În tradiţia poporului român este emblematică povestea Meşterului Manole, care, pentru a reuşi să zidească o biserică, a trebuit să sacrifice viaţa propriei soţii. La noi, la construcţia bisericilor, poate nu au fost victime, nu a murit nimeni. Şi, totuşi, între zidurile bisericilor, dacă privim cu atenţie, vom vedea nenumărate jertfe: muncă, sudoare, lacrimi şi multă credinţă. Şi aproape toţi ctitorii care au construit biserici şi‑au pus între ziduri propria jertfă şi osteneală, aşa cum este şi exemplul domnului Marin Alexandru, cunoscut de toată lumea cu frumosul nume „nea“ Lică, din oraşul Însurăţei, judeţul Brăila, care a trecut la Domnul în săptămâna Sfintei Cruci, în 16 martie 2018.
Om blând, plin de modestie, bunătate, cu o puternică vocaţie filantropică, dornic mereu să ajute semenii, „nea“ Lică, este socotit ctitorul principal al bisericii cu hramul „Sf. Proroc Ilie Tesviteanul“ din oraşul Însurăţei, dar şi un om providenţial, trimis de Dumnezeu în partea aceasta a Bărăganului!
Domnul Alexandru Marin s‑a născut la 3 aprilie 1938, din părinţii Gheorghe şi Floarea, oameni credincioşi şi gospodari din localitatea Însurăţei, unchiul după tată fiind preot în aceeaşi localitate. A avut opt fraţi, dintre care şase au murit de mici, bolnavi de tuberculoză. În anul 1957 a întemeiat o familie în credinţă, alături de soţia sa, Cornelia, Dumnezeu binecuvântându‑i cu trei fiice: Marioara, Valerica şi Fănela.
În ultimii şase ani a trăit permanent într‑o „lepădare de sine“ pentru a urma Mântuitorului Hristos, ducând în tăcere şi cu nădejde „crucea bolilor trupeşti“.
În 17 martie 2018, sicriul cu trupul neînsufleţit a fost depus în biserica parohială, în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, care a săvârşit, alături de un sobor de preoţi, slujba trisaghionului pentru vrednicul de pomenire Alexandru, prilej cu care Chiriarhul Dunării de Jos a evocat personalitatea sa, arătând că „nea Lică“, „pe tot parcursul vieţii sale a crezut cu o credinţă neşovăielnică în Dumnezeu, a manifestat credinţa sa în Dumnezeu şi a înţeles să poarte nu doar crucea lui persoanală, ci a înţeles să pună umărul ca nimeni altul la crucile pe care mulţi dintre noi le refuzăm, nu le purtăm sau nu le înţelegem rostul lor în viaţă“.
În continuare, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian a arătat, că prin faptele sale milostive şi prin bunătatea lui, „nea Lică“ a devenit pentru zona sa o legendă. „Sunt câteva fapte ale acestui om, cu adevărat minunat, unic şi anume lupta lui în tinereţe pentru a salva oamenii. A ajutat şi a pus umărul să salveze de la pericolele care erau atunci, în perioadele grele ale colectivizării forţate ale prigoanei, iar el, omul credinţei şi omul faptei, s‑a dus şi s‑a luptat pe «frontul» iubirii cu «arma» crucii. În al doilea rând, Dumnezeu i‑a dat o capacitate unică de o hărnicie şi o ştiinţă de rodnicie a pământului, de o hărnicie şi de o capacitate cu totul deosebită. Rari sunt oamenii cu stare, care să fie atât de milostivi precum acest om. El nu a tratat niciodată oamenii cu superioritate, deşi era superior, ci i‑a tratat pe toţi ca pe proprii lui fraţi, aşa cum vorbim în biserica «fraţi creştini», «nea» Lică nu a spus cuvinte, ci «nea» Lică a arătat prin fapte iubirea creştină în câteva direcţii şi mai ales i‑a iubit pe angajaţii lui, lucrându‑le el pământul, dându‑le de fiecare dată de Sfântul Nicolae căldură, şi pentru trup, în casele lor că să le fie bine. În al treilea rând, nea Lică a fost ctitor de familii, punând la absolut toate familiile umărul lui cât a putut şi se arată că nici o familie care s‑a întemeiat n‑a rămas fără să fie miluită după puterile lui «nea» Lică. La începutul anului chema în casa lui pe slujitorul Domnului să‑i sfinţească, să binecuvinteze anul prin rugăciune. Nea Lică a auzit că aici a fi posibilă o «casă» mai mare, pentru că a făcut şi casă pentru oameni necăjiţi, nea Lică cu ale lui bune lucruri s‑a angajat să construiască, din munca lui cinstită, «Casă» mare Domnului nostru Iisus Hristos. Și nu‑i doar atât, când a aflat de prima cununie aici, a înzestrat acea familie cu jumătate de hectar de pământ, cu o văcuţă ca să pornească în viaţă. Iată câtă credinţă în puterea dragostei pentru familia creştină. Cum să‑l numesc, decât tatăl al familiilor de aici“.
În dimineaţa zilei duminică, 18 martie, biserica a fost neîncăpătoare pentru oameni, veniţi să‑şi exprime recunoştinţa pentru acestui mare filantrop, care a părăsit lumea şi a plecat în veşnicie. Cei prezenţi au exprimat compasiune familiei, elogiind numele celui care a făptuit doar binele, iar ca şi o „coroană“ a operei sale, rămâne frumoasa biserică a Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul din Însurăţei, pe care a ctitorit‑o cu credinţă şi dăruire.
„Nea Lică“ a fost înmormântat în curtea bisericii, de unde va veghea generaţii de creştini ce vor veni la biserica Domnului, mărturisindu‑L pe Hristos şi evocând amintirea vrednicilor înaintaşi.
Pr. Gabriel Mungiu