Mesaj transmis la înmormântarea maicii Bartolomeea de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“ – Adam, în data de 20 mai 2021.
În lumina, în pacea şi în liniştea, izvorâte din Dătătorul de viață Mormântul Domnului, la Sfânta Sa Înviere din morți, în proximitatea sărbătorii Sfintelor Femei Mironosițe. I‑a plăcut lui Dumnezeu să cheme din lumea noastră Sus, acolo „unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin“ pe maica Bartolomeea de la Sfânta Mănăstire „Adormirea Maicii Domnului“ de la Adam.
Această plecare a maicii Bartolomeea nu este moarte nimicitoare, ci somn odihnitor pentru răsplata „alergării la țintă“ (Hristos) cu credincioşie, cu vrednicie, cu smerenie, cu blândețe, cu ascultare, cu îndurarea necazurilor pentru mântuire şi cu mare iubire față de rânduiala vieții monahale în timpuri de încercare şi timpuri de normalizare. Viața sa, plină de fapte înțelepte, de smerenie şi de hărnicie s‑a petrecut, cu voia Domnului, din zona natală şi până în Banat, iar spre sfârşitul vieții s‑a apropiat mai mult şi mai atent de darurile Maicii Domnului, pe care le‑a înțeles, le‑a primit şi le‑a oferit şi altora, mai ales prin evlavie sinceră, curată şi înduioşătoare față de chipul matern divin din Icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului“ de la Adam.
Aici s‑au oprit lacrimile pentru suferințele omeneşti, îndurate prin dureroasa îndepărtare a sa din mănăstire în timpul comunismului, ca atâtea surori din toate sfintele mănăstiri din țară. În locul lacrimilor de durere au izvorât din bucuria smereniei maicii Bartolomeea lacrimile purificatoare ale pocăinței şi cele de bucurie pentru atâtea semne şi minuni pe care le‑a trăit lângă Sfânta Icoană, în stare de rugăciune, de contemplare, de pelerinaj, la sute de biserici şi mănăstiri din Arhiepiscopie, ani buni în urmă.
Cu siguranță, maica Bartolomeea va primi de la Maica Domnului protecția Sfințitului ei Acoperământ şi chemarea de a se aşeza în ceata cuvioaselor şi sfintelor maici din această sfântă mănăstire care „în viață, crucea, ca jugul au purtat şi Domnului au urmat cu credință“.
Maica Bartolomeea pleacă foarte aproape cu trupul, în Grădina Învierii, Dormitorul, Cimitirul mănăstirii, ca o floare parfumată cu mirodeniile vieții curate, pentru a rămâne, sufleteşte, vie în obştea care, iată, este mai săracă acum: două rugătoare ascultătoare, blânde şi evlavioase s‑au mutat la Cer. De ce? Pentru ca Maica Stareță şi obştea care au rămas acum pe cale, în fața tuturor ispitelor vieții să le urmeze „clipă de clipă“ în suflet, în minte, în inimă, în cuget, în vorbire, în ascultare, în lucrare, la chilie, în biserică, în mănăstire şi‑n viață, exemplar! Nu înmormântați virtuțile şi frumusețea vieții călugăreşti a maicii Bartolomeea! Aşezați‑o în suflete, pomeniți‑o zi de zi şi clipă de clipă!
Dumnezeu s‑o ierte, să‑i dea pacea cerească şi un „colțişor de Rai“!
Veşnica ei pomenire!
Hristos a înviat!
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos