Cuviosul Paladie: Despre nevoința Postului Mare

„Fiilor, vremea Sfân­tului Post să o păzim bine şi cu răbdare. Să ne nevoim acum puţin, ca să ne îndulcim în veci de bunătăţile cele mari. Vedeţi pe mucenici, vedeţi pe postitori, cum au răbdat cu stăruinţă, cum, bărbăteşte ne­voindu‑se, s‑au încu­nunat. Că ne minunăm de răbdarea lor tot­deauna: cum mai pre­sus de firea omenească au fost? Că unii au răbdat scoaterea ochilor, iar alţii tăierea mâinilor şi a picioarelor au suferit, pe unii cu foc i‑au ars, iar pe alţii în mări şi în râuri i‑au afundat de vii şi ca pe nişte făcători de rele i‑au pierdut, iar pe alţii, fiarelor sângeroase i‑au dat. Şi aceştia toţi, lăudând pe Dumnezeu, au răbdat. Şi, pe cât diavolul aducea mai multe chinuri asupra Sfinţilor mucenici şi postitori, pe atât şi ei, mai tare nevoindu‑se, biruiau neputinţa trupească prin duhovnicească băr­­bă­ţie, pentru care au luat de la Dumnezeu bunătăţile şi darurile cele nădăj­duite. Că nu fără de minte s‑au ostenit, nici nu sunt uitate chinu­rile lor înaintea lui Dumnezeu, ci i‑a lăudat în ceruri şi i‑a proslăvit pe pământ şi le‑a dăruit a săvârşi faceri de minuni, a lumina orbii, a curăţi leproşii, a izgoni diavolii, a vindeca bolile. Şi. deschizându‑le uşile cereşti, la veşnica viaţă i‑a dus pe ei, în Ierusalimul cel de Sus, unde este veşnica veselie.

Drept aceea, vă rog pe voi, fra­ţilor, să nu ne lenevim de a noastră mântuire, nici să dez­nădăjduim pentru păcatele noastre, pentru că Hristos este Cel ce curăţeşte păcatele; măcar de acum înainte să părăsim toate lucrurile cele rele: minciuna, clevetirea, mâ­nia, iuţimea, îmbuibarea, be­ţia, desfrânarea, pomenirea de rău, nemilostivirea, furtişagul, certurile şi toate cele întru care este pierzarea sufletului. Şi faptele cele bune să le săvârşim, că Însuşi Domnul ne va ajuta nouă.

Postul curat să‑l păziţi, pace şi dragoste între voi să aveţi, de Dumnezeu să vă temeţi, pe sărăci să‑i miluiţi, de păcate să vă pocăiţi; ca bine vieţuind aici, să moşteniţi viaţa ce va să fie, îm­preună cu toţi Sfinţii, care I‑au plăcut Lui, şi părtaşi să fiţi veş­nicelor bunătăţi. Amin”.

(Preluare din „Proloage”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă,

Bucureşti, 2013, vol. II,  p. 66‑67)