La invitaţia Preafericitului Sava, Mitropolit al Varşoviei şi Primat al Bisericii Ortodoxe Autocefale din Polonia, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în perioada 9-15 septembrie a.c., o delegaţie a Episcopiei Dunării de Jos a întreprins o vizită frăţească în Biserica Ortodoxă a Poloniei. Delegaţia, condusă de PS dr. Casian al Dunării de Jos, a cuprins pe pc pr. Horaţiu Moldovan, consilier eparhial pentru patrimoniu şi construcţii bisericeşti, pc pr. Lucian Petroaia, consilier eparhial pentru învăţământ şi c. diac. Cornel Drescanu. Vizita s-a produs după ce o altă delegaţie de ieromonahi din Eparhia Dunării de Jos a participat la un congres internaţional, pe teme monahale, organizat de Biserica Ortodoxă Autocefală din Polonia.
Biserica Autocefală Or-todoxă din Polonia recunoaşte drept înte-meietori ai ei pe Sfinţii Chiril şi Metodiu. Secole de-a rândul apoi, teritoriul Poloniei a fost ocupat, succesiv, de imperiile timpului, drept pentru care, până astăzi acolo se evidenţiază două părţi distincte, locuite de creştini diferiţi din punct de vedere al confesiunii: vestul a aparţinut mereu spaţiului catolic, iar nordul şi răsăritul – celui ortodox. Perioada Evului Mediu află ortodoxia poloneză în luptă pentru supravieţuire. Una dintre marile lovituri date de istorie acestei Biserici este Pacea de la Brest-Litowsk, urmare căreia ortodoxia poloneză pierde mulţi credincioşi şi urmare căreia se înfiinţează Biserica Greco-Catolică din Polonia. După Primul Război Mondial, în 1924, Biserica Ortodoxă din Polonia şi-a dobândit autocefalia, act istoric, de mare importanţă bisericească, recunoscut imediat de Patriarhia Ecumenică.
După ce au fost depăşite tulburările sociale, economice, politice, bisericeşti, create de- al Doilea Război Mondial şi urmările nefaste ale acestuia, Biserica Ortodoxă din Polonia se reorganizează. S-au succedat pe tronul de Mitropolit al Varşoviei şi Primat al Bisericii Ortodoxe din Polonia mai mulţi ierarhi, care au rămas în istoria acestei Biserici. Astăzi păstoreşte pe acest tron, Preafericitul Sava. Biserica este împărţită în şapte eparhii, Sfântul Sinod este compus din zece ierarhi. În cele peste 200 de parohii, slujesc cca 400 de preoţi ortodocşi, pentru o populaţie de până la 800.000 de credincioşi ortodocşi.
Unul dintre cele mai importante evenimente duhovniceşti pe care le-a generat Biserica Ortodoxă din Polonia în ultimii ani este canonizarea tuturor martirilor polonezi care au pătimit pentru dreapta credinţă, în timpul prigoanelor din perioada comunistă. Cei şapte preoţi au fost canonizaţi în anul 2003, sub denumirea de „Noii mucenici din Polonia”.
Un specific al Bisericii Poloneze este acela că ţine şi calendarul vechi şi pe cel nou, după o rânduială interioară bine păstrată.
De asemenea, este singura Biserică de limbă slavă care a tradus Liturghia din limba slavă veche în limba vorbită-în speţă poloneza actuală.
Legături frăţeşti dintre Bisericile Ortodoxe Română şi Poloneză
În baza legăturilor frăţeşti, vechi şi noi, dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Ortodoxă Autocefală a Poloniei, şi Eparhia Dunării de Jos a dezvoltat frumoase conlucrări cu Biserica poloneză, în câmpul Ortodoxiei. În anul 2004, cu prilejul celebrării a 500 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei, Preafericitul Sava, Mitropolit al Varşoviei şi Primat al Bisericii Ortodoxe a Poloniei a vizitat şi Eparhia Dunării de Jos. Câţiva ani mai târziu, în decembrie 2008, ÎPS Miron, arhiepiscopul – vicar al Mitropoliei Varşoviei şi Episcop ortodox al armatei din Polonia a vizitat Eparhia Dunării de Jos.
De asemenea, la întâlnirile interbisericeşti, PS dr. Casian al Dunării de Jos a dialogat adesea cu episcopi din Biserica Autocefală Ortodoxă a Poloniei.
Delegaţia Eparhiei Dunării de Jos, în Biserica Ortodoxă din Polonia
Miercuri, 9 septembrie a.c., la aeroportul internaţional din Varşovia, delegaţia română a fost întâmpinată de Preasfinţitul Gheorghe de Siemiatycki, Episcopul-vicar al Mitropoliei Varşoviei, delegat al Preafericitului Sava. În aceeaşi seară, delegaţia Dunării de Jos a fost primită de Înaltpreasfinţitul Sava, mitropolit al Varşoviei şi primat al Bisericii Ortodoxe a Poloniei. Cu acest prilej, s-a transmis salutul de frăţietate al Bisericii Ortodoxe Române.
Joi, 10 septembrie, delegaţia de la Dunărea de Jos, însoţită de Preafericitul Mitropolit Sava, a fost condusă pe un interesant circuit, la circa 180 de km spre nordul şi nord-estul Poloniei. Se prăznuia Sfântul Iov de la Poceaev, ocrotitorul Mitropoliei Varşoviei, iar sărbătoarea s-a desfăşurat într-un loc reprezentativ din eparhie: Mănăstirea Grabarka. Este o aşezare monahală veche de trei secole, aşezată într-o frumoasă zonă silvestră. Aici vieţuiesc şase maici şi stareţa lor, monahia Hermiona. În centrul mănăstirii se află o zonă în care sunt aşezate câteva mii de cruci, înălţate drept mulţumire Domnului pentru binefacerile – îndeosebi vindecări de boli – pe care diverşi creştini le-au primit de la Dumnezeu. Această pădure de cruci dă unicitate mănăstirii.
În biserica mare a mănăstirii, cu hramul „Schimbarea la Faţă”, s-a săvârşit Sfânta Liturghie. Delegaţia dunăreană a slujit Sfânta Liturghie alături de Preafericitul Sava, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Miron de Hajnowka şi Preasfinţitul Episcop-vicar Gheorghe, înconjuraţi de un sobor de 30 de preoţi şi diaconi; la slujbă au participat, ca rugători, şi marea majoritate a celorlalţi preoţi din Mitropolia Varşoviei. În cuvântul de învăţătură, Primatul Bisericii Ortodoxe din Polonia a subliniat: „Am bucuria să vă prezint pe Preasfinţitul Episcop Casian al Dunării de Jos, din Biserica Ortodoxă Română, delegatul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Prezenţa Preasfinţiei sale la evenimentul nostru dă o dimensiune internaţională sărbătorii, apropiind de noi Biserica Ortodoxă Română, o Biserică mare, slujitoare, cu un patriarh jertfelnic şi cu un popor bun. Bisericile noastre sunt într-o bună frăţietate, iar noi suntem apropiaţi sufleteşte, prin aceeaşi credinţă ortodoxă”.
În partea a doua a zilei, s-au vizitat mai multe biserici din oraşul Bielsk Podlask: „Învierea Domnului”, „Naşterea Maicii Domnului”, „Sfântul Arhanghel Mihail”, „Adormirea Maicii Domnului”. Vineri, 11 septembrie 2009, delegaţia română, însoţită de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe a Poloniei, a participat la hramul bisericii din Szczyty – „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, o parohie mică, de 160 de familii de ortodocşi.
Partea a doua a zilei a fost dedicată unor vizite pastorale canonice, pe care Preafericitul Sava le-a efectuat în mai multe parohii din eparhia pe care o păstoreşte, prilejuindu-ne nouă cunoaşterea îndeaproape a dinamicii parohiei ortodoxe poloneze, cu activităţi sociale şi cultural – misionare bogate. La îndemnul Preafericitului, chiriarhul Dunării de Jos a însemnat vizita delegaţiei pe filele Evangheliarelor de pe altarele bisericilor „Sfântul Arhanghel Mihail” din satul Orla, „Adormirea Maicii Domnului” din Czyze şi ale altor trei sfinte locaşuri din oraşul Hajnowka: „Sfântul Dimitrie”, „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” şi Catedrala cu hramul „Sfânta Treime”.
Aici ne-a întâmpinat Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Miron de Hajnowka şi Episcop al Armatei Poloniei. Catedrala şi clădirile din jur formează un adevărat complex eclesiastic. Biserica, construită în perioada 1973-1995, este mare, cu o capacitate de 3.000 de persoane. Deşi într-un stil modern, novator pentru Ortodoxia poloneză, sfântul locaş are un interior bine dozat arhitectural, cu linii armonioase şi perfect ortodoxe. De aceea, în anii 1981-1983, Biserica Ortodoxă din Polonia a organizat mai multe întâlniri ecumenice aici, la Catedrala din Hajnowka. La subsol sunt mai multe capele, cu hramurile „Sfântul Nicolae”, „Sfântul Antonie” şi „Sfânta Varvara”. Aici funcţionează un centru de consiliere pentru copiii ce provin din familii dezmembrate, un centru de persoane vârstnice şi se desfăşoară diverse activităţi culturale şi misionare, în parteneriat cu Institutul Cultural din Hajnowka.
În semn de mulţumire pentru ospitalitate, Preasfinţitul Casian a oferit Înaltpreasfinţitului Miron un engolpion emis de Eparhia Dunării de Jos, cu prilejul proclamării canonizării Sfântului Patriarh Atanasie al III-lea al Constantinopolului.
Sâmbătă, 12 septembrie am avut şansa de a vizita un sfânt locaş reprezentativ al Poloniei – biserica „Sfântul Nicolae” din Bialowieza, ctitorită de Ţarul Nicolae al III-lea. Biserica este frumos proporţionată, construită în cărămidă aparentă. În interior are un element unic în Europa: catapeteasma şi iconostasele mici sunt confecţionate din porţelan şi sunt lucrate în China.
În aceeaşi zi, am vizitat Arhiepiscopia de Bialystok, eparhie unde a păstorit Preafericitul Sava. La biserica „Sfântul Pantelimon” din Zascianski, cea mai tânără parohie din zonă, ne-a întâmpinat Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Iacob de Bialystok şi Gdansk. ÎPS Sa ne-a prezentat Bialystokul, care are biserici ortodoxe de o mare frumuseţe. Mai întâi am vizitat biserica «Sfânta Sofia», care se doreşte o replică a celebrei catedrale a Bizanţului şi un ecou al catedralei omonime din Belgrad. Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” este reprezentativă pentru Ortodoxia poloneză, cu o arhitectură unică şi cu un interior care împărtăşeşte credinciosul de frumuseţea cerului. Lucrările la această biserică au început în 1982. A ars de trei ori, dar lucrările au continuat, astfel că în anul 1999, biserica a fost sfinţită de către Preafericitul Sava. În incinta acestei biserici funcţionează postul de Radio „Ortodoxia” al Arhiepiscopiei de Bialystok. Aici lucrează câţiva tineri voluntari, care susţin un dens program misionar de emisiuni informative, cateheze, interviuri, muzică bisericească. La invitaţia Înaltpreasfinţitului Mitropolit Ia-cob, Preasfinţitul Casian a acordat un interviu, în direct, apreciind necesitatea unei bune conlucrări cu radioul Trinitas al Patriarhiei Române. Ne-am închinat apoi în bisericile „Sfântul Duh”, „Învierea”, „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” şi Catedrala arhiepiscopală „Sfântul Nicolae”. În catedrală sunt adăpostite moaştele unui sfânt prunc mucenic – Gavriil din Grodno, martirizat la vârsta de 7 ani – pe care le-am sărutat şi noi. La invitaţia Înaltpreasfinţitului Iacob, am vizitat şi reşedinţa arhiepiscopală.
Ziua de duminică, 13 septembrie a fost dedicată în întregime slujirii liturgice. Dimineaţa, delegaţia a fost condusă la Catedrala „Sfânta Maria Magdalena” din Varşovia, unde, împreună cu Preafericitul Sava şi cu soborul de slujitori ai Catedralei mitropolitane, am slujit Sfânta Liturghie. La sfârşitul liturghiei, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Sava a salutat prezenţa delegaţiei române: „Sunteţi pe urmele multor ierarhi români care au liturghisit, de-a lungul timpului, în catedrala ortodoxă a Varşoviei şi nu aş aminti aici decât trei patriarhi: Miron, Teoctist şi Daniel – pe când era Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Aşa a rânduit Dumnezeu, ca legăturile dintre Bisericile noastre să fie puternice. În timpurile dificile de astăzi avem mare nevoie de această legătură frăţească. Ea ne ajută să fim mai puternici, dar şi mai responsabili în faţa dificultăţilor pe care le întâmpinăm în viaţa de zi cu zi. Unitatea o obţinem liturgic, în Sfânta Liturghie. Mulţumim lui Dumnezeu că astăzi ne-a învrednicit să ne împărtăşim din acelaşi potir cu membrii delegaţiei din România. Numai aşa ne putem ruga împreună, cu adevărat; numai aşa putem fi împreună, cu Dumnezeu. Transmiteţi salutul Nostru frăţesc Preafericitului Pă-rinte Patriarh Daniel, cu gândul că vom avea bucuria împreunei-slujiri cu Preafericirea Sa, în Catedrala ortodoxă din Varşovia!”.
Ca un răspuns la cuvintele Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Autocefale din Polonia, Preasfinţitul Părinte Casian a arătat importanţa prezenţei delegaţiei române în Biserica Ortodoxă a Poloniei şi a reafirmat legăturile profunde dintre cele două Biserici: „Din iubirea Domnului, Vă aducem şi iubirea şi preţuirea Preafericitului Patriarh Daniel al României, ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi ale poporului nostru. Biserica Ortodoxă Română este soră preaiubită a Bisericii Ortodoxe din Polonia, dintotdeauna, dar ne uneşte mai ales anul de referinţă 1925… Cu emoţie ne amintim de vizitele ierarhilor români în Biserica Ortodoxă a Poloniei şi de vizitele înaintaşilor şi ale Preafericirii Voastre în Biserica Ortodoxă Română. Vă mulţumim că aţi încurajat şi încurajaţi aceste vizite reciproce. Vă mulţumim, în special, şi pentru vizita în Eparhia Dunării de Jos, în anul 2004!”.
Apoi, Preasfinţitul Casian a oferit Înaltpreasfinţitului Mitropolit Sava, din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, medalia de aur „Sfântul Apostol Andrei” a Patriarhiei Române, medalia „Sfântul Vasile cel Mare” emisă de Biserica Ortodoxă Română în anul comemorativ-omagial al sfinţilor capadocieni şi chipul heraldic al Sfântului Iachint de la Vicina. Din partea Eparhiei Dunării de Jos, a oferit Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Polonia engolpionul şi icoana cu chipul Sfântului Atanasie Patelarie.
În seara aceleiaşi zile, alături de preoţii Catedralei ortodoxe din Varşovia, delegaţia română a slujit la privegherea rânduită pentru sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci.
Luni, 14 septembrie, după Sfânta Liturghie, Preasfinţitul chiriarh al Dunării de Jos a dăruit catedralei mitropolitane din Varşovia o icoană a Sfântului Atanasie Patelarie, un Arhieraticon şi un Liturghier în limba română.Finalul programului l-a constituit un periplu la două obiective din Varşovia. Mai întâi am vizitat capela studenţească „Sfânta Treime”, aşezată pe locul uneia dintre cele mai vechi locaşuri de cult din Varşovia, întemeiată în 1918 de comunitatea grecească din oraş, dar distrusă complet în 1944 şi refăcută din temelii în anul 2002. Aici vin la rugăciune studenţi ortodocşi de la diferite facultăţi ale Universităţii din Varşovia. Al doilea obiectiv atins a fost biserica „Sfântul Ioan Scărarul”. Construită la început de secol XX, de Arhiepiscopul Ieronim, este a doua biserică ortodoxă din capitala Poloniei. În Sfântul Altar se păstrează o raclă mică, având părticele din moaştele Sfântului Arhidiacon Ştefan, ale sfinţilor Nil, Antonie, Ioan şi Evstatie şi ale Sfântului Prunc Martir Gabriel, pe care le-am sărutat. Aici am venerat şi moaştele Sfântului Mucenic Vasile, preotul. Sfântul locaş este reprezentativ pentru că aici se află mormintele întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe din Polonia: Ieronim, Gheorghe, Dionisie, Ştefan, Macarie, Timotei şi Vasile.
***
În perioada 1 – 5 septembrie a.c., ca urmare a invitaţiei Preafericitului Sava, Arhiepiscop ortodox de Varşovia şi Mitropolit al Poloniei, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi din încredinţarea Preasfinţitului Casian al Dunării de Jos, o delegaţie de monahi din Eparhia Dunării de Jos, formată din pcuv. protosinghel Chesarie Sîmpetru – stareţul mănăstirii ,,Sf. Arhangheli Mihail şi Gavriil” şi pcuv. protosinghel Antonie Ispas – slujitor al Catedralei Episcopale, a participat la un simpozion cu tema ,,Călugărul ortodox şi provocările lumii contemporane”, la Mănăstirea ,,Sf. Gavriil cel Tânăr” din localitatea Zwirki, situată la aproximativ 200 km depărtare de Varşovia. Tema prezentată la acest simpozion din partea delegaţiei române s-a intitulat ,,Monahismul românesc. Istorie şi actualitate”. După desfăşurarea simpozionului s-au vizitat mănăstirile Suprasalu, Grabarka şi Jaqblecznej, considerate cele mai reprezentative centre mănăstireşti ortodoxe din împrejurimile oraşului Byalstok şi din regiunea Podlaski, în nord-estul Poloniei.
Simpozion monahal la Mănăstirea ,,Sf. Gavriil cel Tânăr” – Zwirki
În dimineaţa zilei de 2 septembrie a.c., delegaţia de monahi de la Dunărea de Jos a ajuns la această mănăstire, descoperind una dintre cele mai tinere mănăstiri de maici, dar şi cea mai numeroasă obşte, de aproximativ 24 monahii, aflată sub îndrumarea maicii egumene Atanasia Charwiewicz. Situată la ieşirea din localitatea Zwirki, pe locul unde cândva exista o parohie, din considerente bine alese s-a purces la construirea corpului de chili şi la definitivarea lucrărilor la biserica mănăstirii. Acest lăcaş monahal adăposteşte o părticică din moaştele Sfântului Gavriil cel Tânăr.
Simpozionul desfăşurat la această mănăstire a început cu un moment de rugăciune în biserică, iar apoi s-a trecut propriu-zis la desfăşurarea lucrărilor, în trapeza mănăstirii.
În cuvântul de deschidere, Prea-fericitul Sava a exprimat bucuria participării la acest eveniment şi a unei delegaţii din România, spunând printre altele: ,,Fiecare mănăstire are un izvor de frumuseţe duhovnicească. Aveţi, fraţi români, experienţa mai mare în viaţa monahală, cu oameni foarte religioşi, cu o istorie a vieţii creştine foarte îndelungată. Vă spunem bine aţi venit şi sper că rugăciunile din biserică vor ajuta la buna desfăşurare a simpozionului.”
După cuvântul Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe a Poloniei a continuat ierarhul locului, Înaltpreasfinţitul Iacov, Arhiepiscop de Bialystok şi Gdansk, care a reiterat câteva aspecte legate de ediţiile anterioare ale simpozionului şi a adresat îndemnuri pentru monahi şi monahii: ,,Această întâlnire este a III-a în această mănăstire. Vă invit pe toţi, ca prin dezbaterile ce se vor purta noi, polonezii ortodocşi, să învăţăm de la fraţii greci şi români despre spiritualitatea monastică din ţările lor. Viaţa noastră monahală e grea, plină de ispite, dar ştim că ne aduce mântuirea. Când treci peste toate acestea, te faci mai bun. Sfântul Paisie Velicikovschi spunea următoarele: «Călugăr este cel care luptă, dar luptă duhovniceşte». Îl rog pe Dumnezeu să binecuvinteze această întâlnire şi să descoperim reciproc frumuseţi ale vieţii monahale de pretutindeni.”
Organizatorul acestui simpozion şi moderatorul întâlnirii a fost arhim. Atanasie Nos, stareţul Mănăstirii Jablecznej, care a dat cuvântul invitaţilor la simpozion.
Primul referat din partea gazdelor a venit, aşa cum este şi firesc, din partea unui profesor de teologie patristică şi arheologie biblică, în persoana pr. dr. Jaroslaw Kadylak, dezvoltând subiectul legat de viaţa ascetică. Iată ce afirma distinsul universitar: ,,Ascetismul este important pentru toate cele trei confesiuni. Pentru oamenii contemporani, fără o viaţă bisericească activă, ascetismul nu este important. Ei nu pot înţelege ascetismul. Ascetismul se aseamănă cu mişcarea, cu exerciţiile fizice. La şcoala aceasta tot ceea ce e important este lupta permanentă cu propria persoană. În Sfânta Scriptură toată viaţa creştină se numeşte lupta pentru a câştiga viaţa veşnică. Numai cei care luptă ajung la mântuire. În literatura patristică, Eusebiu de Cezareea spunea că ascetismul trupesc împreună cu mişcarea minţii fac asceza desăvârşită. Omul care păstrează smerenia, munca şi ascultarea are drumul deschis către mântuire”.
Al doilea referat, intitulat ,,Sfântul Vasile cel Mare şi situaţia actuală a vieţii monahale” a fost prezentat de pr. prof. dr. Andrei Kuzma, care a relatat viaţa sfântului capadocian şi a tratat teologic Regulile mari şi mici ale Sfântului Vasile.
Al treilea referat care s-a prezentat a fost din partea delegaţiei de la Mănăstirea Iviron – Muntele Athos. Arhimandritul Vasilios a tratat situa-ţia călugărului în contemporaneitate, particularizând şi explicând ce înseamnă să fii călugăr în muntele Athos. ,,Noi trăim ca şi călugări când ne schimbăm, iar această schimbare influenţează în mod indirect lumea. În timpul Săptămânii Mari, omul se transformă. Trebuie să fim mai smeriţi, pentru ca Dumnezeu să-l schimbe pe om, prin jertfa lui Hristos. Prin Cruce vine bucuria la toată lumea. Oamenii gândesc care e scopul pentru care monahul alege această cale. Scopul este apropierea de Dumnezeu. Pentru călugăr, Dumnezeu este alături de el. Monahismul s-a dezvoltat din îndemnul lui Dumnezeu – ,,Să fiţi lumina lumii”. Lumea care nu crede în Dumnezeu se opune monahismului. Călugăr este cel care are inima la Dumnezeu, adică cel care moare pentru lume şi înviază împreună cu Hristos. Scopul monahului este să-şi desăvârşească firea sa. Când desăvârşim firea, depăşim toate necazurile. Monahismul este un răspuns pentru ideologia anticreştină. Criza omului actual este libertatea prea mare de care se bucură. Dacă cineva este călugăr, nu înseamnă că este şi mântuit. Monahismul arată că viaţa e hristocentrică şi nu antropocentrică. Puterea rugăciunii aduce oamenii la Dumnezeu, iar acest lucru se vede pe chipul luminos al monahului.”
Al patrulea referat a fost susţinut de protosinghelul Chesarie Sîmpetru, care a prezentat, în linii generale, monahismul românesc, bazându-se pe cele mai importante repere ale istoriei vieţii mănăstireşti. Apoi a evidenţiat principalele trăsături ale vieţii monahale din Biserica Ortodoxă Română, comparând viaţa monahală şi viaţa mirenească şi explicând ce înseamnă lepădarea de lume şi lepădarea de sine, precum şi legătura dintre însingurare şi filantropie. Nu în ultimul rând, a prezentat situaţia vieţii monahale din Eparhia Dunării de Jos, evidenţiind în mod cu totul special viaţa şi activitatea Mănăstirii Măxineni din judeţul Brăila, a Mănăstirii Adam şi a Mănăstirii Buciumeni, ambele din judeţul Galaţi.
Cuvântul de încheiere al primei părţi a simpozionului a fost rostit de Preafericitul Sava, reamintind celor prezenţi că: ,,Misiunea fără căldură e foarte dificilă, iar dezvoltarea cultului ortodox are nevoie de multă misiune. Monahul este un dar dat de Dumnezeu, care duce la El. El se manifestă în rugăciune, în muncă, căci munca călugărului se aseamănă cu munca agricultorului. Călugărul slujeşte filantropic pe semenii din lume, pe cei bolnavi şi necăjiţi.”
În după amiaza aceleiaşi zile, sub preşedinţia Preasfinţitului Gheorghe, Episcop de Siemiatycze şi cu participarea Preasfinţitului Grigorie, Episcop de Bielsk, au debutat lucrările celei de a doua părţi a simpozionului. S-au dezbătut referatele prezentate, arătându-se modul în care monahismul este perceput în cele trei Biserici Ortodoxe surori: Poloneză, Greacă şi Română. Au urmat întrebări venite din sală, din partea stareţilor polonezi, cu privire la modul în care sunt organizate mănăstirile şi la modul cum sunt primiţi în obştile monahale candidaţii la viaţa monahală.
La finalul celei de a doua părţi a simpozionului, toţi cei prezenţi au participat la slujba de priveghere, în biserica mănăstirii.
În dimineaţa zilei de 3 septembrie a.c., după săvârşirea Sfintei Liturghii şi după împărtăşirea cu Sfintele Taine a tuturor participanţilor, s-a trecut la prezentarea concluziilor simpozionului.
„Acest simpozion anual mărturisea Preasfinţitul Gheorghe, Episcop de Siemiatycze şi vicar al Preafericitului Sava, se doreşte a fi un mijloc de cunoaştere a spiritualităţii monastice ortodoxe din celelalte Biserici surori, dar şi o reunire a tuturor celor care conduc mănăstirile din Polonia, pentru a putea să înţelegem mai bine modul de vieţuire a fraţilor monahi şi din alte ţări. Întâlnirea de anul acesta a fost una benefică pentru toţi cei prezenţi, făcându-se un schimb de experienţă real, necesar îmbunătăţirii vieţii monastice poloneze şi spre bucuria celor prezenţi.”
Această sinaxă monahală, cu monahi din Muntele Athos şi din Episcopia Dunării de Jos – România, a permis celor prezenţi să cunoască mai bine istoria, tradiţiile şi slujirea bisericească din ţările ortodoxe, unele majoritare, cum sunt România şi Grecia, iar altele minoritare, cum este cazul Bisericii Ortodoxe a Poloniei.
Relaţiile de prietenie care s-au dezvoltat pe timpul celor două zile ale simpozionului ne-au făcut să ne simţim mai apropiaţi, ca „fraţi întru Hristos”, iar cuminecarea din acelaşi Potir confirmă comuniunea euharistică, ca realitate şi ca binecuvântare pentru cele trei popoare dreptmăritoare creştine: polonez, grec şi român.
Au consemnat
pr. Lucian Petroaia şi protos. Antonie Ispas