Apariţii editoriale

Biserică. Misiune. Slujire 21

Cu binecuvântarea Înaltprea­sfințitului Părinte Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun, am ajuns la nr. 21 al publicației retrospective eparhiale intitulată „Biserică. Misiune. Slujire“. O carte consistentă, de 550 pagini, care cuprinde atât informații despre Ortodoxie, în general, despre Biserica Ortodoxă Română în special, dar în cea mai mare parte  este o trecere în revistă a întregii activități a Arhiepiscopiei Dunării de Jos pe anul ce a trecut, 2020.

Cartea se citește cu interes datorită volumului mare de informații ce îl conține, ca și pentru modul de prezentare, studii și articole interesante, care fac obiectul unor cercetări amănunțite asupra istoriei și oamenilor care și‑au dedicat viața slujirii lui Dumnezeu în diferite chipuri la Dunărea de Jos.

Anul ce tocmai a trecut a fost un an de cumpănă nu numai pentru eparhia noastră, dar și pentru tot poporul român și chiar pentru întreaga planetă. A vrut Dumnezeu să ne încerce răbdarea, puterea de a iubi și credința. Și mulți au ieșit din această aprigă confruntare înfrânți, dar și mai mulți au ieșit biruitori, mai senini, mai luminați, cu mai multă încredere și cu un spirit de comuniune mai bine înțeles.

În cuvântul de deschidere, intitulat sugestiv: „Credința, rugăciunea și faptele iubirii milostive: medicamente ale însănătoșirii în pandemie“,  ÎPS Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun ne încredințează: „În ciuda acestei cumplite încercări din toată lumea, se pare că unii auzim și chemarea Celui ce ni Se dăruiește concret, tainic și personal în același timp: Hristos Domnul, prin cuvânt, adică rugăciunea, prin Lumină, adică Paștile, trecerea peste moarte, iar la Iordan, prin Teofanie, când primim și sfințirea  firii apelor și a noastră, ca oameni“.

Ne sunt prezentate mai apoi, cu un cuvânt înainte al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, programele patriarhale în 2021 – an decretat de Sfântul Sinod ca „Anul omagial al pastorației românilor din afara României“ și „Anul comemorativ al celor adormiți în Domnul; Valoarea liturgică și culturală  a cimitirelor“.

În capitolul intitulat: „Mesaje, studii și articole“, sunt publicate Cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la aniversarea a 162 de ani de la Unirea Principatelor Române, 21 ianuarie 2021, ca și Mesajul transmis de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie 2021.

În continuare, autorii au alcătuit un florilegiu de „Mărturii teologice, liturgice și pastorale despre viața veșnică“. Pentru frumusețea textului vom exemplifica aici cu gândurile preaînțelepte ale Sfântului Ioan Gură de Aur, din Cuvânt la Crucea Domnului: „Când aduci aici un mort, nu plânge. Nu‑l aduci la moarte, ci la somn. Îți este de ajuns numele ca să‑ți aline durerea. Vezi unde‑l duci? În cimitir, într‑un loc unde se doarme. Vezi și când îl duci? După moartea lui Hristos, când s‑a tăiat puterea morții. Așa că și locul și timpul îți alină jalea și durerea…“. Ce poate fi mai încurajator?

Din ziarul „Lumina“, avem aici reprodus un articol al Otiliei Bălinișteanu: „Mormintele sau locurile funerare sunt cele mai vii documente“. Și, în continuare, ne este prezentată o bibliografie tematică, foarte utilă, ce conține: cărți de cult, surse patristice directe, și indirecte, pastorale chiriarhale și cărți de predici, manuale și colecții de obiceiuri și tradiții populare, volume cu caracter științific‑teologic, volume cu caracter duhovnicesc, pentru popor, studii și articole teologice.

Un alt capitol de „Studii și articole“ se referă la „Viața bisericească la Dunărea de Jos în 2020“ ‑ Anul pastorației părinților și copiilor și Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români. În cuvântul preluat din „Tinerii pelerini în Catedrala cu vitralii foșnitoare“ (Ed. Arhiepiscopiei Dunării de Jos, 2020), ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian explică pe înțelesul tuturor ce înseamnă „comuniunea de la distanță“ și cum se poate realiza ea. De fapt, împrejurările  în care ne‑a adus pandemia ne‑a obligat să găsim noi căi de comunicare, de rugăciune în comun fără a fi împreună decât cu gândul și cu sufletul. Și, din același volum, sunt redate fragmente din gândurile tinerilor care au răspuns întrebărilor Bisericii referitoare la relația dintre tineri‑familie și școală. Un exemplu, doar, de înțelegere, imaginație și talent: „Timpul petrecut în casă, în toată această perioadă mi‑a deschis în suflet imaginea unei corăbii în care noi toți, deși suntem la distanță, călătorim împreună, ajutându‑ne, iubindu‑ne și descoperindu‑ne pe marea vieții…“ (Ana Maria Crintea, cl. a XI‑a, Liceul Tehnologic „Paul Dimo“, Galați).

Nepărăsind chingile impuse de pandemie, un capitol de „Provocări și mărturii“ evidențiază programele pastoral‑misionare și filantropice la Dunărea de Jos. În cadrul acestora, amintim importantele donații pe care Arhiepiscopia noastră le‑a făcut unităților sanitare și de învățământ în această perioadă, cât și persoanelor defavorizate: aparatură și echipament medical, măști, dezinfectante și produse de igienă oferite spitalelor din județele Galați și Brăila; alimente și haine pentru creștinii aflați în nevoințe, tablete pentru elevi și profesori din școli și licee.

Un bun exemplu de preocupare pentru răspândirea culturii, dar și de manifestare a filantropiei creștine este Așezământul cultural‑filantropic „Sf. Ioan Gură de Aur“ de la parohia „Înălțarea Domnului“, unde activitatea cul­turală se împletește cu activitatea publicistică (broșura „Milostenia ne apropie de Dumnezeu“, 48 p.), publicări de volume și colaborări la volume colective, activitatea cu biblioteca parohială (7.540 volume) și cu activitatea filantropică, așa cum ne încredințează coordonatorul așezământului, pr. Eugen Drăgoi.

Urmează prezentarea unei serii de mari ctitori și binefăcători din eparhia Dunării de Jos, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, creștini cu dare de mână care și‑au înscris numele, prin faptele lor, pe „răbojul“ lui Dumnezeu; Nedelcu Chercea și Dumitru Ionescu din Brăila, familia Cincu din Tecuci, Ion Plesnilă, Hagi Vasile, Dimitrie Frigator și Paraschiv Vasiliu din Galați.

În continuare, începând cu pagina 223,  este prezentată activitatea de facto a Arhiepiscopiei Dunării de Jos, începând cu Itinerariul pastoral al ÎPS Părinte Casian pe tot parcursul anului trecut – care, deși restrictiv, și‑a urmat cu rigurozitate programul, cu respectarea normelor impuse de pandemie, bineînțeles.

În activitatea pastorală, administrativ bisericească, cultu­ral‑educațională și misionară au fost identificate cele mai eficiente metode pentru ca asistența spirituală și filantropică să nu aibă de suferit ‑ multe din activități desfășurându‑se în mediul on‑line. Fiecare departament a dat măr­turie asupra felului cum și‑a încheiat misiunea într‑un an plin de încercări de tot felul, destul de greu de străbătut, cum a fost anul 2020.

Ultima parte a volumului este o trecere în revistă a tuturor unităților ad­mi­nis­tra­tiv‑bisericești de pe teritoriul Arhiepiscopiei Dunării de Jos.

Teologie și educație la Dunărea de Jos 18

În deschiderea numărului 18 al publicației Departamentului de Teologie al Facultății de Istorie, Filosofie și Teologie din cadrul Universității Dunărea de Jos, intitulată „Teologie și educație la Dunărea de Jos“, ÎPS Părinte Arhiepiscop Dr. Casian începe încurajator cu: „O șansă de însănătoșire spirituală pentru o mai ușoară purtare a crucii pandemiei“: „Pan­demia nu înseamnă numai o luptă cu un dușman crâncen, nevăzut și distructiv doar pentru om, ci și o atentă reevaluare a omului, „icoană“ vie a lui Dumnezeu celui veșnic și „biserică“ vie a comuniunii dincolo de singurătate“…

ÎPS Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun, care este și profesor universitar la această facultate, are aici un cuvânt care a fost exprimat la Conferința Internațională „Istorie‑Spiritualitate‑Cultură. Dialog și interactivitate“, organizată în Universitatea „Dunărea de Jos“ din Galați de către Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, prin Departamentul de Istorie, Filosofie și Sociologie și Departamentul de Teologie, ediția a VI‑a. Un eveniment menit să contribuie la sporirea prestigiului cercetării în această universitate, în domeniul științelor umaniste și în domeniul teologic în special. Este analizată educația și filantropia în condiții de pandemie, conceptul religiei, al spiritualității între filosofie și viața trăită în Hristos Domnul.

O interesantă trecere în revistă a epocilor de pandemie care s‑au abătut asupra omenirii de la începuturile creștinismului și până azi ne‑o oferă pr. conf. univ. dr. Cristian Gagu, de la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați. Care au fost reacțiile creștinilor, cum s‑au comportat în situații similare sunt exemple care ne ajută să înțelegem cum trebuie să reacționăm astăzi, când Dumnezeu ne încearcă din nou.

Pr. lect. univ dr. Lucian Patroaia, de la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați ne face cunoscute „Programe pastoral‑misionare și filantropice ale Arhiepis­copiei „Dunărea de Jos“ în timpul pandemiei de Covid 19“, așezate pe temelia rugăciunii, care au făcut ca viața bisericească să meargă mai departe, în toate sectoarele de activi­tate, cu toate îndatori­ri­le ei.

Pr. conf univ. dr. Lucian Far­cașiu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea“, Uni­ver­sitatea „Aurel Vlai­cu“, Arad, scrie despre „Întrebuințarea lin­­­guriței pentru îm­păr­tășirea cre­din­cio­șilor în Biserica Ortodoxă. Carul istoric al apa­ri­ției acestui obiect li­turgic și tendințe ac­tuale privitoare la mo­dul îm­părtășirii cre­dincioșilor“. Dispu­tele privind folosirea linguriței la împărtășanie în timpul pandemiei au stârnit vii controvesre, astfel încât a fost nevoie de o întreagă pleiadă de explicații care să ateste că „împărtășania este dădătoate de viață și nu de moarte“.

Despre același subiect s‑a ocupat în acest volum și pr. conf univ. dr. Vasile Crețu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“, București.

Pentru cunoașterea sau rememorarea Sfintelor Taine ale Orotoxiei, Ierom. lect. univ. dr. Rafael Povârnaru, de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, Universitatea de Vest, Timișoara, scrie despre „Dimensiunea pastorală a Tainei Cununiei în lumina trecutului și prezentului ritualic“. Sunt explicate aici pe înțeles momentele Sfintei Cununii, astfel încât mirii să fie pe deplin încunoștiințați că unirea lor nu este numai o unire pământească, ci că ea se face cu binecuvântarea lui Dumnezeu, care este pentru toată viața. Este ceea ce ar trebui să înțeleagă tinerii din acest prezent secularizat.

Un alt subiect de actualitate este cel tratat de pr. conf. univ. dr. David Pestroiu, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“, București: „Renașterea ocultismului în con­textul unei lumi consumeriste: fenomenul Hallowen în România“. „Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumină; care socotesc amarul dulce și dulcele amar“ (Isaia 5, 20). Cu acest citat, autorul a spus tot. Este de neînțeles cum se face ca manifestările păgâne, astăzi, la 2.000 de ani de când lumea L‑a primit pe Hristos și Jertfa Sa, să constituie o atracție, mai ales pentru creștini! Este semnul că ne îndreptăm spre desacralizare, pe o pantă periculoasă. În primul rând, este un deficit de educație. Părinții nu ar trebui să‑și încurajeze copiii să poarte costume și să se comporte draconic, mimând comportamentul străin de religia și obiceiurile tradiționale românești.

Un material în limba engleză, „Liturgy and philantropiy today“ este semnat de  prof univ. dr. Laurențiu Streza,  de la Facultatea de Teologie „Sf. Mitropolit Andrei Șaguna“, Universitatea „Lucian Blaga“, Sibiu.

De la pr. lect. univ. dr. Sorin Marinescu, Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați, avem „Considerații privind cultura filantropiei în Ortodoxie“. Este vorba de milostenie, slujirea aproapelui prin iubire creștină. „Omul nu se poate manifesta pe deplin ca om decât în comuniune, în iubire, căci înmulțirea darurilor nu se poate face decât în comun“ (Pr. D. Stăniloae, Comunitatea prin iubire“, Ortodoxia, nr. 1, 1963).

Un înțeles al pătimirii ni‑l dă pr. prof. univ. dr. Leontin Popescu, de la Facultatea  de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați, Din multele exemple pe care ni le oferă, reținem Cartea lui Iov, personajul biblic cel mai  încercat de Dumnezeu prin suferință, care totuși nu și‑a pierdut credința, nici speranța și care până la urmă a dobândit starea de normalitate pierdută. „Suferința nu este privită ca o condamnare, ci ca un izvor de salvare pentru toți“.

Conf. univ. dr. Mihaela Liuș­nea, de la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați, scrie despre „Filantropie și asistența socială, considerații asupra a două modele europene de manifestare a grijii pentru celălalt“. După modelul lui Dumnezeu, care este „philanthropos“, „milostiv și iubitor de oameni“, după cum mărturisește Sf. Vasile cel Mare, creștinul trebuie să‑și iubească aproapele și, iubindu‑l să‑l ajute în tot ce are el nevoie. Modelul răsăritean de filantropie creștină și cu cel apusean s‑au contopit oarecum în epoca modernă, Biserica Ortodoxă Română incluzând în practicile sale asistența socială, oferind servicii publice de specialitate și formând asistenți sociali care să se ocupe cu cercetarea amănunțită a stării materiale a enoriașilor săi.

Conf univ. dr. Cristian Liușnea, de la Facultatea de Educație Fizică și Sport,  Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați, scrie despre „Evanghelie Zappa – un filantrop și un precursor al Jocurilor Olimpice moderne“. Este inițiatorul prim al Jocurilor Olimpice moderne, înaintea lui Pierre de Coubertin. Era albanez prin naștere și român prin adopție, moșier  și mare filantrop.

În a doua parte a volumului, intitulată „Varia“, citim, de pr. drd. Alexandru Bulgaru, de la Centrul de Cercetare Teologică Interdisciplinară „Sf. Trei Ierarhi“, Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați: „Repere privind viața și ac­tivitatea episcopului Wilfrid de York (634‑710), o interesantă biografie a unui slujitor al lui Dumnezeu care s‑a luptat toată viața pentru a aduce lumina creștină pe meleagurile îndepărtatei Northumbria, unul din regatele medievale anglo‑saxone.

Pr. conf univ. dr. Radu Petre Mureșan, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“, Universitatea București, ne amimtește despre „Spiritualitate și cultură în scrierile Păriuntelui Nicolae Steinhardt (1912‑1989)“, „un evreu care și‑a asumat libertatea de a muri creștin“.

Urmează un studiu în limba engleză, de asist. univ. dr. Ionuț Circalan: „The significance of the authorship of Corpus Dionysiacum“.

Lect univ. dr Luminița Gina Scarlat are un studiu amplu intitulat: „Reflecții patristice despre Biserică și Sfânta Liturghie ca paradigme pentru om și viața duhovnicească“.

Protoiereu mitrofor dr. Maxim Melinti, de la Biserica „Acoperământul Maicii Domnului“, sat Ghidighici, Moldova  dă mărturii despre „Sărutatea păcii. Origini și actualitate“.

Dr. Daniel Grigore Filimon con­semnează „Câteva con­si­de­rații despre virtutea creș­tină a dreptății. Conceptul de drep­tate – îndreptare“.

Pr. lect univ. dr. Ovidiu Soare, de la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Universitatea „Dunărea de Jos“, Galați, prezintă câteva „Inițiative spirituale, culturale și sociale prezente în satul românesc“. Trebuie specificat însă că este vorba despre satul de dinainte de cel de‑Al Doilea Război Mondial, când tradițiile și obiceiurile încă se mai păstrau și erau vii. În prezent, din 1994, în Arhiepiscopia Dunării de Jos se organizează ample manifestări culturale care să reaprindă aceste tradiții și să le transmită mai departe urmașilor.

Drd. Mădălina Oprea, Muzeul Județean Buzău, ne lasă o mărturie grăitoare despre „Școli și cursuri țărănești organizate de ASTRA între 1940‑1944“.

Pr.  prof univ. dr.  Ionel Ene, de la Facultatea de Istorie, Filosofie și Teologie, Univer­si­tatea „Du­nărea de Jos“, Galați sem­­nează „Raportul obiec­tiv‑con­ținut la disciplina Religie în învățământul preunuversitar“.

Și volumul se încheie cu un eseu interesant: „Conceptul de mesianism la poporul evreu“, semnat de arhid. prof. dr. Ionuț Adrian Pătularu, de la Seminarul Teologic „Sf. Grigorie Teologul“, Craiova.

Satul românesc. Nostalgie. Speranță

Tipărită din inițiativa și cu binecuvântarea ÎPS Arhiepiscop Dr. Casian Crăciun, cartea este o antologie de texte semnate de elevi seminariști de la mai multe seminare din țară: Galați, Iași, Buzău, Târgoviște, Râmnicu‑Vâlcea, Slobozia, Huși, ca și de la licee din Galați, Brăila, Făurei, Ianca, Tecuci. Cu toții au scris cu mult talent despre satul din sufletul lor. Un exemplu grăitor, care le înmănunchiază pe toate, ar fi: „Satul românesc este o comunitate sacră, în care ne găsim adăpost și fericire, un refugiu în fața singurătății și un spațiu al perpetuării valorilor, al transmiterii lor din generație în generație“ (Mariana Chirica, Colegiul Național „Costachi Negri“, Galați).

Violeta Ionescu