În data de 25 septembrie 2010, credincioşii din două localităţi ale judeţului Brăila -Găvani şi Căldăruşa, au avut bucuria sfinţirii primelor sfinte locaşe de cult din istoria satelor lor. Ambele slujbe de sfinţire au fost săvârşite de către chiriarhul Dunării de Jos, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian, înconjurat de un sobor de preoţi de la parohiile învecinate, precum şi de sluijitori din administraţia eparhială.
Visul enoriaşilor din lo-calitatea Găvani, comuna Gemenele din judeţul Brăila, de a avea o biserică a lor s-a împlinit sâmbătă, 25 septembrie 2010, când Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a sfinţit noul lăcaş de închinare.
Scurt istoric al Găvanilor
Localitatea Găvani datează de la începutul secolului al XX-lea, mai precis din anii 1910-1912 şi a fost înfiinţată prin împroprietărirea ţăranilor care munceau pe moşiile regelui Carol I, purtând, la început, numele acestuia.
În timp, aşezarea a împrumutat numele moşiei – „Găvani” – care ar în-semna „scobitură, adâncitură, strachină de lemn, crov”, datorită amplasării ei pe albia râului Buzău, dar şi pentru faptul că, probabil, îndeletnicirea locuitorilor era şi aceea de a sculpta străchini de lemn.
În anul 2001, când împrejurările au permis, cei peste 220 de locuitori ai acestei localităţi au solicitat şi au primit terenul necesar pentru construirea unui locaş de cult. Cu îndrumarea sectorului eparhial Patrimoniu şi Construcţii Bisericeşti, a pc protoiereu de Brăila, pr. Gheorghe Marinescu şi a pc pr. suplinitor Cătălin Zală, ajutaţi de autorităţile locale şi de enoriaţii parohiei s-au demarat respectivele lucrări, iar noul lăcaş poartă hramul şi ocrotirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.
„Cel mai mare dar pentru localitatea aceasta!”
La slujba de sfinţire au participat numeroşi credincioşi, atât din parohie, cât şi din zonele învecinate, care s-au putut închina în sfântul altar, mulţumind lui Dumnezeu şi primind binecuvântarea Sa.
În cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej, chiriarhul Dunării de Jos i-a felicitat pe credincioşii şi credincioasele din Consiliul şi Comitetul parohial pentru râvna arătată în ridicarea sfântului lăcaş, arătând că: „Avem o emoţie şi o bucurie deosebită pentru satul acesta, care acum primeşte, pentru prima dată, cel mai mare dar şi anume «darul casei lui Dumnezeu» – darul de biserică. Am putea spune că Dumnezeu a intrat să locuiască de astăzi înainte în satul acesta, într-o bisericuţă zidită pentru toţi cei care Îl caută, Îl cheamă pe El ziua şi noaptea, la bucurie şi la încercări, la naştere sau la cununie, pentru ajutor de sănătate sau pentru plecarea din lumea aceasta.
Aşa cum nu poate exista o corabie fără cârmă şi fără catarg, tot aşa nu poate exista o comunitate creştinească fără biserică. Atunci când oamenii nu vor, Dumnezeu nu-i forţează! Oamenii pot să-şi construiască propriile case, iar atunci când ei nu se unesc, rămân stingheri! Şi cine îi poate uni pe oameni, cine poate uni casele lor, cine poate uni localitatea decât Crucea şi Biserica lui Dumnezeu?
De aceea, se cuvine să mulţumim, mai întâi dumneavoastră, pentru iniţiativa pe care aţi avut-o şi pentru râvna de care aţi dat dovadă! Era nevoie de această bisericu-ţă pentru ca să nu mai mergeţi pe distanţe mari, mai ales persoanele în vârstă sau copiii, până în localitatea vecină, la biserică. Astăzi s-au scurtat distanţele şi Dumnezeu a venit mai aproape de dumneavoastră cu 2 km! De aceea, să nu uitaţi toată viaţa că Dumnezeu S-a apropiat şi de dumneavoastră, şi de casele dumneavoastră, dar am dori ca, la acest moment de sărbătoare, să-L luaţi pe Dumnezeu şi în suflete şi să Îl aveţi tot timpul şi în tot locul!”.
După momentul de bucurie prilejuit de sfinţirea sfântului lăcaş, a urmat săvârşirea Sfintei Liturghii de către un sobor de preoţi şi diaconi, sub protia pc pr. Ionel Rotaru, consilier social-misionar al Arhiepiscopiei Dunării de Jos.
La final, prin grija Centrului Eparhial Galaţi, au fost împărţite pachete cu alimente copiilor defavorizaţi ai localităţii, precum şi bătrânilor nevoiaşi.
Sfinţirea bisericii Sfântului Antim Ivireanul de la Căldăruşa
În dimineaţa aceleiaşi zile, Arhiepiscopul Dunării de Jos s-a aflat în mijlocul credincioşilor din localitatea Căldăruşa, comuna Traian, judeţul Brăila, prilej cu care a fost sfinţită biserica satului. Pe lângă primul hram – Acoperământul Maicii Domnului, aceasta a mai primit ca ocrotitor pe Sfântul Ierarh Antim Ivireanul.
Lăcaşul de cult a fost ridicat exclusiv prin efortul localnicilor care au participat atât cu ajutoare financiare, cât şi cu mâna de lucru, reuşind să zidească prima biserică din istoria localităţii – un vis al multor generaţii. Într-un scurt cuvânt de folos adresat celor prezenţi cu acest prilej, Înaltpreasfinţia Sa a subliniat faptul că: „Astăzi este o mare binecuvântare şi o mare bucurie, în sensul că venim în satul Căldăruşa care ne duce cu gândul la căldăruşa folosită la slujba Agheasmei şi din care se revarsă stropii binecuvântării lui Dumnezeu peste casele şi sufletele noastre. În această «căldăruşă» a localităţii, Dumnezeu toarnă astăzi Mirul cel sfânt care sfinţeşte bisericuţa aceasta. Pentru prima dată în acest sat mic, Dumnezeu ne dă o bucurie foarte mare, iar bucuria aceasta este pe măsura rugăciunilor bătrânilor ai căror paşi trebuiau să meargă prin viscol, la Sărbătoarea Naşterii Domnului, ori cu greutate, la alte zile şi sărbători. Sau să nu meargă, sau să stea trist creştinul, în noaptea de Paşti, pentru că nu se poate deplasa la biserică!
Nu este Sărbătoare de Paşti şi de Crăciun în localitatea unde nu este biserică!
De aceea, Dumnezeu a hotărât ca astăzi, într-o zi de sâmbătă, când se pomenesc toţi cei adormiţi, crezând în învierea lor, să învieze şi nădejdea şi credinţa noastră şi iată-ne, împreună, înconjurând cu drag bisericuţa aceasta!
Ne bucurăm nespus că în această localitate sunt creştini buni, care respectă tradiţiile, credinţa şi astăzi meritaţi toată preţuirea noastră, pentru că deşi nu aţi avut biserică aici, în sat, aţi purtat biserica în suflet şi aţi dorit-o şi împreună cu alţi oameni buni aţi făcut ca să se zidească biserică nouă, la care noi am adăugat cele sfinte, pentru că aşa se cuvine!”.
Sfânta Liturghie a fost săvârşită de către ierarhul Dunării de Jos pe un podium special pregătit pentru acest eveniment, iar răspunsurile la slujbă au fost date de către întreaga suflare creştinească prezentă la sărbătoare. La sfârşit a urmat o agapă frăţească, iar pentru familiile cu venituri modeste au fost oferite pachete cu alimente.
Din istoria satului Căldăruşa
Localitatea Căldăruşa datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, înfiinţată de către un boier pe nume Căldăruşa, proprietar de teren agricol în zonă, care a adus pentru munca pământului, de la munte, din judeţul Buzău, familii de păstori, oieri, pe care i-a împroprietărit, formând astfel localitatea al cărui nume îl poartă şi astăzi.
În preajma celui de-al Doilea Război Mondial a fost începută o biserică de către cei stabiliţi în localitate, însă construcţia nu a fost finalizată. Perioada comunistă nu a favorizat terminarea bisericii, astfel că locuitorii de aici au rămas fără un sfânt lăcaş.
În anul 1996 terenul a fost retrocedat, iar enoriaşii, în frunte cu preotul paroh de atunci, Gligor Trif, şi cu epitropul Mircea Hoţescu, au început pe locul vechii biserici construcţia uneia noi, dar de dimensiuni mai mici. Cu îndrumarea sectorului eparhial Patrimoniu şi Construcţii bisericeşti, a Protoieriei Brăila, prin implicarea pr. paroh Constantin Cosmin Smeu, împreună cu vrednicii membri ai Consiliului şi Comitetului Parohial, precum şi cu hărnicia evlavioşilor enoriaşi ai parohiei, care s-au ocupat de desfăşurarea respectivelor lucrări, iată că sfântul locaş a fost definitivat şi, în ziua de 25 septembrie a anului de har 2010 a şi fost sfinţit.
Adrian Portase