristos a înviat»!“ (Amalia Maria Grosu, clasa a V‑a A, Școala Gimnazială nr. 1 Slobozia Conachi, jud. Galaţi).

♦ „Sărbătoarea Învierii Dom­­nului sau Sfintele Paşti, pentru mine înseamnă căldură, speranță, luminarea minţii și în­cântarea sufletului.  Este timpul sfânt când ne apropiem mai mult de Dumnezeu, astfel, făcându‑ne mai înțelepți.

Pregătirea noastră pentru întâmpinarea marelui eveniment se face prin spovedanie și împărtășanie, după care ar trebui să ne oprim, un moment, spre a privi frumusețea din jur, și spre a‑I mulțumi cum se cuvine Creatorului. Natura însăşi ne vorbeşte despre iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, prin frumoasele flori viu colorate, licuricii ce zboară veseli şi soarele ce ne zâmbește de sus încrezător.

În ziua de Paști, mergem la Înviere, la Sfânta Liturghie, să luăm Lumină pe care o ducem acasă şi aprindem candela pregătită cu dragoste şi credinţă. Apoi, ne întâlnim toți, rude, prieteni și ne bucurăm împreună, stând la aceiaşi masă, servind din bucatele tradiţionale, ciocnind ouă, repetând cu bucurie «Hristos a înviat!», «Adevărat a înviat!».

Această sărbătoare ne îndeamnă să ne prețuim mai mult unii pe alţii,  să  Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru sănătate, darul vieţii şi minunata lume în care trăim, atrăgându‑ne atenţia asupra grijii faţă de suflet“ (Bianca Istrate, clasa a V‑a, Şcoala Gimnazială Nr. 29, Galaţi).

♦ „Învierea Domnului sau Sfintele Paști este cea mai importantă sărbătoare a creștinilor. Reprezintă un moment de bucurie, sărbătorind biruința Domnului, Învierea Sa din morți.

Mântuitorul ni se arată viu în multe feluri și este alături de noi în fiecare moment al vieții noastre. Deși a fost batjocorit și răstignit, Domnul Iisus a murit, a înviat și S‑a înălțat la ceruri și șade de‑a dreapta Tatălui ceresc.

Cu tinerii olimpici la Colegiul Naţional „Costache Negri“ din Galaţi

Să nu uităm ce sărbătorim, de fapt, de Paște, și să ne înălțăm cu mintea și cu sufletul spre Dumnezeu prin spovedanie, împărtășanie și prin participarea la Sfânta Liturghie“ (Liliana Gabriela Boghean, Liceul Tehnologic „Tudor Vladimirescu“, jud. Galaţi).

♦ „Prin crengile încărcate de flori albe și roz ale copacilor din grădini adie un vânticel cu iz de primăvară… Ușor, ușor se apropie Sărboatoarea Sfintelor Paști. Fiecare duminică, fiecare evanghelie din acest post ne aduce mai aproape de Măreața Duminică când Domnul nostru Iisus Hristos a biruit moartea.

Simțăminte puternice se zbat în trupu‑mi de lut. Dincolo de Speranța și Lumina care strălucesc atât de puternic la capăt, amintirea momentelor ce au dus până acolo nu poate fi uitată. Sufletele noastre adeseori întinate de picuri de păcat, slăbiciuni și neputințe, se arată atât de nevrednice și nepregătite de această mare sărbătoare ce ne stă în față. Mă gândesc cum aș putea să mă apropii de Crucea Mântuitorului meu ca măcar un strop  de  sudoare, de Sânge să mi se prelingă pe sufletul meu, căci «Întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui și iertarea păcatelor» (Efeseni 1, 7). Mi se creionează în minte episoade, mai întâi de la Cina cea de Taină, apoi din Grădina Ghetsimani… când Domnul Iisus a suferit durerea trădării, a vânzării și sufletul meu parcă ar vrea să strige: Doamne, nu mă lăsa să te vând sau să te trădez  niciodată! Ce durere și ce vină cruntă ar fi aceasta! Mai apoi îmi amintesc de toate batjocurile, de fiecare lovitură, de pironul greu care I‑a străpuns Mâinile și Picioarele, pentru mine, pentru tine. «Căci Dumnezeu așa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul‑Născut L‑a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică» (Ioan 3, 16). Ce minunat poem de dragoste s‑a scris pe dealul Golgotei, pentru noi toți!

Cât de importantă este așadar această sărbătoare. Cât de Măreț, Timufător și Biruitor ni se înfă­țișează  Domnul prin aceasta! Ca o eșarfă albă se așterne peste toate patimile Învierea Sa! În ea stă concretizat tot prețul mântuirii noastre, preț de sânge. O, cât de mult ne‑ai iubit Tu, Dumnezeule Tată Preabun și cât de mult ne iubești! Ce bucurii și făgăduințe fără de măsură ne dăruiești Tu… deși noi atât de puține merităm“ (Cristina Căuş, clasa XII‑a, Colegiul Naţional „Costache Negri“, Galaţi, calificată la etapa națională a olimpiadei de religie 2022).

♦ „Pentru mine, cel mai frumos moment din an este Învierea Mântuitorului, pe care o sărbătorim de fiecare dată cu sufletele curate, încărcate de un sentiment greu de descris și pe care o așteptăm cu nerăbdare.

În noaptea Învierii, când merg să iau Lumină de la Biserică, sufletul meu se încarcă cu o forță puternică și simt cum harul lui Dumnezeu îmi învăluie tot trupul. Știu că Hristos iubește oamenii și de aceea se apropie în fiecare an de noi, ca să ne readucă pe calea cea dreaptă și să ne amintească faptul că niciodată nu vom rămâne singuri.

O lumină foarte puternică se coboară asupra noastră când sărbătorim Învierea Mântuitorului. Știu că aceasta mă motivează să rămân aceeași persoană dreaptă, iertătoare și să dobândesc cât mai multe virtuți, ca să fiu un exemplu pentru ceilalți creștini, la fel cum și Iisus Hristos este un exemplu pentru noi toți“ (Ioana Enache, clasa a X‑a, Colegiul Național „Costache Negri“, Galaţi).

♦ „În noaptea de Înviere, mă cuprinde o bucurie negrăită deoarece împreună cu ceilalți credincioși cântăm imnul pascal «Hristos a înviat!», înțelegând încă o dată că Hristos a suferit pe cruce și mai apoi a înviat din morți, ca să ne ofere mântuirea, eliberarea de sub robia păcatului și a morții, iar noi oamenii, devenim mai buni, mai iertători, semne ale prezenței luminii lui Hristos, lumina Învierii înlăuntrul nostru“ (Andrei Banea, clasa a IX‑a, Colegiul Național „Vasile Alecsandri“, Galaţi).

♦ ,,Pentru mine, acest praznic reprezintă cea mai importantă sărbătoare a anului, deoarece după o perioadă de post și de pregătire atât sufletească, cât și trupească, ne reîntâlnim într‑un mod aparte cu Mântuitorul Hristos,  Biruitorul iadului și al păcatului, Cel ce a Înviat din morți.

Chiriarhul Dunării de Jos în mijlocul elevilor olimpici

Sărbătoarea Învierii Domnului nu numai că e o sărbătoare a bucuriei, ci și o sărbătoare a Luminii. Hristos și astăzi vine la noi printr‑o minune dumnezeiască, iar Sfânta Lumină de la Ierusalim, este certificarea prezenței și iubirii lui Dumnezeu printre noi, și a faptului că Hristos a în­viat, îndeplinindu‑și cuvântul care zice: «Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului» (Matei 28, 20)“ (Ionuț Blîndu, clasa a XI‑a, Colegiul Național ,,Spiru Haret“ Tecuci, olimpic național religie)

„În societatea contemporană, pentru unii dintre oameni, Paștele este despre încondeierea ouălor sau goana prin magazine. În realitate, această sărbătoare nu simbolizează nimic altceva decât Învierea Domnului, speranța mântuirii și a vieții veșnice, prin sacrificiul Mân­tuitorului Iisus Hristos.

Orice creștin ar trebui să privească Paștele dintr‑o perspectivă detașată de influențele moderne. Adevărata fericire constă în pregătirea prin rugăciune, spovedanie și împărtășanie. Dacă învățăm să ne rugăm, vom simți din plin farmecul acestei sărbători, căci rugăciunea este cea mai înaltă activitate a sufletului. Practicarea celorlalte Sfinte Taine aduce cu sine unirea cu Hristos prin primirea Trupului și Sângelui Acestuia sau iertarea greșelilor mărturisite sincer.

Respectând aceste «ingrediente» ale rețetei, Paștele devine sărbătoarea în care iubirea, credința și stăruința se împletesc armonic. Iar în final, rămânem cu lumina ce arde viu în candelă, dar și în suflet“ (Andreea Denisa Stroiu, clasa a VII‑a, Școala Gimnazială „Dimitrie Luchian“, Piscu, jud. Galați).

♦ „După o noapte plină de rugăciune si curăţire sufletească, în care Lumina Învierii a radiat pe timpul nopţii întreaga cameră, se face ora opt dimineața, iar de abia sculat, te duci repede în bucătărie să mănânci pasca luată de către părinți de la biserică, fiind însoțită de o gură mică și fină de vin roșu. Prin casă se aude gura mamei, grăbită să pună mancarea cât mai repede pe masă pentru noi cât şi pentru invitații ce urmau să sosească în câteva ore. Prin curte se aud păsările ciripind de zori, parcă și ele vestind Învierea Domnului Iisus Hristos. Vântul legăna uşor narcisele şi zambilele înflorite din curte, iar coroana copacilor ne ferea de razele arzătoare ale soarelui. Acest tip de dimineaţă ne marchează copilăria fiecăruia dintre noi și ne aduce bucurie sufletească în fiecare an, dar ce înseamnă cu adevarat Sfintele Paşti, pentru noi copii dar şi pentru cei trecuți prin ale vieţii?“ (Alexia Alistar,  clasa a  VIII‑a, Școala Gimnazială „Mihai Eminescu“, Brăila).

♦ „Această importantă sărbătoare are rolul de a ne aduce aminte că Dumnezeu ne iubește și că încă ne mai putem îndrepta viața, în această lume împovărată de păcate și durere. Trebuie să ne deschidem poarta sufletului ca Hristos să poată intra. În noaptea în care Domnul nostru învie se întâmplă o minune. Se pogoară Sfânta Lumină în Mormântul Domnului dăruind‑o tuturor oamenilor. Sfânta Lumină e menită să ne călăuzească nu doar trei zile pe an, ci în toată vremea fiind simbolul credinței şi cheia cu care Domnul își va găsi lăcaș în inimile noastre. Paștile Domnului simbolizează nădejde și iubire“ (Gabriela Barbă‑Lată, clasa a VI‑a, Școala Gimnazială ,,Ion Creangă’“, Brăila).

♦ ,,«HRISTOS A ÎNVIAT! Ce vorbă  sfântă!

Îți simți de lacrimi calde ochii uzi

Și‑n suflet parcă Serafimii‑ți cântă

De câte ori, creștine, o auzi».

Pentru mine, Paștele este cea mai frumoasă sărbătoare «Sărbătoarea sărbătorilor», pentru că acum, Domnul  Iisus Hristos a înviat și a învins tot răul din lume și ne‑a adus în suflet nădejde, bucurie și cel mai important, ne‑a deschis porțile Raiului și ne‑a mântuit. Învierea Domnului este o sărbătoare a bucuriei, a luminii, a nădejdii, a biruinței, a iertării. Domnul Iisus Hristos ne arată că doar prin suferința Crucii se ajunge la bucuria Învierii și fără sacrificiu nu există iubire  adevărată.

Paștele ne arată iubirea jertfelnică și biruitoare a lui Dumnezeu pentru om, de aceea și noi oamenii trebuie să  ne pregătim sufletele, «curățindu‑ne simțirile», prin post, rugăciune, spovedanie, împărtășanie, pentru ca Hristos să învie și în sufletele noastre.

Nu pot uita niciodată emoția sfântă și unică care îți inundă sufletul când auzi cântarea «Hristos a înviat!». În dangătul de clopot din noaptea  sfântă a Învierii, natura toată este cuprinsă de fiorul sfânt al bucuriei pascale, mărturisind Învierea lui Hristos.

«Hristos a înviat în firul ierbii!

În poienița în care zburdă  cerbii,

În vântul care suflă mângâiat.

Dar, vai, în suflet a înviat Hristos?»“ (Alexandra Boldeanu, clasa a V‑a, Școala Gimnazială ,,Ion Creangă“, Brăila).

♦ „Participarea la Olimpiada «Cultură şi spiritualitate românească» a constituit o provocare, încercând să‑mi depăşesc limitele, deşi, anterior, mai avusesem experiențe de acest gen. Chiar dacă nu îmi propusesem să particip anul acesta la vreo olimpiadă, am luat decizia în ultimul moment, determinată de domeniul atât de ofertant din punct de vedere ideatic. Ştiam că participarea la olimpiadă constituie un efort considerabil, aşa că am început imediat să mă documentez, să caut materiale, să rezolv subiectele din anii anteriori, descoperind cum literatura se poate împleti cu religia într‑un mod atât de natural. Relația dintre om şi divinitate m‑a fascinat întotdeauna, iar olimpiada a devenit o oportunitate să înțeleg mai bine relația diverselor personaje literare cu Dumnezeu, precum şi modul în care se raportează ele la Dumnezeu şi la morala crştină. În plus am înţeles că orice experienţă prin care poate trece omul poate fi privită din două perspective: umană şi divină“ (Gianina Manuela Chiscan, clasa a X‑a, Colegiul Național „Gheorghe Munteanu Murgoci“, Brăila).

♦ „În fiecare an, cea mai frumoasă noapte de rugăciune este noaptea Învierii. Nimic nu poate tulbura liniștea cântării din miezul nopții: Hristos a înviat! Chiar dacă sunt adunați cei mai mulți oameni pe care i‑am văzut vreodată la biserică, toți așteaptă Lumina, ducând cu bucurie lumânarea aprinsă spre casele lor.

Sărbătoarea Învierii este despre Hristos care iubește atât de mult încât poate să moară cu demnitate și despre noi, oamenii, care suntem salvați de povara neputinței. Iertarea și iubirea în Dumnezeu se regăsesc în taina morții și învierii, în căderea în păcat și ridicarea prin pocăință. Și sunt multe exemple de oameni sfinți care au trecut prin multe păcate, dar care au primit  puterea de a se ridica. Eu cred că, în credința noastră acesta este cel mai frumos lucru ridicarea din păcat. E ca ziua care începe de dimineață, repetând același traseu, cu încredere că poate fi mai bine ca ziua precedentă“   (Maria Giurgiu, clasa a IX‑a, Colegiul Național „Gheorghe Munteanu Murgoci“, Brăila).

♦ „Fiind în perioada Postului Mare, participarea la Olimpiada Naţională Cultură şi Spiritualitate, etapa judeţeană, a fost o experienţă deosebită, nouă pentru mine, aşezând‑o în înţelegerea mea sub Pronia lui Dumnezeu. Deşi mai participasem la alte olimpiade, de aceasta nu auzisem niciodată aşa încât, atunci când doamna profesoară de limba română ne‑a întrebat dacă am vrea să ne înscriem, mi s‑a părut interesant şi am hotărât să particip. Voiam să câştig experienţă şi să învăţ ceva nou şi participarea la această olimpiadă mi s‑a părut o oportunitate bună, cu atât mai mult cu cât este un concurs interdisciplinar. Îmbinarea celor două discipline, limba şi literatura română cu religia, este, după părerea mea, o alegere foarte bună, deoarece acestea două se află în strânsă legatură. În plus, efortul depus pentru pregătirea Olimpiadei, m‑a făcut să înţeleg mai bine sensul Postului Mare, ca efort susţinut pentru un obiectiv important: aici dobândirea luminii cunoaşterii, iar acolo părtăşia cu lumina Învierii. Am înţeles Postul ca o perioadă de îmbinare a sacrului şi profanului, cel dintâi fiind transfigurat de cel din urmă. De asemenea, de ajutor au fost şi discuţiile din cadrul orelor de religie şi experienţa şi cunoştinţele acumulate în urma ascultării predicilor şi cuvântărilor ţinute de preot duminică de duminică, la slujbe“ (Ana Mihalache, clasa a XI‑a, Colegiul Național „Gheorghe Munteanu Murgoci“, Brăila).

♦ „Bucuria Învierii Mântuitorului se răsfrânge asupra inimilor tuturor credincioșilor la sfârșitul Postului Paștelui, când, fiecare, după o lungă perioadă de înfrânare și pocăință, retrăiește simbolic, an de an, o frântură din frumusețea vieții veșnice. 

 Personal, am făcut cunoștință cu universul spiritual al Bisericii de la o vârstă fragedă și am crescut odată cu parohia de care aparțin. De sărbătorile și rânduielile bisericești mă leagă doar amintiri frumoase, dar, totuși, cea mai luminoasă perioadă din calendarul ortodox este, de departe, cea a sărbătorilor pascale.

Săptămâna Pătimirilor, care re­­construiește traseul dureros al Mântuitorului, conturează modelul nevoinței și idealul de viață trăită pentru și în Hristos, pe care toți credincioșii ar trebui să și‑l aleagă ca reper. «Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să‑și ia crucea și să‑Mi urmeze Mie» (Marcu 8, 34). Jertfa de pe cruce, dovada vie a iubirii lui Dumnezeu pentru creația Sa, este momentul de sacrificiu care conduce spre biruirea morții și spre posibilitatea dobândirii vieții veșnice.

După toată această suferință, sărbătoarea Învierii presară cu discreție în sufletele credincioșilor un sentiment înălțător, o încărcătură spirituală desăvârșită, o fericire absolută. Ceasurile nopții amplifică negreșit atmosfera spirituală, apropae ireală, din cadrul Sfintei Liturghii. Astfel, în momentele împărțirii luminii sfinte între credincioși, sufletul tresare și se îmbracă, ca și lumânarea, în lumină, deconectându‑se, pentru puțin timp, de la grijile acestei lumi.

Săptămâna Luminată, ce ur­meză, reprezintă un prilej de bucurie și regăsire a echilibrului sufletesc pentru fiecare credincios. Fericirea se citește cu ușurință pe chipurile tuturor, iar tradiția ciocnirii ouălor capătă conotații spirituale profunde odată cu rostirea mărturisirii de credință «Hristos a înviat! Adevărat a înviat!».

Sărbătorile pascale comemorează evenimentul fundamental al creștinismului și îndeamnă la păstrarea luminii sfinte în viața de zi cu zi, pentru ca fiecare credincios să trăiască experiența învierii și să ia parte la ospățul bucuriei“ (Teodora Stroe, clasa a XII‑a, Colegiul Național Pedagogic ,,D. P. Perpessicius“, Brăila).

♦ „Cineva întelept mi‑a spus odată că sărbătorile creștine aduc alinare în vremuri grele și mai ales speranță acolo unde lipsește. Învierea Domnului nostru ne aduce bucurie în sufletele noastre triste și pline de îndoială, ne curățește și ne arată că mereu după ploaie vine și Soarele călăuzitor ‑ Hristos.

Fie ca Domnul Dumnezeul nostru să ne călăuzească sufletele spre un nou început! Doamne ajută‑ne!“ (Ioana‑Adnana Vasile, clasa a VII a, Școala Gimnazială ,,Ion Creangă“, Brăila).

♦ „Toată omenirea se bucură de acest sfânt dar dumnezeiesc prin participarea  la sfânta slujbă a Învierii, cântând şi înălţându‑L pe Domnul. Atunci când preotul iese din Sfântul Altar şi vesteşte «Veniţi de luaţi lumină!», tristeţea este doborâtă, iar firea curată a omului a luat naştere. Simt că este un nou început şi prilej de mare bucurie, în care nu mai e umbră a fricii sau rădăcină păcătoasă în sufletul meu. Prin minunea Învierii lui Iisus avem certitudinea că vom învia şi  noi, căci El este începătorul, pentru noi, în toate. Altă mărturie a veşniciei noastre, mai puternică ca aceasta, nu avem. Hristos este Adevarul, Calea şi Viaţa!“ (Elena‑Maria Adetu, clasa a X‑a, Colegiul  National ,,Gheorghe Munteanu Murgoci“, Brăila).

♦ „După ce am urcat pe Golgota cea duhovnicească  a Sfântului și Marelui Post, Îl vedem astăzi pe Hristos înviat cu adevărat; după ce ne‑am pogorât cu Hristos în mormânt, iată‑ne astăzi înviați împreună cu El, ridicându‑ne din moarte. Ce bucurie poate fi mai mare decât să vezi străzile, în general aglomerate de mașini și de zarvă profană, fiind înconjurate de copiii, tineri și bătrâni care cântă împreună cu îngerii Hristos a înviat din morți“ (Ștefan Adrian Bâlea, clasa a XII‑a,
Colegiul Național „Nicolae Bălcescu“, Brăila).

♦ „Sfintele Sărbători sunt cele mai importante prăznuiri din viața fiecărui creștin. Paștele și‑a păstrat semnificația, fiind o perioadă de liniște și curățire sufletească. Sfintele Paști sunt orânduite de perioade de pregătire a sufletului și a trupului pentru Sărbătoarea Învierii, Postul Mare fiind definit drept întărirea rugăciunii și îmbunătățirea propriului stil de viață.

Bucuria Învierii Domnului este veșnică. Astfel, în toată perioada ce precedă Învierea, precum și în perioada imediat următoare, creștinii simt pacea, liniștea și iubirea, oferită de Mântuitorul.

Pentru mine Sărbătorile Pascale sunt, de asemenea un prilej de petrecere a timpului cu familia, lăsând deoparte grijile și problemele de zi cu zi. Este momentul în care învățăm că Învierea Domnului este singura minune care se arată tuturor, iar scopul acestei sărbători este amintirea iubirii lui Dumnezeu pentru oameni. Prin urmare, pentru familia mea, Paștele rămâne sărbătoarea plină de bucurie, manifestată prin Sfânta Lumină, fiind un prilej de comuniune cu Dumnezeu prin Sfânta Împărtășanie“ (Matei‑Dacian Boboc, clasa a VI‑a, Liceul Tehnologic „Nicolae Oncescu“, Ianca, jud. Brăila).

♦ „Pentru mine Sfintele Paşti reprezintă o sărbătoare a păcii şi a împăcării cu semenii, o sărbătoare pentru care trebuie să ne pregătim atât trupeşte, dar mai ales sufleteşte. Dăm importanţa cuvenită celor materiale, dar atenţia noastră trebuie să se îndrepte spre cele spirituale, pentru ca bucuria Învierii Domnului să pătrundă în fiecare părticică a sufletului nostru“ (Andreea‑Georgiana Guțoi,  clasa a VII‑a, Școala Gimnazială ,,General Stan Poetaş“, Ulmu, Brăila).

♦ „În fiecare an, noi, creștinii ne bucurăm de una dintre cele mai frumoase și însemnate sărbători și anume Sfintele Paști. Această sărbătoare comemorează evenimentul fundamental al creștinismului și anume Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în a treia zi după răstignirea Sa din Vinerea Mare.

Pentru mine și familia mea această sărbătoare înseamnă iu­bire, recunoștință, bucurie și li­niște sufletească. De aceea, noi obișnuim să ne adunăm cu toții acasă și să ne pregătim împreună pentru primirea acestei sărbători în sufletul nostru.

Noi începem prin a ne primeni casa, făcând curățenie și schimbând atmosfera monotonă care s‑a instalat în ultimele luni cu o stare de spirit mai plăcută, plină de viață și încărcată cu armonie și fericire.

Chiriarhul Dunării de Jos în mijlocul elevilor olimpici

Sărbătorile Pascale reprezintă pentru mine momentul renașterii sufletești, a gândurilor bune și a recunoștinței față de Dumnezeu. Aceste momente îmi trezesc sentimente pe care nu le trăiesc în alte perioade din an și de aceea mă bucur enorm de fiecare clipă în care rostesc «Hristos a înviat!»  și «Adevărat a înviat!»“ (Larisa Mihai, clasa a XI‑a, Colegiul Național Pedagogic ,,D. P. Perpessicius“, Brăila)

♦ „Mergem la biserică împreună cu semenii noștri ca să‑L lăudăm împreună cu îngerii pe Împăratul înviat și să primim cu duioșie Sfânta Euharistie. În această zi ochii mei, precum și inima‑mi sunt pline de bucurie duhovnicească, fiindcă azi Hristos a înviat și ne‑a scos din robia păcatului strămoșesc și a morții veșnice!

Atunci când preotul iese din biserică cu Lumina Învierii pe care o împarte creștinilor, în acel moment, pentru o noapte, nu mai există tristețe în toată lumea. Cerul se cutremură de la strigătele de laudă pentru Domnul nostru, cum ar fi cântarea Hristos a Înviat, o cântare care aduce liniște în sufletul meu. Este ca și cum ar aprinde Domnul o flacără care îmi luminează sufletul și gândul în timp ce mă încălzește.

Și eu strig cu toată suflarea și existența: Slavă Ție Doamne pentru darurile ce le reverși în lume!“ (Marcu Dimitrie Tache, clasa a V‑a, Colegiul Național Pedagogic ,,D. P. Perpessicius“, Brăila).

♦ „Sărbătoarea pascală este cea mai luminată perioadă din an, deoarece slujbele care se susțin în Săptămâna Pătimirilor tran­smit o energie diferită de cele din restul anului.

Pe tot parcursul postului, trebuie să împlinim cuvântul Domnului, să încercăm să fim mai buni cu noi și cei din jur și să respectăm poruncile dumnezeiești și bisericești.

Pentru mine, Paștele înseamnă liniște, sinceritate, apropiere de Dumnezeu și eliberare sufletească“ (Paul Alexandru Toader, clasa a VIII‑a, Școala Gimnazială ,,Toma Tâmpeanu“, Galbenu, jud. Brăila).

♦ „Sărbătoarea ce va urma curând nu este doar o sărbătoare, ci și o retrăire repetată, în fiecare an, a unei experiențe totuși irepetabile, unice, specifică fiecărei sărbători. Pentru mine, sărbătoarea de Paște înseamnă, pe lângă bine știutele obiceiuri ale ființei omenești de a cinsti în felul nostru Învierea Domnului, prin petrecerea colectivă în familie, fie retrasă, plină de căldură spirituală, o apropiere, irepetabilă de fiecare dată, cu Ființa Dumnezeiască și Harul simțit prin această apropiere. Dumnezeu este alături de noi întrupat, dar nevăzut, în fiecare clipă a existenței noastre efemere, dar şi veșnice pentru a‑L iubi pe Dumnezeu!“ (Andrei Victor Voicu, clasa a IX‑a, Colegiul Național Pedagogic ,,D. P. Perpessicius“, Brăila).

Au consemnat

prof. Maria‑Magdalena Oprișan,

prof. Elena Cocîrlea