„Fericiți sunteți voi, gălățenii, clerici și mireni, că ați purces la chemarea ocrotirii Sfântului Apostol Andrei, între cei dintâi dintre locuitorii țării noastre. El este al nostru, al tuturor, al patriarhiilor, al mitropoliilor, dar orașul Galați, cu credincioșii, cu preoții și cu vlădicii lui, a reușit să-l așeze pentru prima dată pe Sfântul Andrei cu roșu în calendarele noastre”…
Astfel suna mesajul Părintelui Patriarh Teoctist, de pioasă amintire, rostit în Catedrala Episcopiei Dunării de Jos, la Sărbătorile andreiene din 1995.
Anul acesta, când îl cinstim a 20-a oară pe Sfântului Andrei, ca ocrotitor al orașului nostru, se cuvine să aducem mulțumire bunului Dumnezeu pentru toate binefacerile primite în acest răstimp și Sfântului Apostol Andrei pentru că ne-a fost mijlocitor și apropiat ocrotitor. Dar să vedem cum a fost începutul…
Cum se nasc ideile extraordinare
Chiar, cum se nasc ideile care generează fapta bună? De unde vin, cine le inspiră?
„A fost ceva spontan” – ne spune astăzi doamna profesoară Mariana Luca, consilier la acea dată în Comisia de Cultură a Consiliului Municipal, locul de unde unde a pornit ideea așezării Galațiului sub ocrotirea unui sfânt:
„Ne-am gândit, pur și simplu, la o extindere la nivelul întregului oraș a ceea ce se întâmplă în biserică. Ideea s-a plămădit în Comisia de Cultură din care făceam și eu parte, împreună cu domnul doctor Mircea Răpițeanu, om de mare cultură, care deși nu era foarte religios, ajuta mult oamenii și își iubea cu pasiune orașul. Între timp a plecat dintre noi, Dumnezeu să-l odihnească în pace. Era în preajma sărbătorii de Sfântul Andrei, când am cerut o audiență la Preasfințitul Casian, pe atunci Episcop Vicar al Dunării de Jos, pentru a-i cere sfat și binecuvântare. Preasfinția Sa a fost încântat de idee și ne-a cerut să facem un proiect al sărbătorii, așa cum o vedem noi și cum s-ar putea realiza la nivel municipal. La recomandarea Preasfinției Sale, l-am ales pe Sfântul Apostol Andrei, care ne-a încreștinat, să ne ocrotească Galațiul. Pe atunci erau în Consiliu reprezentanți care ne-au susținut. Ceilalți consilieri au fost și ei de acord, chiar dacă nu erau întru totul practicanţi, însă au văzut avantajele punerii în practică a acestei idei”.
Inițial, în Consiliul Municipal s-au exprimat două opțiuni pentru numele sfântului ocrotitor: Sf. Nicolae, patronul Catedralei episcopale, și Sf. Ap. Andrei (Dr. Răpițeanu propusese chiar pe a treia, Sf. Ștefan, cu trimitere la domnitorul Ștefan cel Mare al Moldovei, care încă nu era canonizat). La cererea de lămurire a acestei situații, P.S. Casian a răspuns, printre altele, prin scrisoarea din 13 octombrie 1992: „În legătură cu cele două opțiuni, Sf. Apostol Andrei și Sf Ierarh Nicolae socotim mai potrivit ca patron spiritual pe Sf. Ap. Andrei, întrucât de numele său se leagă începuturile misiunii creștine în zona Dunării de Jos, fapt ce coincide cu însăși formarea poporului, limbii, culturii și spiritualității românești.”
În interviul acordat ziarului „Viața liberă” (nr. 895/28-29 nov. 1992), P.S. Casian spunea: „Trebuie să mărturisesc că am considerat această solicitare ca pe un semn miraculos, dar, în același timp, foarte responsabil și profund creștin, din partea unor mireni pe care nu i-ai fi considerat atât de aproape de credința neamului și fără să-i vezi duminică de duminică la biserică! Văd în această opțiune semnul trezirii noastre, văd un mare semn de înnoire”.
Antecedente oarecum similare
Trebuie să amintim că ideea unei sărbători a orașului nostru nu este nouă. În anii 1930-1940, se sărbătorea, dar nu la dată fixă, „Luna Galaților” – e drept, fără componenta spirituală de acum, dar cu manifestări culturale, economice, artistice, sportive și distractive diverse, de o fervoare care aducea Galațiul, timp de o lună de zile, în atenția națională și polariza întreaga activitate a unui oraș care încă regreta anii de glorie ai porto-franco-ului, când fusese „coroana Moldovei”. Ideea „Lunii Galaților” a aparținut atunci unui ziarist, eminent om de cultură și poet, George Mihăilescu (a scris și patru spectacole de revistă care s-au jucat la Teatrul Central în beneficiul Societății „Urechia”), directorul și patronul ziarului „Acțiunea”, președintele Sindicatului Ziariștilor din Galați. Un om care, de multe ori singur, fără sprijinul autorităților municipale, reușea să organizeze totul și să se implice, nu numai profesional, ci și social într-o antrepriză atât de vastă. El a fost și vicepreședintele Federației Generale a Presei de Provincie, al cărui prim congres a avut loc la Galați, în 1933, iar în anii următori invita reprezentanți din toată țara ai acestei federații, oameni de cultură la vremea aceea, să participe la manifestările prilejuite de „Luna Galaților”. Bineînțeles, la aceste manifestări participau și preoți care se implicau efectiv în viața socială și culturală a urbei, oficiind și slujbele religioase cu care pornea fiecare început.
Așadar, ideea alegerii unui patron spiritual pentru orașul nostru, în 1992, a fost originală. Se știe că invocarea unui sfânt îl aduce în prezent, în viața noastră. Dar numai simpla invocare, fără o participare conștientă la realitatea acestei prezențe, nu ar fi de ajuns…
1992. „Semnul trezirii noas-tre”
La Galați a fost începutul cinstirii Sfântului Ap. Andrei ca patron spiritual al unui oraș din România postrevoluționară. Ideea s-a concretizat la 6 noiembrie, în ședința festivă a Consiliului Municipal, la care a participat PS dr. Casian Gălățeanul, Arhiereu Vicar al Dunării de Jos și pr. Eugen Drăgoi, directorul Seminarului „Sf. Andrei” din Galați. Atunci s-a adoptat următorul…
DOCUMENT
Învredniciți de darul cel mai sfânt al Evangheliei Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, întrupat de la Duhul Sfânt, din Preasfânta Fecioară Maria pentru noi, oamenii, și pentru mântuirea noastră;
Aleși fiind încă din primul secol creștin de nespusa Sa iubire de oameni, prin trimiterea în locurile noastre, la străbunii neamului românesc, a celui dintâi chemat la apostolie, Sfântul Apostol Andrei;
Primitori cu bucurie ai mesajului păcii, iubirii și împăcării între oameni prin propovăduirea adevărului vieții celei noi în Hristos și în Biserică de către Sfântul nostru evanghelizator Andrei;
Păstrători și împlinitori în viața de două ori milenară a neamului nostru ai chemării acesteia, prin râvna, jertfa și fidelitatea neîntreruptă ale românilor adă-postiți sub streașina bisericuțelor modeste, dar pline de Taina sfântă a împărtășirii cu Trupul și Sângele Domnului Hristos, încurajarea, îmbărbătarea și mângâierea cea mai mare în timpuri grele și bune;
Regăsiți în libertate cu toții, în Biserică, în ciuda a cinci decenii de aspră persecuție ateo-comunistă, care nu a cruțat nici pe slujitori și nici pe credincioși, mulți fiind aruncați în întunecoasele locuri de tortură și martiriu din lagăre și închisori, pentru mărturisirea Evangheliei;
Împreună cu tot poporul creștinesc, noi, fiii Bisericii mamei naționale Ortodoxe Române din marele oraș de la Dunărea de Jos, auzind chemarea păstorului nostru, Arhiereul Casian, ne-am întrunit la 6 noiembrie 1992 în ședința publică a Consiliului nostru Municipal, ales liber și democratic și binecuvântat de Prea Sfinția Sa Episcopul și, în unanimitate, am hotărât:
Începând cu binecuvântata zi de 30 noiemrie 1992, municipiul Galați ia ca patron spiritual pe Sfântul Apostol Andrei, sub a cărui ocrotire duhovnicească să stea până la sfârșitul veacurilor.
Luând drept martor pe Bunul și Atotputernicul Dumnezeu, așezăm, liberi și neconstrânși de nimeni, în numele urbei, semnăturile noastre pe acest duhovnicesc, istoric și sfânt hrisov, care se adaugă astăzi celor vechi păstrate de la voievozi, ca mărturie a credinței curate a gălățenilor și a statorniciei lor dovedite în mod cu totul special de unul dintre cele mai vechi documente creștine de pe pământul românesc, descoperit aici, la Dunărea de Jos, la Barboși, și anume mormântul lui Innocens, purtând cruce de aur, cu datare încă din veacul al treilea creștin.
Următori pildei străbunilor, să ne învrednicească Dumnezeu, prin Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul orașului Galați, să împlinim mesajul creștinesc al Evangheliei păcii și iubirii de oameni prin atașamentul față de dreapta credință ortodoxă în Biserica noastră strămoșească, spre a lăsa generațiilor viitoare tezaurul nemuritor al valorilor creștine fără nici o știrbire, nici istorică, nici culturală, nici morală.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Episcopia Dunării de Jos +Casian Gălățeanul Primăria Municipiului Galați Ing. Eugen DurbacăDat în cetatea Sfântului Andrei, orașul Galați, astăzi, 30 noiembrie 1992, la pomenirea patronului nostru spiritual.
Început bun
Deschiderea oficială a sărbătorii a avut loc printr-o ședință festivă, în care clerici și mireni s-au întâlnit să-și sărbătorească patronul spiritual împreună. De-a lungul anilor, aceste ședințe s-au desfășurat în mai multe locații: sala Clubului CFR (fostul cinematograf „Vlahuță”, acum club privat), Teatrul Dramatic, Universitate, Teatrul Muzical „Nae Leonard”.
În primul cuvânt de binecuvântare rostit în 1992, PS Casian Gălățeanul, Arhiereu Vicar al Dunării de Jos, a spus: „Nu tot ce-i vechi este învechit și nici tot ce-i nou este și înnoitor… Este, fără îndoială, actul cel mai important din viața românească și creștinească adus în zilele noastre la Galați ca semn autentic al înnoirii! Este revenire în fire românului!”.
Primarul Eugen Durbacă a recunoscut și el atunci că: „Puține evenimente din viața ortodoxiei județului nostru, cel puțin dintre cele la care am asistat eu, au polarizat un atât de mare interes precum cel la care asistăm astăzi”.
Au fost rostite mesaje ale oficialităților bisericești și laice, ale invitaților, dintre care am reținut câteva. Mitropolitul Antonie Plă-mădeală al Ardealului – acum de vrednică pomenire: „…Ne aflăm în fața unui moment cu valoare de model, ca un oraș să-și ia drept patron spiritual un sfânt, deși lucrul acesta va fi, fără îndoială, „reclamat” de toate orașele! Felicit ierarhul și autoritățile locale pentru această idee extraordinară!” * Mitropolitul Nestor Vornicescu al Olteniei – acum de vrednică pomenire: „…Aceste impunătoare festivități mă duc cu gândul la faptul că, din punct de vedere spiritual și istoric, Oltenia și Dunărea de Jos au multe părți comune” * PS Gherasim al Râmnicului: „…Sf. Ap. Andrei a împământenit poporului român tot ceea ce astăzi îl înnobilează: iubirea de aproapele și credința față de Dumnezeu…” * Diac. prof. Petre David (Facultatea de Teologie București) – acum de vrednică pomenire: „…Prin Sf. Andrei, Danubius s-a încreștinat. Candela eternă a luminii lumii – credința lui Hristos – a fost adusă aici de Sf. Andrei…” * Nicolae Beuran, prefectul județului Galați: „…Pentru prima oară, după viața pe care am dus-o, facem ceva care să fie un exemplu pentru întreaga țară. Să nu uităm însă că un sfânt ocrotește doar oamenii uniți”…
Din mesajul trimis de pr. prof. Dumitru Stăniloae, am reținut:
„Am auzit cu mare bucurie vestea că municipiul Galați a hotă-rât, prin Consiliul său, având prezent și pe PS Episcop Vicar Casian, să recunoască drept patron spiritual al său pe Apostolul Andrei, întâiul chemat la apostolat de Domnul Iisus Hristos și primul propovăduitor al credinței strămoșești în părțile de sud ale țării noastre. Fie ca rugăciunile acestui patron să întărească tot mai mult în cuprinsul lui și în general al poporului nostru credința creștină originară”…
În aceeași zi, și tot la Clubul CFR, s-a desfășurat un simpozion. Aceste simpozioane pe teme istorico-teologice s-au permanentizat, de-a lungul anilor, căpătând mai multă consistență și un auditoriu din ce în ce mai interesat.
Semnificativă a fost, în 1992, sfințirea locului de biserică din incinta Spitalului Județean „Sf. Ap. Andrei”, exact la împlinirea unui an de când spitalul luase deja ca patron pe Sf. Ap. Andrei! De reținut: cu un an înainte ca Galațiul să adopte ca ocrotitor pe Sf. Ap. Andrei, Preasfințitul Casian îl chema deja pe Apostolul „cel dintâi chemat la Hristos” să apere cel mai mare spital din oraș… Și încă un fapt demn de semnalat: în 1992, când PS Casian a hotărât ca aici să fie biserică, nici nu apăruse actul oficial prin care să se hotărască slujirea preoților în spitale!… Această viziune profetică l-a caracterizat întotdeauna pe episcopul nostru în aproape toate acțiunile sale prin care eparhia noastră a fost smulsă din inerție și a înaintat mereu către noi trepte de slujire a lui Dumnezeu, la Dunărea de Jos.
Pe locul sfințit în 1992 de patru ierarhi se ridică astăzi o frumoasă biserică, sfințită în 1997, tot la Serbările Galațiului și tot de patru ierarhi…
Și ar mai fi de reținut că, la ședința festivă a Consiliului Municipal Galați, care a avut loc în cadrul Serbărilor Galațiului în clădirea Ofițerului Stării Civile, „absolut toți cei care erau prezenți au sărutat icoana Sfântului Apostol Andrei” – consemnează Dorian Dumitrescu în „Viața liberă” (897/1-2 dec. 1992).
Sunt momente de început care nu trebuie uitate și în urma cărora ne întrebăm: oare noi l-am ales pe Sfântul Apostol Andrei sau noi suntem aleșii?…
Am lăsat intenționat la urmă cuvântul rostit la deschiderea sărbătorilor de pr. prof. Anton Despinescu, de la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Iași: „Inițiativa gălățenilor este ca un far care va lumina asupra întregii țări, iar patronajul Sfântului Apostol Andrei se va întinde asupra tuturor românilor”. O afirmație surprinzătoare prin profetismul ei, făcută în 1992, când nimeni nu avea cum să știe că, în 1997, Sf. Sinod al B.O.R. avea să-l proclame pe Sf. Ap. Andrei drept Ocrotitorul României!…
De atunci, de la întâiul impuls, edili gălățeni, instituțiile organizatoare, dar și cetățenii de rând s-au întrecut în a adăuga un plus de frumusețe sărbătorii, de eficiență, de fast, de spiritualitate. Orașul luminat feeric a devenit mai atrăgător, mai primitor. Și poate că mulți dintre cei chemați de „cel dintâi chemat” au primit în suflet adevăratul duh al sărbătorii.
În 1992 Galaţiul era primul oraș din România care își lua un patron spiritual. De atunci și alte orașe au adoptat câte un patron spiritual, iar modelul apostolic andreian a fost acceptat și a pătruns în conștiința publică, Sf. Andrei devenind ocrotitorul întregii Românii. Faptul că Sf. Ap. Andrei a venit personal în România, și la Galați, prin moaștele sale, și că, prin două părticele din trupul său, a rămas cu noi, ne încredințează că el este o prezenţă reală şi perenă la Dunărea de Jos.
Ca un râu care-și adună apele, sărbătoarea Sfântului Andrei la Galați a căpătat mereu mai multă vigoare, s-a îmbogățit prin manifestări sociale, a adus un surplus de bucurie și de binefacere economică orașului, dar mai ales a câștigat în spiritualitate. A fost, potrivit celui căruia îi este închinată, cu adevărat misionară, nu numai pentru urbea și zona noastră, ci și pentru toți românii. A fost o pildă, un început bun. Ecourile ei s-au extins la nivel național, au primit recunoaștere, sprijin și încurajări internaționale.
Este aproape de necrezut câte s-au realizat din 1992 și până astăzi, în orașul și în eparhia noastră. Câte suflete s-au câștigat pentru Hristos, câte nume patronate de ,,Andrei” și ,,Andreea” s-au adăugat pe pământ și în ceruri, câtă dragoste frățească între oameni, câtă suferință alinată și ce lucrare amplă a generat, din an în an, imboldul de a fi, noi, cei de astăzi, la înălțimea primului impuls spre Viață dat de Sfântul Apostol Andrei, care ne-a aprins candela credinței creștine pentru prima oară.
Violeta Ionescu