În rânduiala liturgică a instalării unui episcop în eparhia la care a fost ales de Sfântul Sinod să slujească se distinge, la un moment bine precizat tipiconal, un gest cu totul special pe care îl face ierarhul care conduce ceremonia: aşezarea titularului în tronul chiriarhal de pe care va păstori turma sa.
Acesta este nu doar un moment special din ceremonialul instalării, ci simbolizează aşezarea lui Hristos ca Mare Păstor, în mijlocul Bisericii Sale – spre a păstori turma cea duhovnicească şi şederea Sa pe Tronul cel din cer, ca Împărat al Cosmosului – spre a conduce poporul, în pace, spre limanul mântuirii. De aceea episcopul este numit şi „Pimenarh” şi „Chiriarh”!
În iconografia bizantină, Mântuitorul Hristos-Mare Arhiereu este reprezentat stând pe tron şi binecuvântând poporul; din acest model eclesial-iconografic a fost inspirată şi detaliată rânduiala liturgică a instalării unui ierarh.
Date fiind bazele doctrinare, legăturile eclesiale, ancorările canonice, aplicările liturgice şi dezvoltările ulterioare pastoral-misionare, cultural-învăţătoreşti, social-filantropice şi administrativ-edilitare ale unui astfel de eveniment, pentru viaţa şi slujirea unui ierarh el marchează, după ziua hirotoniei întru arhiereu, cel mai de seamă ceas: acela când l-a iconizat în sine, pentru totdeauna, pe Domnul Hristos şi acela de la care a pornit, cu toată fiinţa sa, la a întrupa, prin tot ceea ce face şi este el, pentru toată viaţa sa, mesajul Evangheliei Lui.
Acest eveniment al cinstirii momentului aşezării ÎPS Casian pe tronul chiriarhal al Dunării de Jos l-am prăznuit cu toţii, ierarh, preoţime şi popor dreptcredincios de la Dunărea de Jos, în anul de har 2014, la 24 iulie, la două decenii de la petrecerea lui.
24 iulie 1994, 24 iulie 2014
Noi, oamenii, făpturi plăpânde, nu putem opri curgerea ireversibilă a timpului. „Timpul curge, se grăbeşte, iar vremea trece, vremuieşte” – aşa grăieşte înţelepciunea românului. Şi aşa este! Parcă mai ieri se consuma, la Galaţi, un eveniment cu rezonanţe bisericeşti naţionale, şi nu numai – chiar panortodoxe: instalarea noului ierarh titular al Dunării de Jos, dr. Casian Crăciun. Pînă atunci arhiereu – vicar şi împreună-slujitor, timp de patru ani, cu vrednicul de pomenire arhiepiscop dr. Antim Nica, noul Chiriarh al Dunării de Jos venea cu multă speranţă şi cu mai multă energie slujitoare, la cârma Eparhiei, cu care s-a unit, precum Hristos cu Biserica Sa. Oficianţi ai acestui act sacru şi solemn, alături de fericitul întru adormire Patriarh Teoctist, de vrednicul de pomenire – mitropolitul dr. Antonie Plămădeală – părintele duhovnicesc al celui întronizat atunci şi de ceilalţi ierarhi slujitori – între care şi actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Daniel au fost, în chip tainic, dar real şi plin de lumină, toţi ierarhii mai-înainte stătători pe acest tron: Melchisedec Ştefănescu, Iosif Gheorghian, Partenie Clinceni, Pimen Georgescu, Platon Ciosu, Iacov Antonovici, Cosma Petrovici, Chesarie Păunescu şi Antim Nica. Aceştia, mitropoliţii proilavi, ierarhii Vicinei şi cei dunăreni din primele secole, Sfântul Andrei, Sfântul Ioan Casian şi toţi sfinţii care au fost „invitaţi” în eparhia noastră în ultimele două decenii au fost şi sunt cei mai fierbinţi rugători către Dumnezeu pentru Chiriarhul de atunci şi de astăzi al Dunării de Jos. Numai cu ajutorul lui Dumnezeu, răspuns la rugăciunile acestor „străbuni” – ca temelie şi cu multa credinţă şi hărnicie ale „urmaşului” lor – ca energie de construcţie, ierarhul rânduit pe tron la 24 iulie 1994 a putut să îşi aducă propria contribuţie de slujire şi ctitorie, în Biserica de la Dunărea de Jos.
Cele peste 390 de hirotonii, cele aproape 150 de biserici nou-înălţate în oraşele şi satele eparhiei, sutele de şantiere de consolidare, reparaţii şi reînfrumuseţare a sfintelor locaşuri istorice, zecile de aşezăminte social-filantropice şi şcolile teologice eparhiale – noutăţi în câmpul misionar eparhial, marile proiecte cultural – educaţionale şi sociale pentru diverse categorii de persoane şi deschiderea europeană şi panortodoxă pe care a căpătat-o zona sunt câteva dintre coordonatele şi împlinirile ierarhului nostru, în cei 20 de ani. Privind realist la acestea, putem spune că, da, în Biserică, omul credincios poate „pune puţin frâu timpului”. Aceste lucrări, săvârşite din credinţă în Dumnezeu, pentru oameni, au darul de a eterniza clipa din noi! Ele dau densitate şi consistenţă timpului vieţii noastre şi cu ele ÎPS Părinte Casian poate socoti anii vieţii sale, ca împlinire în şi prin Hristos, „Alfa şi Omega”, „ieri, şi astăzi şi în veci Acelaşi”.
În „ajun” de sărbătoare
Sărbătorirea zilei de 24 iulie a început deodată cu ziua de 12 ale aceleiaşi luni, în cadrul şedinţei Consiliului Eparhial. Este chiar data când Slăvitul Colegiu Electoral al Bisericii Ortodoxe Române, în 1994, alegea, pentru tronul ierarhic al Dunării de Jos, pe arhiereul-vicar dr. Casian Gălăţeanul. În cadrul Consiliului Eparhial din 12 iulie 2014, pe ordine de zi s-a aflat printre alte puncte de dezbatere importante, unul cu totul special şi legat direct de acestă zi: stabilirea etapelor finale de pregătire, organizare şi definitivare a expoziţiei din cadrul Muzeului Istoriei, Culturii şi Spiritualităţii Creştine de la Dunărea de Jos. Acest proiect, unic şi cu totul special pune în valoare bijuteria arhitecturii bisericeşti de la Dunărea de Jos: vechiul Palat Episcopal, ctitorie a episcopului Partenie Clinceni, răpit de autoritatea atee în 1964 şi redobândit, după îndelungi demersuri stăruitoare şi „lupte” epistolare pe care doar Bunul Dumnezeu le mai ştie, ale ÎPS Arhiepiscop Casian.
Această restaurare a dreptăţii, în eparhia noastră, a constituit subiect pentru îndelungi dezbateri şi hotărâri punctuale, chiar… înainte de ziua prăznuirii ierarhului care, practic, rectitoreşte şi acest obiectiv, în oraşul de reşedinţă a eparhiei. La momentul cuvenit a fost evocat şi evenimentul alegerii ierarhului care era întronizat la 24 iulie 1994!
În seara zilei de 23 iulie, în Catedrala arhiepiscopală s-a slujit Vecernia Mare cu Litia. La slujbă au participat credincioşi şi tineri teologi, răspunsurile liturgice fiind susţinute de corala „Ortodoxia”.
Mulţumire lui Dumnezeu pentru cei 20 de ani de slujire
Pentru Chiriarhul Dunării de Jos, ziua de 24 iulie a.c. a însemnat un bun prilej de a mulţumi lui Dumnezeu pentru cei 20 de ani de slujire ca ierarh titular, pe acest tron ierarhic istoric. Sub bolţile ample ale Catedralei arhiepiscopale au răsunat imnele Sfintei Liturghii, săvârşite de ierarhul sărbătorit, alături de care au slujit PS Visarion, Episcopul Tulcii şi PS Ieronim Sinaitul, Episcop vicar – patriarhal, delegatul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la acest eveniment. În soborul preoţesc s-au aflat slujitori din administraţia centrală a Arhiepiscopiei, protoierei şi alţi preoţi cu o frumoasă slujire în parohii. La Sfânta Liturghie au participat delegaţii de preoţi şi credincioşi din toate protoieriile eparhiei, profesori de teologie şi profesori de Religie, elevi seminarişti, studenţi teologi şi mult popor din municipiu.
La momentul potrivit, PS Ieronim Sinaitul, Episcop vicar patriarhal a prezentat ÎPS Casian mesajul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care este o sinteză excepţională a întregii slujiri şi trude, de douăzeci de ani, ale ÎPS Arhiepiscop Casian, mesaj redat în întregime în deschiderea prezentului material.
PS Visarion al Tulcii a subliniat legăturile bisericeşti dintre Eparhia Tulcii şi Arhiepiscopia Dunării de Jos: „Iată, sub bolţile majestuoase ale acestei catedrale închinate Sfântului Nicolae, Arhiereul de la Mira Lichiei, făcătorul de minuni, am săvârşit după cuviinţă, astăzi, un sobor de trei ierarhi, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, mulţumindu-I lui Dumnezeu întreit pentru toate binefacerile ştiute şi neştiute pe care le revarsă de acolo, din cerul milostivirii, asupra Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, asupra clerului şi poporului celui binecredincios din această de Dumnezeu păzită Eparhie. I-am mulţumit lui Dumnezeu, smerit, pentru cei 20 de ani de arhipăstorire ai Înaltpreasfinţiei Sale unde, aici, la Galaţi, făcându-se tuturor toate, făcând din noapte zi a stat în ajutorul credincioşilor şi al preoţilor, făcând precum Mântuitorul, de la Care, Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan scrie: «Păstorul cel Bun Îşi pune viaţa pentru oile Sale» (…) Au trecut 20 de ani de muncă, 20 de ani de împliniri, 20 de ani de rugăciune stăruitoare către Tronul cel ceresc al Preasfintei Treimi; 20 de ani în care s-a reînnoit faţa acestei Eparhii şi noi toţi suntem martorii prefacerilor frumoase şi mari care s-au făcut aici, în această parte a Dunării de Jos, prin lucrarea Preasfântului Duh şi prin lucrarea arhierească a Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Casian. De aceea I-am mulţumit lui Dumnezeu: pentru faptul că l-a rânduit să fie arhipăstor 20 de ani, aici, la Dunărea de Jos şi L-am rugat pe Dumnezeu ca şi de astăzi înainte să-l însufleţească cu aceeaşi tinereţe şi cu aceeaşi robusteţe sufletească ca şi până acum, ca să se scrie noi pagini de istorie aici, la Dunărea de Jos. Înaltpreasfinţia Voastră, în numele membrilor Sfântului Sinod, în special al Sinodului Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei ne adăugăm şi noi urărilor pe care Întâistătătorul Bisericii noastre, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel vi le-a făcut cu acest fericit prilej. Vă spunem şi noi din suflet: «Să ne trăiţi întru mulţi şi fericiţi ani!». Să vă hărăzească Dumnezeu pace, sănătate şi multe bucurii şi împliniri arhiereşti de la Domnul Hristos, spre slava Sfintei noastre Biserici şi spre dăinuirea neamului nostru românesc”.
Urmare primirii mesajului Preafericitului Părinte Patriarh şi cuvintelor ierarhilor-oaspeţi, ÎPS Casian a răspuns arătând: „Mulţumim din inimă Preafericirii Sale pentru acest profund şi în acelaşi timp plin de dragoste părintească mesaj, care prelungeşte prezenţa Preafericirii Sale în viaţa acestei Eparhii, ca şi în viaţa Bisericii şi a poporului nostru român. În chip cu totul deosebit îi mulţumim Preafericirii Sale pentru că a trimis ca mesager al sentimentelor şi preţuirii faţă de clerul şi credincioşii Eparhiei noastre pe cel mai tânăr şi proaspăt ierarh al Sfântului Sinod şi colaborator apropiat al Preafericirii Sale, pe Preasfinţitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop Vicar Patriarhal, timp de două decenii reprezentantul Bisericii Ortodoxe Române la Locurile Sfinte şi mare ctitor al celei mai reprezentative ctitorii româneşti de peste hotarele ţării noastre, la Ierihon. Vă mulţumim, Preasfinţia Voastră şi vă felicităm în chip cu totul deosebit pentru lucrarea pe care o cunoaştem! (…) Mulţumim din inimă Preasfinţitului Visarion, prieten şi frate cu noi încă din timpurile studenţiei de la Sibiu, din timpul uceniciei comune la marele Mitropolit Antonie, neuitatul nostru părinte sufletesc (…) În ceea ce priveşte slujirea mea ca ierarh, am înţeles că soluţiile viitorului pentru Preasfânta Biserică Ortodoxă sunt într-o continuitate de două milenii, Bisericii nelipsindu-i absolut nimic pentru a fi cea mai credibilă şi cea mai echilibrată forţă spirituală a unui popor care niciodată nu se războieşte cu propria lui mamă. Am înţeles aceasta pentru că Biserica, în ultimă instanţă, este o Mamă care nu moare şi care îşi asistă fiii, care, nici ei, nu mor niciodată nici ei. Unii dintre fiii ei au trecut în viaţa veşnică, de aceea slujirea noastră se raportează la cei de ieri şi se îndreaptă spre cei de astăzi şi, cu siguranţă, se dăruieşte celor de mâine, în măsura în care noi, cei de astăzi, nu i-am uitat pe cei de ieri. În nicio instituţie, fie ea sacră, culturală sau socială nu suntem noi cei dintâi; noi suntem doar iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu, căci am primit mandatul acesta de a-i pomeni pe cei ce au trăit pentru noi şi şi-au lăsat în noi sau pentru noi toată agonisita, toată jertfa şi toată dragostea lor. S-au evocat aici cei şapte ani de când s-a mutat la cele veşnice neuitatul nostru Patriarh Teoctist. A trecut un număr de ani de când s-a mutat dincolo şi părintele nostru sufletesc, mitropolitul Antonie….şi soborul, încet – încet, se mută «Dincolo». De acum eu îmi număr părinţii, prietenii şi fraţii mai mult Dincolo. Şi încerc să fac tot ceea ce este omeneşte cu putinţă ca ei să mă ocrotească nu numai în veşnicie, ci să aibă viaţă şi în viaţa noastră. Abia atunci putem spune că succesiunea apostolică nu este doar o învăţătură, ci este chiar esenţa vieţii Bisericii. Pentru aceasta ne trebuie comuniune, iar comuniunea nu se face fără comunicare (…)
Daţi-mi voie să închei rostind cel mai drag dintre cuvintele pe care ni le-a inspirat Dumnezeu, acum 20 de ani: «Pentru voi sunt episcop, dar împreună cu voi sunt creştin»!”.
În final, în numele membrilor Permanenţei Consiliului Eparhial, al protoiereilor şi al instituţiilor eparhiale, subsemnatul a adus cuvânt de mulţumire Bunului Dumnezeu, pentru toate darurile pe care El le-a revărsat asupra ÎPS Părinte Casian şi asupra Eparhiei Dunării de Jos, din 1994 şi până la zi, transmiţând Chiriarhului respectuos cuvânt de felicitare şi adresând cuvenitele urări din partea tuturor fiilor duhovniceşti ai ierarhului nostru.
Între multele mesaje care au fost transmise de către ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reproducem mai jos pe cel al PS Ignatie Mureşeanul, Arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei şi Portugaliei care sintetizează activitatea dinamică şi plină de roade a ÎPS nostru Chiriarh:
În această zi de aniversare, care implică multiple semnificaţii pentru traiectul biografic teologic, misionar, edilitar, cultural şi duhovnicesc al Înaltpreasfinţiei Voastre, mă asociez şi eu tuturor celor care în duh de aleasă şi îndreptăţită recunoştinţă au depus la altarul celor 20 de ani de slujire arhierească gânduri de intensă preţuire şi afabilă mulţumire, având în memoria inimii mele chipul ierarhului mistagog în slujirea liturgică, energic în conjugarea Liturghiei cu filantropia, condescendent în lucrarea tainică de naştere a lui Hristos în sufletele oamenilor, exigent în truda de citire a „semnelor vremii”, pregnant în elocinţa propovăduirii Evangheliei şi paradigmatic în recunoştinţa faţă de cei care au avut un rol providenţial (Mitropolitul Antonie Plămădeală) în viaţa Înaltpreasfinţiei Voastre.
Dumnezeu să vă înzilească cu sănătate deplină şi bucurii adevărate în suflet!
La mulţi ani şi buni, întru rodnicia slujirii şi frumuseţea slujirii arhiereşti!
º
La acest popas aniversar, dar şi de responsabilitate bisericească înălţăm iarăşi rugăciune către Dumnezeu ca să reverse asupra ierarhului nostru, mereu, puteri proaspete de slujire, la Sfântul Altar, la amvon, la catedră şi la prestolul-inimă al fiecărui credincios de la Dunărea de Jos. Îi dorim sănătate, sfinte bucurii şi împliniri în slujirea sa arhipăstorească.
Întru mulţi, luminoşi şi rodnici ani de păstorire la Dunărea de Jos, Înaltpreasfinţite Părinte Arhiepiscop Casian!
A consemnat pr. Lucian Petroaia