Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul s‑a născut la 20 ianuarie 1719 într‑o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viaţa monahală. A fost hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales Episcop de Rădăuţi, unde a tipărit un Liturghier slavo‑român şi a înfiinţat o şcoală pentru învăţarea limbilor slavonă, greacă şi română. După doar cinci ani, vrednicia şi râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de Mitropolit al Moldovei, la Iaşi.
Între 1750 şi 1760 a desfăşurat o intensă activitate pastorală şi socială, promovând tiparul românesc şi veghind la traducerea de cărţi folositoare de suflet. A tipărit 15 cărţi de slujbă şi învăţătură în limba română. La 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. A fost înmormântat în pridvorul mănăstirii sale de la Putna, ca nou ctitor al ei.
Sfântul Cuvios Natan s‑a născut în anul 1717, fiind originar din Paşcani. A fost mai întâi vieţuitor şi eclesiarh la Mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot. Dornic de mai multă rugăciune şi linişte, s‑a retras la Sihăstria Putnei, unde a primit schima cea mare cu numele de Natan. Cuviosul Natan a fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu‑i părinte duhovnicesc şi marelui mitropolit Iacob Putneanul.
În anul 1781 a fost rânduit stareţ de către Cuviosul Sila, care se pregătea pentru trecerea la cele veşnice. Deşi înaintat în vârstă, ieroschimonahul Natan a continuat cu multă râvnă şi jertfelnicie lucrarea duhovnicească a înaintaşului său, călăuzind obştea încredinţată lui spre păstorire timp de trei ani şi jumătate, deşi lipsurile şi greutăţile erau tot mai mari din pricina ocupaţiei habsburgice. Cuviosul ieroschimonah Natan s‑a mutat la Domnul, a doua zi după sărbătoarea Naşterii Mântuitorului Hristos, pe 26 decembrie 1784.
Sfântul Cuvios Paisie s-a născut în anul 1701, fiind de vârstă apropiată cu egumenul Sila, pe care l-a avut ca părinte duhovnicesc la Sihăstria Putnei, aşa cum l-a avut timp de trei ani (1781-1784) şi pe cuviosul Natan, noul stareţ. Dintre puţinele date păstrate, se ştie că a fost egumen la Mănăstirea „Sfântul Ilie“ în vremea domniei lui Constantin Cehan Racoviţă (undeva între 1750-1757), după care s-a nevoit la Mănăstirea Râşca.
Dornic de mai multă rugăciune şi însingurare, se retrage la Sihăstria Putnei (înainte de 1765), unde a vieţuit două decenii în rânduiala de viaţă sihăstrească. A trecut la cele veşnice la data de 16 decembrie 1784, în vârstă de 83 de ani.
În 1990, în exteriorul bisericii Sihăstriei Putnei, aflate atunci în ruină, pe latura de sud a naosului, s-a găsit piatra de mormânt a „robului lui Dumnezeu, Paisie ieroschimonahul“ şi, sub piatră, osemintele frumos mirositoare ale cuviosului.
Sfântul Cuvios Sila s‑a născut în anul 1697 în ţinutul Botoşanilor, din părinţi ortodocşi, Ion şi Ioana. A intrat ca frate începător la Schitul Orăşeni (com. Cristeşti, jud. Botoşani), fiind foarte tânăr, de unde, în anul 1714, la vârsta de 17 ani, a venit la Sihăstria Putnei, unde a fost primit şi apoi călugărit de stareţul Teodosie.
În toamna anului 1753, trecând la Domnul stareţul Dosoftei, Cuviosul Sila a fost numit stareţ de către mitropolitul Moldovei, Sfântul Iacob Putneanul. Ca părinte duhovnicesc al obştii, a înnoit viaţa duhovnicească a Sihăstriei Putnei, iar ca bun chivernisitor, cu binecuvântarea mitropolitului Iacob, a zidit o biserică nouă de piatră cu hramul Buna Vestire. Cunoscându‑şi apropiatul sfârşit pământesc, Sfântul Sila a pus povăţuitor Sihăstriei Putnei pe Cuviosul Natan, apoi şi‑a cerut iertare de la toţi. La 23 aprilie 1783, după ce se nevoise aproape 70 de ani la Sihăstria Putnei, Cuviosul ieroschimonah Sila şi‑a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului.