Crucea tatei
(fragment)
Palma lui bătătorită
Degetele şi le strânge
Ca din fruntea-mbătrânită
Să înceapă Sfânta Cruce.
Pragul casei nu-l păşeşte
Fără Sfânta Cruce dreaptă
Că n-o şti ce nimereşte
Într-un ceas ce îl aşteaptă
Poate Domnul o vrea să-mi dea
Zi de mare bucurie
Dar şi dacă m-o încerca
Cu necaz, nu-i o mânie!
Drumul spre folos îmi ştie
Paşii a-ndruma pe cale…
Că-i necaz, că-i bucurie,
Că-s la deal sau că-s las vale.
Fie cum voieşte Domnul
Eu pe cale L-oi urma
Căci în mine zace omul
Ce cinsteşte Crucea Sa.
Lucica Țigănuş Meleacă,
anul II, FIFT – Teologie Didactică
Metamorfoză
Din cer a coborât azi noapte,
Un înger alb, sfios şi blând,
Ce tainic i-a vorbit, în şoapte
Copacului cuminte şi plăpând.
Şi dându-i binecuvântarea,
Adusă numai pentru el de Sus,
A strâns în aripi depărtarea
Şi-apoi în ramuri s-a ascuns.
Şi când din ale vremii cruguri
Lumina s-a întors în zori
Pomul cel ruginit de muguri
Era un înger prefăcut în flori.
Andreea Finichiu, clasa a XII-a,
Colegiul Naţional „Mihail Kogălniceanu“ – Galaţi