Roadele timpului se împletesc cu roadele toamnei, cu începutul anului bisericesc. Există un ritm al existenţei care se desfăşoară în viaţa creştinului, ritm care se împleteşte cu scurgerea timpului măsurată în zile şi ani, care este marcat de începuturi şi sfârşituri. Începuturi pline de speranţe şi proiecte, precum şi sfârşituri care aduc roade şi analize edificatoare. Avem astfel un timp al sfinţeniei, unul al educaţiei şi unul al pământului, toate acestea fiind trăite în sensul cel mai înalt al sărbătorii, atunci când omul simte că sărbătoarea este o „trăire spirituală complexă, care implică trei valori fuzionate aproape în semnificaţia excepţională a zilei“, primul dintre acestea fiind „bogăţia de sens“, pentru că dispare agonicul şi prin sărbătoare „în lume se înstelează, viu şi neclintit, un imens fus de sens“1.
A doua valoare, în strânsă legătură cu prima, arată că sărbătoarea este „armonie, lumină, euforie, puritate, bunătate, maiestate fluidă“, iar prin cea de a treia valoare sărbătoarea este „un moment de Absolut, un lung moment de prevestiri bogate şi ecouri scumpe“2.
Toate aceste timpuri, în scurgerea lor aduc roade, unele în sufletele credincioşilor, altele în sufletele şcolarilor şi altele în sufletele truditorilor care cultivă pământul. În acest sens amintim cuvântul de învăţătură al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române: „Anul bisericesc începe la 1 septembrie, anul civil la 1 ianuarie. Tradiţia biblică spune că anul începe toamna, fiindcă şi istoria omenirii a început toamna, în Rai, când pomii aveau roade, nu doar flori“3.
Toate încep, după buna rânduială a poporului nostru cu un moment sacru, toate aceste trei timpuri sunt marcate de o sfinţire a timpului, pentru că există „Bucuria sfinţirii timpului“, aşa cum afirma Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, iar „timpul sfinţit prin rugăciune şi fapte bune, ca întâlnire a omului cu Dumnezeu, oferă credincioşilor posibilitatea mântuirii şi a participării lor la viaţa veşnică… Prin urmare, în Ortodoxie, fiecare an este anul mântuirii, fiecare lună, fiecare săptămână, fiecare zi, fiecare ceas, fiecare clipă este timp favorabil pentru mântuire“4. Toate cele trei calendare, religios, educaţional şi agricol au în comun dragostea de a obţine roade îmbelşugate, împletind în acelaşi mănunchi timpul personal, social şi cosmic, aşa cum frumos remarca Vasile Băncilă.
Părerea autorului este că „în chip sănătos şi firesc, timpul individual trebuie să se continue cu cel social şi cosmic“, iar cine trăieşte acest lucru „nu simte cu atâta acuitate că moare“, dacă timpul individual se continuă cu cel social şi cosmic – timpul social fiind cel al comunităţii sociale, al unei comunităţi în care există „un fel de osmoză sufletească“ între membrii ei şi unde dobândim „sentimentul nemuririi“5.
Comunitatea, aşa cum trebuie înţeleasă, din perspectiva creştinului şi a ţăranului, „se confundă cu însuşi cosmosul, sau cu realitatea generală, ontologică“, această realitate fiind „de esenţă comunitară pentru ţăran; totul este viu, fiecare fragment participă la Tot, iar Totul semnifică fiecare parte“6.
La începutul anului bisericesc bogăţia spirituală culeasă din truda elevilor se împleteşte cu roadele pământului, aşa cum frumos rosteşte o rugăciune de la Taina Cununiei: „Și le dă lor din roua cerului de sus şi din belşugul pământului“7, unde în „roua cerului de sus“ se pot regăsi şi cugetele pline de speranţa mântuirii ale elevilor. Toate acţiunile noastre, prin calendarul celor trei instituţii fundamentale Familia, Școala şi Biserica îşi găsesc un început toamna, anotimp al ploilor pline de roade, binecuvântate de Dumnezeu.
Pr. lect. dr. Ovidiu Soare
1. Vasile Băncilă, Filozofia sărbătorii, Vasile Băncilă, „Opere“, vol. IX, Editura Istros, Brăila, 2014, p. 10.
2. Ibidem, p. 11.
3. Ștefan Sfarghie, Începutul anului bisericesc, în „ Ziarul Lumina“, 1.09.2013.
4. † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Bucuria sfinţirii timpului, Cuvânt la slujba trecerii dintre ani (2012‑2013), în „Biserica Ortodoxă Română“, nr. 1, ianuarie‑aprilie, seria a IV‑a, anul IV (131), 2013, p. 31‑32.
5. Vasile Băncilă, Filozofia sărbătorii, Vasile Băncilă, în „Opere“, vol. IX, Editura Istros, Brăila, 2014, p. 20.
6. Vasile Băncilă, Comunităţile existenţei, Vasile Băncilă, în „Opere“, vol. X, Editura Istros, Brăila, 2015, p. 11.>
7. ***, Aghiasmatar, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2016, p. 88.