Cuvântul adresat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel tinerilor participanți la a cincea ediție ITO, în deschiderea evenimentului, joi, 6 septembrie 2018, în Piața Mare din Sibiu (preluare după www.basilica.ro).
Dragi tineri,
Cu multă bucurie duhovnicească vă adresăm un cuvânt de binecuvântare, vouă tinerilor participanţi la Sibiu, în centrul României, la Întâlnirea Internaţională a Tinerilor Ortodocşi (ITO).
Evenimentul acesta este organizat în perioada 6‑9 septembrie 2018 de Arhiepiscopia Sibiului, având ca temă: „Unitate. Credinţă. Neam“, în contextul Anului omagial al unităţii de credinţă şi de neam în Patriarhia Română, cu prilejul Centenarului Marii Uniri a românilor din 1918.
Maica Domnului este icoana Bisericii şi Ocrotitoarea familiei
Este deosebit de semnificativ faptul că, în Biserica Ortodoxă Română, aceste adunări internaţionale ale tinerilor creştini ortodocşi se desfăşoară în comuniune de credinţă, de rugăciune şi cântare, de dialog şi prietenie, la începutul noului An Bisericesc, care ne cheamă la sfinţirea timpului vieţii pământeşti ca timp al mântuirii.
În acest sens, prima mare sărbătoare din luna septembrie este Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Maica Domnului fiind icoana Bisericii, deoarece ea este fiinţa umană prin care Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, Iisus Hristos, devine om în istoria umană, ca să dăruiască oamenilor muritori viaţa veşnică (cf. Ioan 11, 25). Cifra 8 simbolizează viaţa eternă şi lumina infinită din Împărăţia Cerurilor.
Copiii şi tinerii sunt un dar sfânt şi o mare binecuvântare
pentru familie şi Biserică, pentru ţară şi popor
Tinerii sunt dornici să trăiască în comuniune de iubire, să iubească şi să fie iubiţi, în familie şi în societate, dar şi să cultive un ideal, să dea un sens vieţii lor prezente şi viitoare, prin acumulare de cunoştinţe noi şi prin creativitate.
În această privinţă, ei reprezintă nu doar viitorul Bisericii şi al societăţii, ci şi prezentul lor dinamic şi înnoitor la nivel naţional şi internaţional.
Participând la programele de tineret susţinute de Biserică, tinerii au şansa de a se cunoaşte mai bine între ei, de‑a lega prietenii şi de a preţui mai mult moştenirea culturală şi bogăţia tradiţiilor specifice Ortodoxiei româneşti din diferite oraşe ale României, dar şi de a afla date noi despre bogăţia spirituală a Ortodoxiei universale.
Dacă anul trecut, ITO – 2017 de la Iaşi a avut ca temă principală libertatea, în anul acesta, ITO – 2018 de la Sibiu ne cheamă să gândim şi să trăim mai intens legătura dintre libertate şi unitate: în familie, în Biserică şi în societate, având ca lumină şi exemplul făuritorilor Marii Uniri din 1918.
Libertatea şi unitatea sunt două componente esenţiale şi permanente ale vieţii umane, deoarece, omul a fost creat pentru a trăi în comuniune de iubire, după chipul lui Dumnezeu, Care este Iubire (cf. 1 Ioan 4, 16 ), adică Treime de Persoane distincte, libere şi nedespărţite, vieţuind în unitate desăvârşită.
În acest sens, starea sănătoasă a vieţii umane, în care libertatea persoanelor distincte se armonizează cu unitatea dintre ele, se exprimă în comuniune de iubire.
Această comuniune de iubire rodeşte pace şi bucurie, respect reciproc, dialog şi cooperare, solidaritate şi coresponsabilitate în familie, Biserică şi societate. Aceasta este viaţa umană binecuvântată de Dumnezeu şi binefăcătoare pentru persoană şi comunitate.
Însă, când din cauza păcatului, care este atitudine şi acţiune egoistă, posesivă şi agresivă a omului în relaţie cu semenul său, libertatea persoanei se afirmă împotriva unităţii sau a comuniunii de iubire, această libertate devine libertate distructivă.
Aşa au apărut în lume certurile în familie, în societate, dar şi conflictele şi războaiele violente de cucerire şi apoi revoltele şi războaiele de eliberare a popoarelor cucerite şi oprimate.
Preasfânta Treime este izvorul unităţii
şi al libertăţii în comuniune de iubire
Înţelegem, aşadar, că deşi păcatul egoismului dezbină persoane şi popoare între ele, totuşi, iubirea milostivă a lui Dumnezeu sau harul Preasfintei Treimi adună în comuniune persoane diferite şi popoare sau etnii diferite (cf. Faptele Apostolilor, cap. 2).
De aceea, în Biserica lui Hristos, viaţa creştină începe prin Botezul în apă şi în Duh Sfânt, săvârşit de Biserică în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, adică în relaţie spirituală cu iubirea eternă a Preasfintei Treimi.
Apoi, viaţa creştină se dezvoltă prin participarea creştinilor la viaţa liturgică şi social‑filantropică a Bisericii, pentru a primi prin rugăciune şi a transmite ulterior prin fapte bune iubirea smerită şi darnică a Preasfintei Treimi în viaţa familială, comunitară şi socială.
În fiecare Sfântă Liturghie euharistică ortodoxă, noi mărturisim credinţa noastră comună în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt (Crezul ortodox), mulţumim Preasfintei Treimi pentru darul vieţii şi pentru „toată darea cea bună“.
Apoi, prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos Cel răstignit şi înviat, noi primim în suflet „harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh“ (2 Corinteni 13, 13). Iar către sfârşitul Sfintei Liturghii, cântăm: „nedespărţitei Sfintei Treimi să ne închinăm, că aceasta ne‑a mântuit pre noi“ (Cântarea Am văzut lumina cea adevărată).
De fapt, toată viaţa liturgică ortodoxă este ritmată de semnul Sfintei Cruci şi de doxologia: „Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!“.
Credinţa în iubirea lui Hristos Cel răstignit şi înviat
a întărit iubirea de neam şi solidaritatea între români
Pentru fiecare popor creştin ortodox, credinţa în Preasfânta Treime a fost de‑a lungul veacurilor izvor de iubire sfântă în Biserică, familie şi societate. Iar semnul Sfintei Cruci, ca semn al suferinţei, dar şi al biruinţei prin Înviere, a fost chemare la iubire jertfelnică pentru Biserică şi neam, în lupta de eliberare de sub stăpâniri nedrepte şi opresive, precum şi în lupta de apărare a identităţii etnice şi de realizare a unităţii naţionale.
În acest sens, este semnificativ faptul că, în Transilvania, mai multe catedrale eparhiale au ca hram sau patron spiritual Sărbătoarea Preasfintei Treimi (Sibiu, Arad, Baia Mare, Blaj (greco‑catolică) şi în mod deosebit Catedrala Reîntregirii Neamului de la Alba Iulia), subliniind astfel, deopotrivă, dorinţa românilor de libertate şi de unitate naţională.
Prin cărţile de cult tipărite în limba română şi prin dragostea de neam a slujitorilor ei, Biserica a contribuit mult la cultivarea conştiinţei naţionale a românilor, când aceştia locuiau în trei principate româneşti aflate sub dominaţie străină: Moldova şi Ţara Românească, aflate sub stăpânire otomană, şi Transilvania, aflată sub stăpânire habsburgică.
În acest sens, un cronicar umanist, membru al elitei maghiare, constata, la sfârşitul secolului 16, că victoria lui Mihai Viteazul în Transilvania a fost pregătită şi „prin lucrarea tainică a preoţilor şi a călugărilor“1.
De asemenea, preoţii ortodocşi militari prezenţi pe front alături de soldaţii români în Primul Război Mondial (1916‑1918) au insuflat acestora mult curaj şi multă credinţă în realizarea idealului Marii Uniri a românilor din toate provinciile româneşti.
Identitatea naţională va fi cultivată chiar şi în cooperarea internaţională
Astăzi însă, din cauza secularizării sau a slăbirii credinţei în Dumnezeu – Izvorul iubirii veşnice, slăbeşte şi comuniunea de iubire între oameni, în familie şi în societate.
Astfel, se constată adesea că fără iubirea reciprocă, smerită şi sinceră din familie, libertatea şi unitatea membrilor acesteia se transformă repede în conflict şi dezbinare între soţ şi soţie, sau între părinţi şi copii.
De asemenea, fără iubirea de ţară şi de neam, libertatea şi unitatea naţională se transformă treptat în înstrăinare de sine, iar patriotismul firesc este adesea înlocuit cu dorinţa de profit material imediat: patria ubi bene (patria este acolo unde trăiesc bine).
Însă, dincolo de această slăbire a cultivării valorilor naţionale, avem convingerea că aceste valori, adică identitatea, libertatea şi unitatea naţională, nu vor dispărea, ci vor fi cultivate de naţiuni chiar şi în timpul cooperării lor internaţionale.
De ce? Pentru că aceste valori naţionale sunt valori identitare, care exprimă specificul sau unicitatea, bogăţia şi demnitatea fiecărui popor, în relaţie cu celelalte popoare.
Tinerii ortodocşi sunt misionari ai unităţii
ortodoxe şi ai comuniunii între popoare
Dragi tineri creştini ortodocşi din România şi din alte ţări, voi sunteţi apostoli sau misionari ai libertăţii şi ai unităţii etnice sau naţionale, dar şi ai comuniunii între etnii şi ai cooperării între popoare, când cultivaţi iubirea generoasă în familie, în prietenie, în parohie, în eparhie, în societate şi în toate întrunirile ortodoxe naţionale şi internaţionale, spre bucuria Ortodoxiei întregi şi comuniunea între popoarele lumii.
Ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi, să folosiţi timpul şederii voastre la Sibiu ca fiind un timp de cultivare a credinţei, a dialogului, a prieteniei şi a unităţii creştine ortodoxe, spre slava Preasfintei Treimi, binele Bisericii şi bucuria voastră a tuturor!
Vă invităm pe toţi la Bucureşti, anul acesta, în 25 noiembrie, pentru a fi prezenţi la sfinţirea Catedralei Naţionale!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
1. Cf. Istoria Transilvaniei, volumul II, Academia Română, Cluj‑Napoca, 2007, p. 100.