Molohul primei conflagraţii mondiale, în afară de miile de victime de pe front, sute de răniţi şi de orfani pentru care autorităţile gălăţene puteau face prea puţin. Cel care s‑a „războit“ în spatele frontului, la Galaţi, cu incapacitatea diriguitorilor oraşului şi judeţului, cu nepăsarea unora în faţa suferinţei, ori cu zgârcenia condamnabilă a altora în vreme de criză, a fost Episcopul Nifon Niculescu al Dunării de Jos. Este cunoscut faptul că localul Palatului Episcopal a fost transformat, vremelnic, de Ierarhul de la Galaţi, în spital pentru răniţi, pe care‑i ajuta ca un părinte; asemenea şi clădirea Seminarului Eparhial „Sfântul Apostol Andrei“.
Mai puţin, sau aproape deloc este cunoscută iniţiativa şi zbaterea Episcopului Nifon, încununată de succes, de a înfiinţa un orfelinat în Galaţi pentru copiii ai căror părinţi şi‑au dat viaţa pe front pentru neam şi credinţă.
Lucrarea aceasta absolut necesară, care a salvat viaţa a sute de copii orfani, a fost susţinută, la îndemnul Ierarhului, de mulţi oameni de bine din Galaţi şi din judeţul omonim, care aveau încredere în onestitatea şi capacitatea acestuia şi cinsteau jertfa de sine a Păstorului spiritual spre împlinirea unui scop nobil.
Impresionant este că persoane de alte confesiuni s‑au alăturat vrednicului Episcop Nifon, sprijinind înfiinţarea, dotarea şi funcţionarea Orfelinatului din Galaţi. Aducem aici o dovadă de bună colaborare interconfesională într‑o direcţie de sprijin umanitar. Ne referim la o tânără de etnie evreiască şi de religie mozaică pe care Ierarhul Dunării de Jos a gratulat‑o cu o dedicaţie pe o fotografie a sa. Fotografia respectivă se află în fondul documentar de imagini al Bibliotecii Judeţene „V. A. Urechia“ din Galaţi, fiindu‑mi semnalată de bibliotecarele Camelia Bejenaru şi Letiţia Buruiană, gest pentru care le mulţumesc şi pe această cale. Cu caligrafia sa elegantă, Ierarhul de la Galaţi scrie următoarea dedicaţie: Domnişoarei Lola Schmierer ca semnu de mulţumire pentru sprijinul ce dă orfanilor din Galaţi. Episcopul Nifon. 9 XII (1)917.
Destinatara acestui dar gratulatoriu – Dorothea (Lola) Schmierer‑Roth (1893‑1981) era o pictoriţă de doar 24 de ani, aflată în plin studiu de formare artistică. Fiică a consulului Țărilor de Jos la Galaţi, până la începutul Primului Război Mondial a studiat artele plastice la Viena, Paris şi Berlin. În perioada interbelică a expus lucrările sale în ţară şi străinătate, iar după 1945 a fost profesoară de desen la mai multe şcoli din Galaţi.
Nu ştim, în mod concret, cum s‑a manifestat sprijinul ce l‑a dat orfanilor gălăţeni, dar dedicaţia Episcopului Nifon lasă să se înţeleagă că Lola Schmierer nu era numai o „pictoriţă sensibilă, cu o vădită vocaţie pentru desen şi culoare“, cum a caracterizat‑o cunoscutul critic de artă gălăţean prof. Corneliu Stoica, dar şi un suflet nobil, dornic de a‑şi ajuta semenii la vreme de necaz.
Înclinăm să credem că tânăra pictoriţă s‑a alăturat oamenilor de bine din Galaţi întru sprijinirea copiilor din orfelinatul înfiinţat de Ierarhul de la Dunărea de Jos.
Și pentru că am afirmat că această instituţie cu activitate temporară este aproape necunoscută, adăugăm câteva mărturii documentare relevante.
În cursul anului 1917 Episcopul Nifon a depus eforturi stăruitoare pentru înfiinţarea unui orfelinat în Galaţi. A înfiinţat „Comitetul orfanilor de război“, al cărui preşedinte era, a strâns în jurul său câteva personalităţi politice, comercianţi de marcă, la care a asociat preoţii din eparhie şi credincioşii pe care aceştia îi păstoreau, adunând bani, alimente şi alte bunuri de strictă necesitate. La solicitarea ierarhului, senatorul G. Fernic, preşedintele Camerei de Comerţ din Galaţi a pus la dispoziţia comitetului localul fabricii „Albina“ Max Fischer „pentru a se amenaja într‑însul Orfelinatul din Galaţi“ menţiona Comunicatul oficial nr. 96 al comitetului „Orfanii de război“ din 31 decembrie 1917. Tot aici Episcopul Nifon aducea „viile sale mulţumiri pline de recunoştinţă“ senatorului amintit şi pentru faptul că acesta dăduse încă de la 1 august primul fond pentru orfani, în sumă de 2480 de lei. Un alt gălăţean, fost senator, G. Aslan, adunase şi el în acelaşi scop, 1170 de lei, depuşi la banca Marmorosch Blank.
Orfelinatul, gazdă a peste o sută de copii orfani de război, a fost inaugurat duminică, 14 ianuarie 1918. Iată cronica scurtă a acestui eveniment, în Comunicatul oficial nr. 113, miercuri, 17 ianuarie 1918: „Duminică a avut loc inaugurarea Orfelinatului în localul pus la dispoziţie de către Fabrica «Albina» Max Fischer & Co. Serviciul divin a fost oficiat de preotul Ștefan Arşic (parohul bisericii «Sf. Haralambie» din Galaţi şi profesor de religie la Liceul «Vasile Alecsandri», n. ns.), în faţa unei asistenţe numeroase.
După terminarea serviciului divin, P. S. S. Episcopul Nifon a rostit o cuvântare mişcătoare, prin care aduce mulţumiri tuturor celor cari au contribuit la înfiinţarea acestui orfelinat.
După terminarea cuvântării s‑a servit masa, compusă din carne cu varză şi câte o pâine, la 130 copii“.
Pentru strângerea fondurilor necesare susţinerii acestui orfelinat, Episcopul Nifon a făcut, în continuare, diligenţe susţinute şi jertfe pe care doar în parte, documentele de epocă le‑au consemnat. Organizarea de concerte (la finele lui decembrie 1917, de exemplu, la solicitarea lui Nifon Niculescu, a concertat la Galaţi, ca pianist, George Enescu, în scop caritabil în favoarea orfelinatului) şi de conferinţe pe diverse teme de interes general, reprezentau mijloace onorabile pentru sprijinirea orfanilor din Galaţi. Mulţumirile sale publice sau individuale, precum cea din imaginea care ilustrează acest material şi care ne‑a prilejuit scrierea rândurilor de faţă, au reprezentat recunoştinţa vie a Ierarhului cu inimă mare, faţă de toţi cei care au înţeles că era vremea să ajute pe fiii celor jertfiţi pentru libertate, întregirea neamului şi un trai mai bun.
Pr. Eugen Drăgoi