La sărbătoarea Sfântului Ierarh Nectarie, vindecătorul de boli, ocrotitorul spiritual al Parohiei Ortodoxe Române din Coslada, Spania, s-au desfăşurat mai multe programe liturgice, catehetice şi misionare, specifice unor astfel de evenimente. La chemarea părintelui paroh şi protoiereu George Cimpoca şi la invitaţia Preasfinţitului Părinte Timotei, Episcopul ortodox român al Spaniei şi Portugaliei, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, am participat, cu bucurie, printre fraţii români din acea parte a Spaniei, la programul rânduit de hram.
O vizită printre compatrioţii noştri din Occident este un prilej benefic de cunoaştere a unor aspecte legate de păstrarea identităţii de credinţă, de limbă şi de neam, într-o lume din ce în ce mai globalizată. Aşa cum se cunoaşte, existenţa comunităţilor parohiale şi a centrelor eparhiale în Europa şi în lume, în general, acolo unde s-au aşezat – sperăm temporar – românii, reprezintă o mare şansă de păstrare a comuniunii, dar şi a bunei comunicări cu fraţii lor de acasă. În acest sens, preoţii, în majoritatea lor tineri, au un rol important pentru adunarea creştinilor în duminici şi în sărbători, precum şi în timpul altor programe, în marea noastră familie spirituală, de la pruncii botezaţi până la bunicii lor, plecaţi adesea acolo pentru a-şi ajuta nepoţii în cunoaşterea rădăcinilor lor din ţara de obârşie.
Ca şi alte parohii din Occident, cea de la Coslada beneficiază de un păstor jertfelnic, harnic şi misionar, grijuliu faţă de orice suflet dornic să participe la viaţa comunitară. Această parohie din proximitatea capitalei Spaniei, Madrid, a fost binecuvântată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în timpul vizitei pastorale din anul 2010 pentru aşezarea pietrei de temelie a Catedralei Episcopale „Intrarea în biserică a Maicii Domnului“. Pentru a înţelege mai bine semnificaţia diasporei româneşti în lume, dar mai ales în Europa, unde au emigrat în ultimii 30 de ani milioane de români, din dorinţa mai binelui lor, al familiilor şi al ţării noastre, trebuie să conştientizăm, pe viu, şansa păstrării legăturii lor cu ţara, prin păstorii atât de devotaţi, astăzi în număr de aproape 1.000 în întreaga diasporă. Este şi aceasta una din cele mai binecuvântate, dar şi mai realiste iniţiative ale Preafericitului Părinte Daniel, de îndată ce a primit înalta responsabilitate de Patriarh al tuturor creştinilor ortodocşi români din ţară şi din lume.
Cu toate că în fiecare ţară sunt realităţi legislative specifice, care trebuie respectate şi în privinţa slujirii bisericeşti, datorită bunelor raporturi pe care ierarhii noştri, preoţimea jertfelnică şi evlavioşii creştini români din străinătate le cultivă cu autorităţile locale, atât pe plan bisericesc, cât şi social-administrativ se observă o aşezare echilibrată a instituţiilor noastre bisericeşti, culturale şi sociale din diasporă.
Sfânta noastră Biserică veghează permanent la promovarea specificului nostru creştinesc, iar roadele acestei slujiri sunt evidente în toate parohiile. Preoţii, în marea lor majoritate, îşi câştigă existenţa prin munca de zi cu zi, iar slujirea bisericească este apostolat real, mult apreciat de credincioşi, dar şi de localnicii ţărilor respective. Se poate afirma, fără exagerare, că preoţii noştri sunt în Occident un liant sacru pe verticală, în faţa Sfântului Altar, cu Biserica-mamă de acasă, iar pe orizontala vieţii sociale sunt dascăli şi medici de suflete, întrucât viaţa printre străini este plină de încercări, de necazuri, la care se adaugă preocuparea pentru cei rămaşi în familiile lor de acasă, pe care îi iubesc, îi ajută şi cărora le simt atât de mult lipsa.
În sensul celor afirmate, lucrarea Preasfinţitului Părinte Timotei printre preoţii şi credincioşii români din Spania şi Portugalia este o şansă şi o binecuvântare. Locul primit în Madrid pentru construcţia Catedralei Episcopale a fost valorificat cu multă responsabilitate, realizându-se o biserică „bijuterie“ arhitecturală românească şi ortodoxă. Pentru anexele Centrului eparhial, spaţiul foarte restrâns a fost folosit cu maximă atenţie şi spirit practic, potrivit scopului misionar al acestui centru creştinesc şi românesc.
De asemenea, remarcăm cu bucurie râvna pastorală a părintelui George Cimpoca, prin preocuparea continuă de înfrumuseţare a sfântului locaş, admirabil acomodat într-o clădire ce părea total neadecvată pentru un locaş sfânt, dar convertită dumnezeieşte la rosturile liturgice, asemenea celor mai reprezentative biserici de acasă. Aceasta ne arată de ce este necesară însuşirea la timp a dreptei credinţe, a culturii şi a experienţei pentru a ne ajuta în lucrarea misionar-pastorală acasă şi în lume. Păstorul de suflete, prin lucrarea temeinică şi evlavioasă, este un doctor vindecător de suflete şi un liant în viaţa socială.
Fervoarea duhovnicească, participarea vie la programele liturgice, culturale şi misionare, la marile praznice şi sărbători, ca şi vizitele la domiciliul creştinilor sunt, aşa cum am constatat în scurta vizită din Spania, o bună lecţie pastorală pentru noi, slujitorii şi credincioşii de acasă. Cu atât mai importante sunt aceste experienţe, cu cât slujitorii din România îi susţin sufleteşte pe confraţii lor din Occident, iar cei din diasporă, pe fraţii lor de acasă, într-o unică familie creştinească şi românească.
† Casian
Arhiepiscopul Dunării de Jos