Ca în fiecare an, la Duminica Ortodoxiei, în Arhiepiscopia Dunării de Jos s‑au desfăşurat ample manifestări liturgice şi cultural‑misionare dedicate cinstirii icoanelor.
La Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, programul a început prin procesiunea cu icoane realizate de tineri elevi seminarişti şi a continuat cu săvârşirea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, înconjurat de preoţi şi diaconi, de numeroşi copii, tineri şi credincioşi gălăţeni. La momentul liturgic potrivit, tinerii iconari au fost împărtăşiţi cu Sfintele Taine, după care, pe solee, ei au prezentat credincioşilor icoanele realizate.
În prelungirea Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Casian a binecuvântat tradiţionala procesiune cu icoane, de la Catedrala Arhiepiscopală până la Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos. Aici, în Sala de Expoziţii Temporare „Sergiu Dumitrescu” a fost vernisată expoziţia de icoane, intitulată „2016 – Anul omagial al educaţiei creştine a tineretului ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti, în Patriarhia Română”. Un moment deosebit l‑a constituit prezentarea, de către ÎPS Părinte Arhiepiscop, a unor icoane realizate din piatră colorată, după tehnica mozaicului sau înfiripate din diverse seminţe de plante, asupra cărora nu s‑a intervenit cu mijloace specifice picturii iconografice. Culorile şi formele naturale ale seminţelor şi pietrelor‑mozaic, „într‑o armonie desăvârşită, arată frumuseţea Împărăţiei lui Dumnezeu în chipurile sfinţilor Săi”, a subliniat Chiriahul Dunării de Jos.
Lucrările iconografice au fost realizate de copii şi tineri de la Centrele parohiale pentru tineret din Lieşti şi Barcea (judeţul Galaţi), „Clubul Copiilor“ din Tecuci, Palatul Copiilor, Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin“, Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ (secţia Patrimoniu), Facultatea de Arte din municipiul Galaţi, dar şi de către tineri brăileni care studiază tainele iconografiei în cadrul cursurilor organizate de Palatul Copiilor şi Liceul de Artă „Haricleea Darclée” din cel de‑al doilea mare municipiu al Eparhiei noastre. În chip special, ÎPS Părinte Arhiepiscop a acordat distincţia eparhială „Vrednicia Andreiană” părintelui Cornel Păduraru de la Parohia Barcea, care coordonează un dinamic centru pentru tineret, în cadrul căruia micii iconari lucrează, cu multă pasiune, la icoane din seminţe şi, mai nou, la icoane‑mozaic.
Ca semn al aprecierii şi încurajării pentru talentul şi pasiunea lor, toţi tinerii iconari au primit din partea Arhiepiscopiei Dunării de Jos, diploma „Icoana – frumuseţe a Ortodoxiei“, precum şi premii care au constat în seturi de icoane-model, acuarele, pensule şi blaturi pentru icoane. La momnetul potrivit, corurile reunite ale Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ şi Liceului de Artă „Dimitrie Cuclin“ din Galaţi au înnobilat programul printr‑un mini‑concert de cântări bizantine specifice Postului Mare.
Pr. Gabriel Molocea
Impresii ale participanţilor
„A picta icoane este un lucru măreţ. Când lucrez la o icoană simt că Cineva este lângă mine şi mă călăuzeşte. Cel mai frumos moment este atunci când termin icoana: este ca o «fereastră către Dumnezeu». Când pictez icoane parcă sunt legată, în chip nevăzut, cu toţi iconarii, din toate timpurile şi locurile.” (Cosmin Ştefan cls. a VI‑a, Şcoala nr. 1 Lieşti, Centrul Parohial Lieşti)
„Nu ştiam că pot picta icoane, dar la biserică, la atelierul de pictură, domnul profesor ne‑a descifrat din tainele zugrăvirii icoanelor. Uneori pensula intinde culoarea fără ca noi să ne dăm seama. E greu să pictezi sfinţi, pentru că, ei sunt persoane curate, luminoase, care au crezut în Dumnezeu fără să se îndoiască. Cel ce zugrăveşte icoane, dacă se roagă în timpul lucrării, rosteşte acatistul sfântului, sau al Maicii Domnului, primeşte şi ajutorul Sfântului. În icoană se află întreaga învăţătură ortodoxă, strămoşească.” (Cristina Dănăilă, cls. a IX‑a, Centrul Parohial Lieşti)
„Cei mai surprinşi de icoana pictată de mine au fost părinţii mei. Nu prea ştiau ei ce facem noi, copiii şi tinerii la Biserică, dar ştiau că facem ceva bun. Părintele şi domnul profesor ne‑au sprijinit şi ne‑au explicat din tainele zugrăvirii unei icoane. Voi face icoane pentru toţi ai mei: părinţi, bunici şi pentru câţiva prieteni. Nu ştiu ce voi face în viaţă, dar cu siguranţă voi continua să pictez icoane, pentru că Dumnezeu te ajută atunci când faci un astfel de lucru bun şi frumos.” (Simona Dolea, Şcoala nr. 1 Lieşti, Centrul Parohial Lieşti)
„În Biserică, două lucruri mi‑au plăcut foarte mult: cântarea şi Icoana. De aceea, am început să învăţ a cânta la strană, imnele noastre bizantine, şi am început să pictez icoane. Mărturisesc că nu este uşor să pictez icoane, pentru că trebuie să arăţi chipul unor oameni care au trăit pe pământ, dar care, au fost curate, sfinte şi au devenit modele pentru toţi creştinii. Avem icoane în toată casa, dar parcă cea mai frumoasă este cea zugrăvită de mine.” (Ioan Mitu, Şcoala nr. 2 Lieşti, Centrul Parohial Lieşti)
„A fost o zi minunată a Duminicii Ortodoxiei, pentru că: am participat la Sfânta Liturghie în Catedrala din Galaţi, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian ne‑a împărtăşit cu Sfintele Taine şi am mers la Muzeul Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos, unde am văzut expoziţia de icoane. M‑am bucurat că multe dintre ele au fost realizate de către tineri şi copii, în diferite tehnici. A fost o lecţie de pictură pe viu şi am învăţat foarte multe. Într‑o lume «nebună», azi, ca întotdeauna, icoana ne arată calea către Dumnezeu, Cel care ne iubeşte foarte mult.” (Tatiana Valentina Tudoran, cls. a XI‑a, Liceul Agricol Tecuci, Centrul Parohial Lieşti)
„Am participat cu multă emoţie la manifestările religioase şi culturale ce au avut loc în Duminica Ortodoxiei, la Galaţi. O bucurie nespusă mi‑a umplut sufletul atunci când, în Catedrală, am cântat la Sfânta Liturghie, conduşi de către Înaltpreasfinţitul Părinte Casian. Noi tinerii, îmbrăcaţi în frumoasele noastre costume naţionale (mândria noastră), cu icoanele în mâini, am primit cel mai scump lucru pe care îl poate avea un creştin pe această lume: Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, adică Sfânta Euharistie. Momentul a fost înălţător şi sfânt; un fior mi‑a cupins tot trupul. Mergând apoi la Muzeul Eparhial, unde era expoziţia cu icoane pictate de copii şi tineri, am văzut că noi – tinerii – putem avea multe preocupări frumoase şi putem avea multe de spus, dacă ne ascultă cineva. E uimitor Să‑L vezi pe Dumnezeu în icoanele pictate de cei mai nevinovaţi oameni, copiii. Ştiam că, în icoane este Dumnezeu şi întreaga învăţătură ortodoxă, adevărată, dar nu am crezut că poate fi atât de lămurit şi clar, chiar şi pentru noi, cei mici. Este o zi care va rămâne în sufletul meu, căci a fost o zi în care, parcă, m‑am apropiat mai mult de Dumnezeu.” (Andra Radovici, cls. a VIII‑a, Şcoala nr. 1 Lieşti, Centrul Parohial Lieşti)
„Este al cincilea an consecutiv de când participăm, cu mare drag, la această expoziţie. Prin icoanele pe care le realizăm încercăm de fiecare dată să redăm ceva din slava lui Dumnezeu. Prin seminţele semănate de părinţii noştri plămădim chipul Lui blând, descoperit nouă pe fiecare bob de grâu. N‑am să uit niciodată când bunicul meu, brutar fiind, mi‑a arătat că Domnul Hristos Se arată nouă prin natură, în bobul de grâu şi că este atât de viu! Iar atunci când ÎPS Casian ne‑a descris taina aceasta printr‑o icoană cu Mântuitorul nostru, având ca ramă un colăcel, mi s‑a luminat sufletul. De aceea noi, an de an, punem seminţele una câte una până alcătuim Sfânta Icoană aşa cum putem noi mai bine, ca în Duminica Ortodoxiei să avem răspuns bun înaintea lui Dumnezeu!” (Florentina Tînjală, clasa a IX‑a)
„Sărbătoarea aceasta ne oferă prilejul de a păstra tradiţia, de a cinsti Sfintele Icoane realizate chiar de noi prin culoare, seminţe şi piatră naturală, daruri naturale de la Dumnezeu. Vernisajul din anul acesta a fost o mare bucurie, am resimţit prin toţi porii emoţia, mai ales atunci când ÎPS Părinte Casian ne‑a admirat munca depusă şi nu pot decât să mă bucur nespus, pentru că aceasta este şi împlinirea unui artist: aceea de a fi apreciată arta lui, într‑o stare a lumii de astăzi, marcată de crize multiple. La Dunărea de Jos au loc astfel de manifestări teologice ce folososesc metode noi pentru intensificarea formării spirituale a tinerei generaţii. Nu pot să închei fără să amintesc de dăruirea părintelui meu paroh Cornel Păduraru, în formarea tinerilor Centrului parohial Barcea Nouă, pe care îndrăznesc a‑l numi prietenul nostru şi al familiei care s‑a format în jurul bisericii. Tuturor, le mulţumesc din inimă, şi – mai presus de toţi – Bunului Dumnezeu. (Nicoleta Tînjală, clasa a IX‑a)