Duminica Ortodoxiei, prima duminică din Postul Mare, a fost o smerită manifestare de suflet a credincioșilor de la Dunărea de Jos, și din toată lumea ortodoxă, o expresie a biruinței luminii asupra întunericului, înregistrată la Sinodul de la Constantinopol din anul 843, când a fost restabilită cinstirea publică a Sfintelor Icoane, prin purtarea de grijă a Sfintei Împărătese Teodora.
La Galați, sărbătoarea a fost între ultimele manifestări publice, pe care Biserica Dreptmăritoare le‑a desfășurat, inainte de ordonanţele militare emise de Ministerul Afacerilor Interne, de interdicţie a unor activităţi şi drepturi cetăţeneşti în contextul apariţiei şi răspândirii virusului Covid-19.
În prima duminică din Păresimi, după rânduială, la Catedrala Arhiepiscopală din Galați, a fost Liturghie arhierească, săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. Cu toții am adus mulțumiri pentru binefacerile revărsate și I‑am încredințat lui Dumnezeu, Tatăl ‑ Atotțiitorului, grijile noastre toate, rugându‑L să ne dea putere pentru a depăși încercările ce aveau să se abată asupra noastră. Arhiereul nostru i‑a încurajat pe credincioși să nu se lase copleșiți de întâmplările neplăcute și nedorite din ultimul timp, la care suntem părtași, prin declanșarea stării de pandemie pornită din China, „preluată“, fără voie, de Italia, Spania, de întreaga Europă, de tot Mapamondul, inclusiv de țara noastră.
Cu toate „zgomotele“ care se făcuseră de unele voci neiubitoare de Hristos, cum că „există pericolul răspândirii pandemiei prin lingurița de la Sfânta Împărtășanie“, mulți creștini au dorit să primească Trupul și Sângele lui Hristos, împărtășindu‑se în prima duminică din Postul Mare, pentru a fi cu Hristos pe tot parcursul acestei călătorii spre Învierea Domnului.
Între cei prezenți la Sfânta Liturghie se aflau copii și tineri din școlile din Galați și Brăila, iubitori ai Sfintei Icoane bizantine. Erau de față ‑ „înarmați“ cu icoanele realizate la orele de specialitate ‑ seminariști de la clasa de Patrimoniu a Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei“, copii de la cluburile de desen și icoană bizantină din parohiile Liești, Barcea, Tecuci, de la palatele copiilor din Galați și Brăila, de la cele două licee de Arte din Arhiepiscopia Dunării de Jos. Nu în ultimul rând, erau prezenți studenții Facultății de Arte Plastice și ai Facultății de Istorie, Filozofie și Teologie din Galați.
Din acest binecuvântat motiv, la Duminica Ortodoxiei, cerul și pământul „au cântat în icoane“, motiv pentru care istorica noastră Catedrală din Galați era și este tot o lumină lină, care se revărsă de la Sfântul Altar, din Sfintele Icoane, din chipurile copiilor și ale tinerilor, „icoane vii“. Întreaga manifestare a fost o sărbătoare a spiritului creștinesc, credincioșii prezenți având șansa să se împărtășească și din cuvântul de folos al Înaltpreasfințitului Părinte Casian, care a vorbit despre chipul (eikon, în greacă) omului care, pe parcursul întregii vieți ‑ de la leagăn până la mormânt ‑ trebuie să alerge către asemănarea cu Dumnezeu. De asemenea, a fost explicat sensul, rostul și actualitatea mesajului Evangheliei, de „Bună Vestire“, în viața creștinului.
După Sfânta Liturghie, întreaga suflare a pornit în pelerinaj, de pe esplanada Cetedralei gălățene înspre Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos, instituție cultural‑identitară care adăpostește, din anul 2014, autentice nestemate de patrimoniu bizantin: icoane vechi, cărți și obiecte sfinte, cu vechime de câteva sute de ani, provenite din comunitățile de la Dunărea de Jos, și nu numai.
În sala de expoziții temporare „Sergiu Dumitrescu“ a Muzeului Eparhial, evenimentul a fost deschis de un mini‑concert de imne bizantine, prin vocile elevilor de la Liceul de Arte „Dimitrie Cuclin“ și ai Seminarului Teologic „Sf. Apostol Andrei“ din Galați.
Sub privirea oaspeților, ochiul a văzut frumoase și luminoase icoane, cu chipul Mântuitorului, cu chipuri de Sfinți care, în viața lor pământească, au fost modele de pastorație pentru familia Bisericii Dreptmăritoare. Trebuie spus că icoanele prezentate au fost în consens cu tematica iconografică hotărâtă de Sfântul nostru Sinod în Anul omagial al pastorației părinților și copiilor și Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români, în Patriarhia Română.
În ansamblu, de la an la an, tinerii noștri iconari ‑ viitorii pictori de biserici și restauratori ai patrimoniului bizantin, identitar ‑ se întrec pe ei înșiși.
„Mă uit la icoanele din prezentarea deschisă la Duminica Ortodoxiei, și mi‑e greu să spun care sunt mai frumoase. Dar, între icoanele de pe pereți și icoanele vii, categoric, voi ‑ tinerii ‑ sunteți cele mai reușite icoane ale armoniei, exprimată prin cânt, prin inimă, prin frumusețe și prin zâmbet. Din zâmbet, din tinerețe, din credință și din pasiune artistică se naște Icoana adevărată a Domnului nostru Iisus Hristos. Iubiților, nimeni nu poate pune niciun strop de lumină în icoană, dacă nu este deprins să se privească în oglindă când este cuminte, când se roagă, când cântă frumos, când zâmbește, dar ‑ mai ales ‑ când crede că este om al lui Dumnezeu“, observa Înaltpreasfințitul Părinte Casian, în deschiderea vernisajului expoziției de icoane.
Referindu‑se la multitudinea de icoane expuse, și la varietatea de tehnici și materiale folosite, Înaltpreasfințitul Părinte Casian a spus profesorilor și ucenicilor că „omul ‑ mai mic sau mai mare ‑ capătă chipul armoniei, al luminii harice doar când dobândește pacea lăuntrică a rugăciunii. Abia atunci când ești așezat în rugăciune, te poți îndrepta spre masa de lucru, pentru a picta sau pentru a scrie sau studia muzica.
V‑aș ruga, dragilor, să nu vă apucați niciodată de pictat icoană până nu vă liniștiți, până nu sunteți calmi, odihniți, echilibrați, cu Modelul în față și cu o oglindă. Atât timp să pictați, cât zâmbiți! Când veți surprinde zâmbetul, înseamnă că raza Duhului Sfânt a pătruns în inima voastră. Abia atunci veți înveseli chipurile Sfinților din icoană. Icoana trebuie să redea armonia Chipului lui Dumnezeu ‑ Pantocrator, o lumină sobră, dar lumină…“
Lecția de cateheză, legată de rolul icoanei bizantine în viața pictorului și a creștinului, a continuat. Înaltpreasfințitul Părinte Casian a spus tinerilor că icoana este și rămâne „Evanghelie în culori“, dar este, mai ales, misionară și tămăduitoare, nu atât estetică. Icoana bizantină trebuie „să liniștească rugătorul și privitorul, să‑l bucure și să‑l lumineze. Să dea bunul Dumnezeu ca timpul care ne‑a rămas până la Sfintele Paști să lucreze în noi, astfel încât, toate icoanele vii, pe care le privim, să se lumineze și mai mult și, atunci, veți înțelege de ce trebuie să vă rugați; să vă rugați, «căci slava Domnului peste tine a răsărit!» (Isaia 60, 1). Fie ca slava Domnului, prin care trebuie să lucrăm icoanele, să umple de lumină atelierul, dar și viața și lucrarea iconarului, fiindcă «Toate Le‑ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru! Cel ce ai venit să mântuiești lumea», cum mărturisim în Troparul la Praznicul Sfintei Mahrame a Domnului“.
Toți participanții ‑ unii olimpici, alții deținătorii unor premii la concursurile de profil, cei mai mulți pictori în devenire ‑ au primit, din mâna Arhiepiscopului Dunării de Jos, diploma „Icoana ‑ frumusețe a Ortodoxiei“, și daruri constând în icoane pictate pe lemn, seturi de acuarele, pensule și cărţi de rugăciune.
În context, toate mamele prezente la manifestare, „care au făcut în propriul «atelier» icoane frumoase, cu suflet și cu preocupare pentru icoana bizantină“, au primit flori, ca o binecuvântare și o pregustare a marii sărbători a „Bunei Vestiri“, Ziua Mamei Creștine, sărbătoare pe care am petrecut‑o fiecare, acasă, în „biserica mică“, din cauza nedoritei pandemii.
Maria Stanciu