A douăzecea ediţie a Sărbătorilor Sfântului Apostol Andrei, ocrotitorul municipiului Galaţi, din rânduiala lui Dumnezeu, a fost încununată de două mari bucurii: venirea moaştelor Sfântului Ierarh Spiridon şi prezenţa onorantă, rugătoare şi binecuvântătoare a Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
O sărbătoare mult-aşteptată şi bine pregătită
Cu binecuvântarea ÎPS dr. Casian, în Arhiepiscopia Dunării de Jos, pregătirile pentru ediţia 2011 a Sărbătorilor Sfântului Apostol Andrei au început încă din luna august. Programul a fost constituit din activităţile liturgice, sociale, filantropice, culturale şi misionare deja devenite tradiţionale şi din altele noi, specifice acestui an.
Alături de Arhiepiscopie şi Primărie, principalele instituţii educaţionale (Universitatea „Du-nărea de Jos”, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Galaţi, Seminarul Teologic) şi culturale (Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, Teatrele Muzical şi Dramatic) din municipiu s-au implicat ca împreună – organizatori ai evenimentului. Darul lui Dumnezeu care a împodobit aceste sărbători a fost mâna Sfântului Ierarh Spiridon, adusă din Insula Corfu, la solicitarea ÎPS Arhiepiscop Casian, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, prin bunăvoinţa ÎPS Mitropolit Nec-tarie de Corfu şi Paxos şi cu acordul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Eladei. Întreaga zonă a Dunării de Jos a primit, cu nespusă bucurie, moaştele Sfântului Spiridon, acest moment duhovnicesc pregătind plenar evenimentul pastoral – misionar al vizitei în eparhia noastră, a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
Primirea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la Galaţi
Întâistătătorul Bisericii noastre a răspuns cu dragoste părintească la invitaţia ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos. Ceremonia de întâmpinare a Preafericirii Sale s-a desfăşurat în seara zilei de 29 noiembrie, pe esplanada şi în interiorul Catedralei Arhiepiscopale din Galaţi. Popor mult, de închinători la sfintele moaşte ale Sfântului Apostol Andrei, ale Sfinţilor Ierarhi Spiridon, Nicolae şi Vasilie cel Mare, preoţime, elevi din şcoli, seminarişti şi studenţi teologi, garda de onoare, ierarhi-oaspeţi alături de ÎPS Arhiepiscop Casian au primit pe Preafericitul Părinte Patriarh, în faţa Catedralei din Galaţi. După ce Părintele Patriarh s-a închinat la cinstitele moaşte oferite spre venerare, pe baldachi-nul de pe esplanadă, Preafericirea Sa a intrat în monumentala catedrală a Galaţilor, unde a fost primit, potrivit rânduielii liturgice îndătinate, cu rugăciune şi polihroniu.
ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos a rostit cuvenitul cuvânt de bun-venit, sintetizând, atât sentimentele păstoriţilor săi, cât şi semnificaţiile duhovniceşti şi misionar-pastorale ale acestei istorice vizite a Preafericitului, în Eparhia Dunării de Jos.
La cuvintele calde ale chi-riarhului – gazdă, Preafericitul Părinte Patriarh a răspuns: „Mai întâi de toate, mulţumim lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să venim aici, la Galaţi, să ne închinăm moaştelor Sfântului Spiridon al Trimitundei, aduse cu multă evlavie şi binecuvântare de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nectarie de Corfu, care arată legătura sfântă dintre Bisericile noastre, pentru că sfinţii sunt cea mai puternică legătură între popoare…Deci această prezenţă a Sfântului Spiridon al Trimitundei la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei este deosebit de semnificativă. Sfântul Apostol Andrei a predicat mântuirea întru Hristos şi ne-a lăsat lăsat credinţa apostolică, atât poporului român, dar şi poporului grec, pentru că a avut sfârşit martiric în Patras, în Grecia.
Ce este semnificativ în întâlnirea celor doi sfinţi, a Sfântului Apostol Andrei cu Sfântul Spiridon al Trimitundei? Este semnificativă aceasta, deoarece Sfântul Apostol Andrei ne-a lăsat credinţa apostolică, dar în lumea păcatului foarte adesea credinţa apostolică se află în primejdie în faţa persecuţiilor şi în faţa rătăcirilor; când s-au terminat persecuţiile, au început rătăcirile în Biserică şi asta o vedem chiar la întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea, iar Sfântul Apostol Andrei, care ne-a lăsat credinţa din ceruri, ne vede cum o păstrăm, cum o mărturisim; iată un mare dascăl al păstrării, al apărării credinţei apostolice este Sfântul Spiridon al Trimitundei. Şi, ceea ce este mai semnificativ, acum avem această mărturie a lui că, de fapt, credinţa apostolică nu se păstrează pe baza intelectului şi a raţiunii, ci pe baza prezenţei Duhului Sfânt în păstorii Bisericii. Sfântul Spiridon al Trimitundei nu era atât de mare retor, nu era un teolog atât de profund ca Sfântul Atanasie al Alexandriei, dar avea puterea Duhului Sfânt, făcătoare de minuni, şi cuvânt pe înţelesul tuturor, prin care a arătat puterea credinţei celei adevărate folosind un simbol, şi anume cărămida, care deşi una, este formată din trei elemente componente: lutul, apa şi focul.
Deci Sfântul Spiridon al Tri-mitundei este foarte actual pentru noi, fiindcă ne îndeamnă să păstrăm credinţa apostolică, singura mân-tuitoare, dar şi să folosim mai multe forme de mărturisire a ei, adaptate la nivelul oamenilor; „celor care sunt învăţaţi, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, Hristos Se prezintă ca un savant, iar celor simpli, ca un om simplu”, împărtăşindu-Se fiecăruia după puterea lui spirituală de a-L primi. Deci Sfântul Spiridon al Trimitundei, Făcătorul de minuni este un sfânt care ne învaţă că nu depinde atât de mult pregătirea noastră intelectuală pentru a păstra credinţa, dacă avem Duhul lui Hristos în noi. Deci, ceea ce uneşte pe toţi sfinţii, indiferent de treaptă, de slujire, de neam, de pregătire intelectuală, de caracter, de vârstă, de poziţie socială este sfinţenia.
Deci, în aceste zile, prezenţa moaştelor Sfântului Spiridon al Trimitundei la sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei ne îndeamnă la rugăciune, şi vedem o mulţime de oameni care stau în frig, care sunt răbdători şi rugători, şi aşa ne întărim din credinţa şi evlavia credincioşilor pelerini, iar ei se încurajează din vrednicia şi jerfelnicia slujitorilor Sfintelor Altare.
Mulţumim lui Dumnezeu pentru această binecuvântare, mulţumim Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Ca-sian care a avut această iniţiativă şi V-a invitat şi suntem bucuroşi că Vă cunoaştem şi că Vă vedem aici, în România. Mulţumim, în mod deosebit, tuturor clericilor şi tinerilor, elevi şi studenţi, care ne-au primit cu multă bucurie şi cu multă frumuseţe.
Vă mulţumim, Înaltpreasfinţia Voastră, pentru această primire şi rugăm pe Sfântul Apostol Andrei, pe Sfântul Spiridon al Trimitundei, pe Sfântul Vasile cel Mare şi pe toţi sfinţii să ne binecuvinteze, să ne dăruiască credinţă puternică şi evlavie adâncă spre slava Prea Sfintei Treimi, spre binele Bisericii şi spre bucuria noastră, a tuturor!”.
Sfânta Liturghie în Catedrala Galaţilor
Ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei, 30 noiembrie 2011, a fost pe deplin prăznuită prin săvârşirea Sfintei Liturghii, în Catedrala din Galaţi. Alături de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române şi de ÎPS Casian, Ar-hiepiscopul Dunării de Jos, au slujit: ÎPS Mitropolit Nectarie de Corfu şi Paxos, ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, ÎPS Irineu, Mitropolitul Olteniei, ÎPS Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, PS Corneliu, Epis-copul Huşilor, PS Vincenţiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor, PS Visarion, Episcopul Tulcii, PS Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, PS Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, PS Emilian Lo-vişteanul, Episcop-vicar al Ar-hiepiscopiei Râmnicului, PS Ioachim Băcăoanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului şi PS Irineu, arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române din America.
Răspunsurile la Sfânta Li-turghie au fost date de Corala Catedralei Arhiepiscopale din Galaţi şi de Corul Seminarului Teologic „Sfântul Apostol An-drei” din Galaţi, care, prin armoniile lor au creat o atmosferă unică, de rugăciune şi pace duhovnicească.
Pe tot parcursul Sfintei Liturghii, mii de pelerini, între care şi mulţi elevi din şcoli şi licee din Galaţi şi Brăila, au sărutat cu mare evlavie sfintele moaşte ale Sfinţilor Andrei, Spiridon, Nicolae şi Vasile cel Mare.
Sfânta Liturghie a fost transmisă în direct de TV Trinitas, Radio Trinitas şi Radio „România”.
Cuvânt de folos pentru pelerini
La momentul liturgic de după Sfânta Evanghelie, ÎPS Mitropolit Nectarie de Corfu şi Paxos a susţinut cuvântul de învăţătură, brodat pe tema pericopei ce s-a citit la Sfânta Liturghie. Adresându-se gălăţenilor, dar şi pelerinilor, cinstitori ai Sfântului Andrei şi ai celorlalţi sfinţi, ÎPS Mitropolit Nectarie a arătat: „Andrei L-a aflat pe Mesia, dar nu L-a ţinut numai pentru sine. S-a grăbit să vestească „vestea cea bună”, acest mesaj aducător de bucurie tuturor cunoscuţilor, mai întâi celor din casă, fratelui său Petru, dar şi altora. Aceasta a făcut şi pe tot parcursul vieţii sale pământeşti. A propovăduit pe Hristos-Mesia; a întemeiat Biserici locale, în care a consolidat trăirea Adevărului în Har, hirotonind episcopi, ca succesori ai săi şi oferindu-le comoara învăţăturii sănătoase, a credinţei, spre trăire şi mărturisire, şi şi-a pecetluit apostolia întru Duhul Sfânt, urmând Mântuitorului şi Domnului său până la moarte mucenicească, pentru ca să trăiască împreună cu El în Împărăţia cerurilor şi să fie mândrie şi slavă a Bisericii…
Ne aflăm astăzi, aici, ca smeriţi fraţi împreună-liturghisitori, veniţi din Grecia greu încercată, însă din Grecia care nu va înceta să-şi sprijine Biserica, să nădăjduiască în Hristos, să dea mărturia ei apostolică sub forma atitudinii faţă de viaţă şi a dorului după veşnicie. Dumnezeu ne-a îngăduit să slujim în Corfu, în insula în care se păstrează, ca o comoară de mare preţ, scumpă nouă şi preaiubită, sfântul dragostei sincere, al credinţei nealterate de inovaţii, apărătorul nebiruit, Sfântul Spiridon, făcătorul de minuni…
Dragostea Preafericirii Voastre, precum şi iubirea frăţească şi evlavia Înaltpreasfinţitului Casian al Dunării de Jos, iubitul nostru frate în Hristos şi împreună-liturghisitor, ne-au adresat invitaţia de a veni aici, în mijlocul poporului român, ospitalier, nevoitor în ale credinţei, binecredincios, necăjit, dar niciodată biruit de încercări, ispite, prigoane împotriva credinţei şi chiar de martiriu. Am adus cu noi mâna dreaptă a Sfântului Spiridon, ca poporul român dreptcredincios să se închine, ca oamenii să primească putere de sus, să se încredinţeze că „viu este Domnul” şi să aibă un ocrotitor şi ajutător în viaţă, pe Sfântul Spiridon, care se roagă înaintea tronului lui Dumnezeu pentru noi toţi”.
Daruri duhovniceşti pentru oaspeţii greci
După încheierea Sfintei Li-turghii, Preafericitul Părinte Pa-triarh Daniel a transmis Prea-fericitului Ieronim al Atenei şi al Întregii Elade, prin ÎPS Mitropolit Nectarie, salutul său frăţesc întru Domnul Hristos şi mulţumiri pentru îngăduinţa de a fi aduse, în Arhiepiscopia Dunării de Jos, moaştele Sfântului Ierarh Spiridon. Preafericirea sa a oferit ierarhului grec două daruri simbolice: o cruce pectorală polistavros, pe care a numit-o plastic „simbol al crucii nesfârşite, care arată iubirea nesfârşită a Preasfintei Treimi pentru noi, oamenii” şi o candelă de argint, în filigran – ambele lucrate în atelierele Patriarhiei Române. Oaspetele din Corfu a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pentru daruri şi pentru mesaj, asigurându-l că se va ruga necontenit pentru Preafericirea Sa, iar candela primită în dar „neîncetat va fi aprinsă la moaştele Sfântului Ierarh Spiridon”. Totodată, gazda evenimentului, ÎPS Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos a oferit ÎPS Mitropolit Nectarie, deodată cu mulţumirile cuvenite pentru darul aducerii mâinii Sfântului Spiridon, o preafrumoasă icoană a sfântului, ca o „mărturie a evlaviei poporului român pentru acest sfânt” şi ca un semn de neşters al acestui pelerinaj unic al moaştelor Sfântului Spiri-don, în România, la Dunărea de Jos.
Eveniment academic sub Pantocrator: Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, „Doctor Honoris Causa” al Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi
Tot în Catedrală, după Sfânta Liturghie, s-a petrecut un alt moment, cu profunde semnificaţii: acordarea titlului academic de „Doctor Honoris Causa”, Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, de către Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi. Momentul fusese prefaţat încă din anul 2003, când, tot la propunerea chiriarhului Dunării de Jos, dr. Casian Crăciun, Preafericitul Părinte Patriarh, pe atunci Mitropolit la Moldovei şi Bucovinei, primea distincţia de „Senator de Onoare” al aceleiaşi Universităţi. Evenimentul acordării celui mai important titlu academic Întâistătătorului Bisericii noastre, de către Alma Mater Danubiensis, s-a dorit o altă recunoaştere a multiplelor implicări ale Preafericitului Părinte Patriarh în domeniul educaţiei şi al cercetării teologice, ca profesor universitar, întemeietor al multor instituţii de educaţie şi cultură şi susţinător al învăţământului teologic şi religios, mediu şi superior, din Biserica Ortodoxă Română. În catedrală, sub Pantocrator, au fost invitaţi membrii Senatului Universităţii, înveşmântaţi în robele academice. În catedrală, aşezaţi pe fotolii, alături de arhiereii în veşminte, „senatorii” au creat o atmosferă magistrală şi unică, dar atât de firească pentru dialogul dintre cult şi cultură, pe care îl promovează mereu Preafericitul Părinte Patriarh.
După intonarea imnului academic „Gaudeamus, igitur…”, dl. prof. univ. dr. ing. Viorel Mânzu, rectorul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi a susţinut cuvântul de „Laudatio” pentru Preafericitul Părinte Patriarh. Expunând sistematic principalele motivaţii care au condus la decizia Senatului pentru acest act de decernare, domnia sa a apreciat, în chip special, activitatea Preafericitului Părinte în slujirea sa complexă de Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române: „În septembrie 2007, după trecerea la Domnul a Preafericitului Părinte Patriarh Teoctist este ales de către Colegiul Electoral Bisericesc, Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitro-polit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind întronizat la 30 septembrie 2007. În această nouă slujire, iniţiază o serie de acţiuni pentru revigorarea vieţii bisericeşti din toată Patriarhia Română: un nou Statut pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române (aprobat de Sfântul Sinod la 28 noiembrie 2007), un nou Centru de presă BASILICA al Patriarhiei Române, noi edituri precum «Basilica» şi «Trinitas» ale Patriarhiei Române şi «Cuvântul Vieţii» a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, iniţiază demersurile pentru construcţia unei noi catedrale patriarhale din Bucureşti («Catedrala Mântuirii Neamului»). Tot în această slujire iniţiază şi noi proiecte editoriale: noua ediţie sinodală a Sfintei Scripturi şi ediţia jubiliară a Liturghierului (2008), o nouă ediţie ilustrată iconic a Sfintei Evanghelii; noua ediţie a Filocaliei române (în 12 volume), o Enciclopedie a Ortodoxiei Româneşti, o «Istorie a Monahismului ortodox român», sub egida Patriarhiei Române şi a Academiei Române.
Ca semn al aprecierii întregii sale activităţi misionar-pastorală, culturală şi ecumenică, numeroase instituţii culturale şi Preşedinţia României i-au conferit Ordinul „Serviciul Credincios” în rang de mare cruce (2000), Ordinul „Steaua României” (2007), Doctor Honoris Causa al: Universităţii catolice „Sacred Heart”, Fairfield, Connecticut – SUA (2003), al Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi (2006), al Universităţii „Lucian Blaga” – Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” (29 noiembrie 2008), al Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia (30 noiembrie 2008), al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (5 decembrie 2008), al Universităţii de Vest „Vasile Goldiş” din Arad (6 decembrie 2008), al Institutului Teologic Ortodox „Saint Serge” din Paris-Franţa (9 iulie 2009), al Universităţii „Eftimie Murgu” din Reşiţa (13 septembrie 2010), al Universităţii din Oradea (18 septembrie 2010), al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi (15 octombrie 2010).
Opera Preafericitului Părinte Patriarh este diversă şi cuprinzătoare, având o deosebită valoare teologică, etică şi ecumenică. Ea abordează temele majore ale teologiei con-temporane, promovează dialogul dintre teologie şi cultură, în general, dialogul dintre teologie, filozofie şi ştiinţă, în special. În opera sa, Părintele Patriarh Daniel tratează provocările majore ale societăţii contemporane, reflectă preocuparea sa pentru promovarea dialogului şi a cooperării între bisericile creştine, în cadrul unor proiecte umanitare şi social-filantropice, având o grijă permanentă faţă de valorile Ortodoxiei universale, fiindu-i acordate 38 de distincţii şi titluri.
Se cuvine să amintim activităţile educaţionale şi culturale derulate de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel care, în calitate de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei şi de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a înfiinţat 20 de instituţii, 6 publicaţii şi a iniţiat ample lucrări de cerce-tare, precum: reînfiinţarea colecţiei «Părinţi şi Scriitori Bisericeşti», în cadrul Editurii «Basilica» a Patriarhiei Române (Bucureşti, 2009), publicarea primei ediţii a Enciclopediei Ortodoxiei Româneşti (Bucureşti, 2010), elaborarea lucrării Istoria monahismului ortodox român de la origini până astăzi în colaborare cu Academia Română (2010).
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a organizat 47 de sim-pozioane, colocvii, congrese, expoziţii, a iniţiat, sprijinit şi coordonat 29 de programe sociale, culturale şi educative, a susţinut activ Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi din România (ASCOR), Frăţia Ortodoxă Română (FOR), Societatea Naţională a Femeilor Ortodoxe din România (SNFOR), Liga Tineretului Ortodox Român (LTOR). Printre activităţile liturgice şi misionare naţionale şi internaţionale, se cuvine să amintim aducerea moaştelor unor sfinţi şi a unor relicve sfinte la Iaşi şi în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, aducerea moaştelor unor sfinţi la Bucureşti şi în eparhiile sufragane ale Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, 25 de vizite irenice, pastorale şi canonice, 16 aniversări şi comemorări în Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, 16 aniversări şi comemorări în Patriarhia Română, precum şi 121 de participări la simpozioane, congrese şi conferinţe.
Întreaga activitate a Prea-fericitului Părinte Patriarh, teo-logică, pastorală şi misionară, întreaga operă teologică deschisă în mod creator spre lumea de azi, cuprinde 13 cărţi, dintre care una în limba engleză şi una în limba franceză şi peste 1000 de studii şi articole în limba română şi în limbi străine (franceză, engleză, germană, italiană, greacă etc.)”.
Finalul discursului domnului rector a introdus intervenţia ÎPS Arhiepiscop al Dunării de Jos. Ca profesor universitar, membru al Senatului „Universităţii Dunărea de Jos” din Galaţi şi membru al Comisiei pentru acordarea titlului de „Doctor Honoris Causa” Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, ÎPS Casian a aprofundat, din punct de vedere teologic, acest act academic, atât de onorant pentru Universitatea dunăreană, cuvânt intitulat „Act de credinţă şi de cultură sub Pantocrator”: „În cadrul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei la Galaţi, oraş ce-şi serbează, dimpreună cu Seminarul teologic, ocrotitorul spiritual, în faţa sfintelor moaşte ale Sfântului Ierarh Spiridon, aduse din Grecia, cu bunăvoinţa Înaltpreasfinţitului Mitropolit Nectarie, în Catedrala Arhiepiscopală, la încheierea dumnezeieştii Liturghii, Senatul Universităţii „Dunărea de Jos”, în frunte cu Domnul Rector, Prof. Dr. Viorel Mînzu, se prezintă sub Pantocrator pentru a oficia un act de credinţă şi de cultură: conferirea titlului academic „Doctor Honoris Causa” Preafericitului nostru Părinte Patriarh Daniel. În acelaşi loc şi tot la praznicul Sfântului Andrei, Mitropolitul de atunci al Moldovei, Daniel, era cinstit, în anul 2003, cu titlul de „Senator de onoare” al aceleiaşi Universităţi.
Astăzi se desăvârşeşte lucrarea începută atunci, de omagiere, de cinstire şi de recunoştinţă faţă de jertfelnicia, vrednicia şi neobosita slujire liturgică, pastoral-misionară, culturală, teologică şi social-filantropică a Părintelui nostru Patriarh, la sorocul celor şase decenii de viaţă închinate, în Biserică, lui Dumnezeu şi semenilor.
Biserica şi Universitatea, credin-ţa şi cultura se manifestă în simfonie, slujind, după strămoşeasca tradiţie la români, educaţia şi creşterea noastră până la statura „bărbatului desăvârşit în Hristos”.
Slujitorii Sfântului Altar, ie-rarhi în veşmintele luminoase ale Împărăţiei lui Dumnezeu şi magiştrii purtând toga academică, se unesc în acelaşi duh al rugăciunii ,ca formă de unitate între Tabor şi Parnas, dintre Revelaţie şi Cercetare, cu acelaşi scop de mai bună cunoaştere a omului, în dialog veşnic cu Dumnezeu şi cu semenii săi.
În această atmosferă sacră şi solemnă, evlavioasă şi demnă, inima îşi deschide uşile raţiunii şi împreună celebrează bucuria unei întâlniri benefice şi mereu roditoare de acte şi de fapte ale desăvârşirii.
Conferirea celui mai înalt titlu academic, în sfântul lăcaş, Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Române, în calitatea sa de Părinte spiritual al poporului credincios, dar şi de dascăl de Teologie ortodoxă în ţară şi în străinătate are semnificaţii profunde.
Preafericirea Sa a parcurs mai întâi toate etapele şcolirii şi ale educaţiei, atât în instituţiile laice, cât şi în cele teologice din ţară şi din Europa, unind cercetarea asiduă cu evlavia curată, ucenicind la doi dintre cei mai mari şi duhovniceşti magiştri: părintele profesor Dumitru Stăniloae şi părintele arhimandrit Cleopa. Studiul sistematic, ştiin-ţific, al Teologiei, s-a îmbinat cu deschiderea spre spiritualitatea filocalică, cale sigură spre lucrarea misionară, exprimată atât prin cateheza mistagogică şi mistică, cât şi prin activitatea vastă, cultică, culturală şi în domeniul activităţii social-filantropice.
Ca dascăl de Teologie, a fost mai întâi misionar ortodox printre străini şi mărturisitor al valorilor Ortodoxiei printre tinerii şi teologii occidentali.
Următoarea etapă a slujirii liturgice, teologice şi pastorale, ca ierarh, este o continuare a celei dintâi, pe făgaşul gândirii şi lucrării Sfinţilor Părinţi, în special a „Sfinţilor mai mari dascăli ai lumii şi ierarhi”.
Vasta sa operă teologică scrisă este pătrunsă, ca un fir roşu, de iubirea Preasfintei Treimi pentru lume, iar Biserica reprezintă, aşa cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, „laboratorul Învierii”. În acest demers, Preafericirea Sa slujeşte, se roagă şi lucrează «cu timp şi fără timp», priveghind pentru mântuirea sa şi a semenilor, cu convingerea că dăruirea de sine este dăinuirea, din timpul limitat, în veşnicie, doar atunci când Teologia ne spiritualizează şi bucuria devine fidelitate faţă de Dumnezeu. Însă înţelesul profund al acestui înălţător moment, deodată spiritual, teologic, didactic şi academic, constă în legătura dintre viaţa lui Hristos ascunsă în Sfinţii Săi şi noi, oamenii, pelerini pe cărările desăvârşirii, cu scopul de a ne însuşi roadele sfinţeniei lor, care-i, în final, cea mai înaltă formă de cercetare, de cunoaştere şi de împlinire. Cercetarea noastră lăuntrică este premiza descoperirii lucrării lui Dumnezeu în om şi creaţie.
Aţi definit cursul lui Nichifor Crainic, în acest sens: «Sfinţenia – împlinire a umanului»! Acesta este şi demersul de astăzi, de a Vă mulţumi pentru râvna ce o arătaţi în cinstirea sfinţilor şi în promovarea pelerinajului, ca mărturie şi efort spiritual al tuturor celor ce doresc să-L întâlnească, să-L cunoască şi să-L iubească pe Hristos şi, prin El, pe aproapele, orice om.
De cincisprezece ani, prin Sfântul Apostol Andrei, chemat mai întâi la Iaşi şi la Galaţi, aţi deschis nenumărate poteci spirituale de la sufletele noastre, prin sfinţi, către Hristos, în Biserică.
Iată-l pe Sfântul Spiridon cu dreapta ce a demonstrat teologic şi ştiinţific, în faţa Soborului I Ecumenic din anul 325, dogma Preasfintei Treimi şi prelungirea ei prin dreapta credinţă şi exerciţiul ritmic al filantropiei.
Pe cărările sfinţilor, de pe căile vieţii noastre, ne regăsim cu marii dascăli ai lumii şi ierarhi: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur şi Sfântul Grigorie Teologul! Ei au unit dintru început Biserica şi Academia şi tot ei ne sunt şi astăzi călăuzitori în continuarea, înţeleaptă şi echilibrată, a dialogului între Biserică şi Universitate. În acest sens, putem afirma cu Preafericirea Voastră: „sufletul culturii este cultura sufletului”!
Iată de ce şi prin acest eveniment spiritual şi cultural se prelungeşte atât lucrarea ştiinţifică de cercetare în Universitate a vieţilor sfinţilor, dar şi de deschidere a cunoaşterii spre izvoarele harului, sub razele luminoase ale Pantocratorului.
De aceea, ca ierarh şi Patriarh nu aţi părăsit apostolatul ca dascăl de Teologie, promovând înţelept şi în mod echilibrat cooperarea dintre Teologie şi ştiinţă, dintre Teologie şi cunoaştere, dintre Biserică şi Şcoală, un vast şantier al educaţiei creştine menit să unească mereu Teologia, Viaţa liturgică şi Educaţia sub cupola ce pluteşte deasupra temeliilor Catedralei Mântuirii Neamului!”.
În mod solemn, domnul rector a procedat la ceremonia propriu-zisă de acordare, Preafericitului Părinte Patriarh, a titlului de „Doctor Honoris Causa”, înmânându-i diploma – cu textul în limba latină, imprimat pe pergament de Padova, hlamida academică purtând însemnele Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, o plachetă din cristal, personalizată, şi alte câteva materiale promoţionale ale Universităţii. În acest moment, corurile reunite au intonat imnul academic şi imnul patriarhal.
Cuvântul Patriarhului României: „Familia creştină între sfinţenie, suferinţă şi speranţă”
Potrivit protocolului stabilit pentru astfel de momente, finalul aparţine personalităţii care este omagiată prin titlul ce i se acordă. După primirea titlului, Preafericitul Părinte Patriarh a susţinut o meditaţie, pe tema „Familia creştină între sfinţenie, suferinţă şi speranţă” (redată integral în numărul de faţă al revistei, la paginile 21-23), arătând, printre altele: „Din cauza crizei morale şi spirituale de azi, modelul familiei tradiţionale este considerat de unii ca fiind învechit sau perimat. Mulţi copii se nasc în afara căsătoriilor pentru că tinerii preferă să trăiască împreună fără binecuvântare sau unire de suflet în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii, prin Sfânta Taină a Cununiei, fără a-şi exprima toate responsabilităţile vieţii conjugale şi fără a căuta sfinţirea vieţii prin rugăciune şi prin fapte bune. (…)
În cursul anului acesta, 2011, dedicat omagierii Tainei Sfântului Botez şi Tainei Sfintei Cununii, Biserica noastră s-a implicat mai mult în lucrarea administrativ-misionară privind locul şi sensul copilului în familie, noi fiind convinşi că toţi copiii şi tinerii crescuţi în credinţă reprezintă prezentul şi viitorul Bisericii noastre şi al neamului nostru. Prin principalul său program misionar, naţional, numit ,,Hristos împărtăşit copiilor”, Patriarhia Română revigorează cateheza parohială pentru creşterea spirituală a copiilor, prin iubirea de Hristos şi iubirea faţă de aproapele. Biserica îi îndrumă pe copii spre Hristos, descoperă vocaţii şi încurajează copiii să le cultive în folosul societăţii. Ea promovează cooperarea activă cu şcoala şi cu ceilalţi factori educaţionali, familia şi comunitatea locală. Prin urmare, este necesar să cultivăm mai mult legătura sfântă care există între viaţa familiei şi viaţa Bisericii, prin educaţia copilului, pentru demnitatea persoanei umane”.
La finalul cuvântului său, Preafericitul Părinte Patriarh a dăruit bibliotecii Universităţii ,,Dunărea de Jos” prin dl rector Viorel Mânzu, o seamă dintre cărţile apărute recent în Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
Mulţumind Preafericitului, ÎPS Arhiepiscop Casian i-a oferit o icoană a Sfântului Spiridon şi un buchet de flori.
Diplome şi premii pentru tineri gălăţeni
În deplină consonanţă cu evenimentul academic, tot în catedrală s-a desfăşurat şi un alt moment, simbolic: în numele eparhiei pe care o păstoreşte, ÎPS Arhiepiscop a premiat trei tineri de excepţie, care s-au remarcat prin rezultate de excepţie obţinute la concursuri naţionale şi internaţionale şi care au adus mult prestigiu zonei Dunării de Jos.
Aceşti trei tineri sunt: Dan Dănăilă (clasa a XII-a, Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri”), Daniel Cazan (clasa XI-a, Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei”) şi Alexandru Covrig (anul III, Facultatea de Istorie, Filozofie şi Teologie a Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi). Cei trei au primit, din mâna Preafericitului Patriarh Daniel, Diploma „Vrednicia andreiană pentru tineri” şi câte un plic cu 500 de lei.
În aceeaşi zi, într-un alt context, în prezenţa Preafericitului Părinte Patriarh şi a celorlalţi oaspeţi, ÎPS Arhiepiscop a oferit dlui Lucian Bute, sportiv, multicampion mondial, fiu al Eparhiei, medalia şi Diploma „Vrednicia andreiană pentru mireni”.
Aceste acte de răsplătire şi de recunoaştere ale meritelor excepţionale ale acestor „campioni ai ştiinţelor”, oficiate de Preafericitul Daniel şi de ÎPS Arhiepiscop Casian, s-au derulat în aceleaşi momente în care, în toate bisericile din oraş, după Sfânta Liturghie, peste 3000 de elevi din şcoli şi licee au primit Diploma „Sfântul Apostol Andrei” şi premii de carte, din partea parohiilor, pentru participarea la concursul „Copilul, în familie şi în Biserică”.
O nouă pagină în istoria Arhiepiscopiei Dunării de Jos
În viaţa spirituală a Arhiepiscopiei Dunării de Jos, vizita Preafericitului, cu întregul ei program, se înregistrează ca o pagină vie, pentru istoria sa recentă, urmând imediat după proclamarea, în Biserica Ortodoxă Română, a Sfântului Atanasie al III – lea al Constantinopolului (1-2 mai 2009) şi după ridicarea Eparhiei Dunării de Jos la rang de Arhiepiscopie şi a întâistătătorului ei la rang de arhiepiscop (26 septembrie 2009).
Prezenţa Întâistătătorului Bisericii noastre, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, slujirea şi cuvântul său adresat preoţimii şi poporului de la Dunărea de Jos, acordarea Preafericirii Sale, a titlului de „Doctor Honoris Causa” de către Universitatea „Dunărea de Jos” au adus mari bucurii spirituale pentru popor, cler şi intelectualitate.
Mulţumim Preafericirii Sale pentru osteneala ce şi-a luat-o, vizitând canonic Arhiepiscopia Dunării de Jos şi ne rugăm pentru sănătatea şi bunul spor în lucrarea pastoral-social-misionară a Preafericirii Sale. Mulţumim ierarhilor-oaspeţi, din ţară şi din străinătate, care au împodobit sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei de la Galaţi, prin prezenţa şi cu rugăciunile lor.
Mulţumim, în chip special, Întâistătătorului Arhiepiscopiei Dunării de Jos, ÎPS Casian Crăciun, „artizanul” acestei minunate sărbători, care, prin Sfinţii Andrei şi Spiridon, Nicolae şi Vasilie cel Mare, cinstiţi de miile de pelerini şi închinători la moaştele lor, s-a transformat într-un eveniment istoric şi într-o mare binecuvântare pentru popor şi cler, cea mai potrivită pregătire a Marelui Praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.
A consemnat
pr. Lucian Petroaia