În contextul pastoral‑misionar contemporan, marcat de o acută secularizare și de fragmentare spirituală, actul pelerinajului rămâne o formă dinamică de mărturisire a credinței și o manifestare profundă a ecleziologiei practice. În cuprinsul Eparhiei Dunării de Jos, pelerinajul istoric cu Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam depășește granițele unei simple evlavii populare, configurându‑se ca un veritabil instrument omiletic și catehetic în mișcare.
Purtată an de an prin parohii, Sfânta Icoană devine un „amvon itinerant“ de unde însăși Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cheamă poporul la Hristos, generând o vie pedagogie a prezenței divine în mijlocul comunității.
În prezentarea ce urmeaza în cadrul acestui articol, vom încerca să surprindem, pe protoierii, modul în care a fost receptată venirea icoanei și popasul duhovnicesc în care credincioșii s‑au odihnit, în pacea, bucuria și armonia prezenței Maicii Domnului prin icoana Sa, prezentând valențele duhovnicești ale acestei procesiuni eparhiale și evidențiind modul în care întâmpinarea icoanei activează memoria liturgică a credincioșilor, sporește evlavia profundă în detrimentul formalismului și contribuie direct la întărirea în credință prin catehizarea practică a poporului lui Dumnezeu, adunat în jurul Maicii Luminii.
Tradiționalul pelerinaj cu Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam s‑a încheiat în ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului, după ce a purtat binecuvântarea și alinarea duhovnicească în peste 150 de parohii din întreaga eparhie. Purtată în procesiune de ierarhul Dunării de Jos și de soboarele de preoți, „Sfânta de la Adam“ a unit mii de credincioși din județele Galați și Brăila într‑o rugăciune comună pentru pace, ocrotire și rodirea pământului. Întoarcerea odorului sfințit la Mănăstirea Adam și slujba solemnă a Prohodului Maicii Domnului au pecetluit aceste zile de intensă trăire spirituală, lăsând în inimile pelerinilor o profundă speranță și o credință reînnoită.
„Nu ne lăsa, Măicuță, să pierim, ci ne izbăvește din toate nevoile, ca o milostivă și grabnică ajutătoare a neamului creștinesc!“ Această rugăciune fierbinte a răsunat în inimile tuturor credincioșilor pe parcursul binecuvântatului pelerinaj cu Icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Adam, revărsând har și mângâiere peste întreaga eparhie a Dunării de Jos. Întoarcerea sfântului odor în vatra sa monahală pecetluiește aceste zile de profundă trăire spirituală, lăsând în sufletele noastre nădejdea neclintită că Preacurata Fecioară va rămâne de‑a pururi ocrotitoare, mijlocitoare și acoperământ în fața tuturor încercărilor vieții.
Protoieria Târgu Bujor
Există în viața Bisericii momente în care timpul liturgic pare să‑și descopere, cu o intensitate aparte, adâncimea sa duhovnicească. Începutul Postului închinat Adormirii Maicii Domnului este unul dintre aceste răstimpuri binecuvântate. Nu este doar o perioadă de înfrânare și de așezare lăuntrică, ci și un timp în care Biserica ne cheamă să ne apropiem, cu mai multă luare‑aminte, de chipul celei care a devenit, prin ascultare și curăție, „mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare, decât Serafimii“.
În acest răstimp al anului, pentru credincioșii parohiilor din Protopopiatul Târgu Bujor, începutul postului a dobândit de‑a lungul anilor o însemnătate aparte printr‑o frumoasă tradiție: icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam părăsește pentru câteva zile sfântul ei locaș și pornește în întâmpinarea celor care doresc să‑i așeze înaintea ei durerile, nădejdile și rugăciunile lor.
În acest an, pe parcursul celor trei zile de pelerinaj, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam a devenit oaspete binecuvântat al credincioșilor din 44 de parohii ale Protoieriei Târgu Bujor.
A fost întâmpinată pretutindeni cu aceeași uimire smerită a inimii, cu lacrimi de bucurie, cu rugăciuni fierbinți și cu nădejde. Înaintea ei au fost aduse neputințe cunoscute și necunoscute, boli, încercări, familii, copii, bătrâni, case și gospodării, dar mai ales suflete care, asemenea pământului însetat, așteaptă roua harului.
Într‑un an în care arșița a dogorit fața pământului, rugăciunea înaintea icoanei Maicii Domnului a căpătat pentru mulți o semnificație cu totul aparte. Buzele credincioșilor au cerut ploaie pentru ogoare, dar, dincolo de această nevoie văzută, rugăciunea Bisericii a cuprins o sete mai adâncă: aceea după ploaia harului, după înmuierea inimilor și după întărirea sufletelor.
Căci există o secetă a pământului, dar există și o secetă a inimii. Există ogoare care așteaptă norii și suflete care așteaptă lacrima pocăinței. Există semințe care nu pot rodi fără apă și există cuvinte ale Evangheliei care nu pot aduce rod în om dacă inima nu se deschide către Dumnezeu.
De aceea, rugăciunea înaintea icoanei Maicii Domnului a fost, în aceste zile, rugăciune pentru amândouă: pentru pământ și pentru suflet, pentru ploaia care adapă ogorul și pentru harul care înmoaie inima.
În prima zi a pelerinajului, icoana a poposit în 17 parohii din partea de nord a Protopopiatului. Drumul ei a devenit, astfel, un adevărat itinerar al rugăciunii, în care fiecare comunitate și‑a așezat înaintea Maicii Domnului propria sa viață.
Spre seară, icoana a ajuns la Parohia Drăgușeni, unde a rămas peste noapte. Aici, preoții Cercului misionar local au săvârșit o slujbă de priveghere, iar biserica s‑a umplut de credincioși. Noaptea de rugăciune a devenit astfel o prelungire firească a întâlnirii cu icoana: o noapte în care timpul obișnuit a fost lăsat deoparte, iar comunitatea s‑a așezat sub acoperământul rugăciunii Maicii Domnului.
În zorii zilei de 2 august, pelerinajul a continuat către parohiile din zona orașului Berești, coborând apoi spre comunitățile așezate de‑a lungul văii Prutului. Pretutindeni, aceeași icoană, dar mereu alte chipuri; aceeași Maică, dar mereu alte dureri și nădejdi; aceeași rugăciune a Bisericii, dar rostită de fiecare inimă în graiul propriei sale vieți.
În cea de‑a doua parte a zilei, icoana a ajuns în parohiile din zona orașului Târgu Bujor, iar la ceas de lumină lină a fost primită cu multă bucurie în Parohia Moscu.
Aici, popasul icoanei s‑a transformat într‑o noapte de rugăciune și de comuniune euharistică. Preoții Cercului misionar Târgu Bujor au săvârșit Sfânta Liturghie și slujba de priveghere, înconjurați de o mulțime de credincioși de toate vârstele. În biserică s‑au întâlnit, în chip tainic, generații: copii care abia învață să rostească rugăciunea, tineri care își caută drumul în viață, părinți care poartă grija familiilor lor și vârstnici care au învățat, prin încercările vieții, că nădejdea în Dumnezeu este mai tare decât orice teamă.
Ultima zi a pelerinajului a continuat în partea de sud a Protopopiatului Tg. Bujor, în parohiile din zona Folteștiului. Și aici, icoana a fost întâmpinată cu aceeași dragoste, cu aceeași evlavie și cu aceeași nădejde. Credincioșii au venit înaintea Maicii Domnului cu ceea ce aveau mai de preț: inimile lor! Unii au adus mulțumire, alții cerere, unii au venit cu bucurie, alții cu lacrimi. Dar toți au descoperit același lucru: că rugăciunea adevărată nu are nevoie de multe cuvinte.
Pentru credincioșii parohiilor din Protoieria Târgu Bujor, începutul Postului Adormirii Maicii Domnului a devenit, astfel, un timp al bucuriei duhovnicești. În fiecare an, aceste zile ne amintesc că postul nu începe doar prin schimbarea hranei, ci prin schimbarea inimii. Iar icoana Maicii Domnului, venind dinspre Mănăstirea Adam către comunitățile de credincioși, devine asemenea unei chemări blânde: „Veniți și apropiați‑vă de Dumnezeu!“
Pr. Cezar Gagiu, Protoiereu de Tg. Bujor
Protoieria Galați
În căldura verii, pelerinajul Icoanei de la Adam este ca un popas răcoros, în care uiți de arșița zilei și te îmbii cu adierea lină a harului dumnezeiesc. Patru zile de rugăciune și de mângâiere de Mamă, un val de bucurie revărsat peste poporul evlavios care știe și simte că Maica Domnului ne este ocrotire, liman și acoperământ într‑o lume din ce în ce mai dezorientată, mai nesigură și în pierdere de sens și de valori.
Venind din nordul județului, sfînta icoană a fost întîmpinată de parohiile comunei Tulucești, iar peste noapte, credincioșii din Șivița o însoțesc în procesiune pe ulițele satului și o păstrează în rugăciune, participând apoi la slujba Paraclisului Maicii Domnului și la Sfânta Liturghie.
A doua zi, către miezul zilei, bucuria a cuprins credincioșii din municipiul Galaţi, poposind din biserică în biserică, toate neîncăpătoare pentru mulțimile care au venit să se închine cu evlavie.
Noaptea de 4 spre 5 august 2026 a fost cu adevărat înălțătoare, deoarece în biserica „Sfinții Împărați“, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian a slujit Sfânta Liturghie, înconjurat de mulțime de credincioși rugători și răbdători, sorbind cuvintele de învățătură ale ierarhului lor, care le‑a aratăt că, „așa cum un secol și jumătate în urmă, icoana făcătoare de minuni «Prodromița» poposea în această biserică, întămpinată cu dragoste de creștinii evlavioși, așa și acum, cu aceeași dragoste și evlavie, creștinii vin la icoana Maicii Domnului de la Adam. Se întâlnesc astfel două icoane ale aceleași Mame iubitoare“.
În seara din ajunul praznicului împărătesc al Schimbării la Față a Mântuitorului Hristos, mulțimea de credincioși de toate vârstele a luat parte la procesiunea cu icoana pe străzile municipiului, între cele două biserici istorice închinate Maicii Domnului, „Mavromol“ și „Precista“, în semn de mulțumire pentru toate binefacerile pe care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu le revarsă asupra tuturor.
După ce mai înainte a trecut pe la biserica Seminarului andreian, apoi pe la Catedrala Arhiepiscopală, icoana a fost întâmpinată de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Casian, înconjurat de credincioși, la biserica parohiei româno‑elene „Schimbarea la Faţă“, care își serbează hramul, continuând apoi pelerinajul la alte biserici din oraș până seara, când a fost preluată spre a a fi dusă la închinare către credincioșii din celălalt mare oraș al eparhiei, Brăila.
Am simțit și în acest an , ca de fiecare dată, dragostea și ocrotirea Maicii Domnului, precum și evlavia poporului dreptcredincios care o cinstește, o iubește și o păstrează neîncetat în inimile lor smerite, așa cum reiese și din mărturiile pline de emoție ale unor copii participanţi:
◆ „În prejma Maicii Domnului mă cuprinde o stare de liniște, pace și un sentiment de siguranță. Milostivirile primite mi‑au dat și mai multă credință că, în jurul Maicii Domnului, este numai lumină și iubire infinită“ (Damian, 13 ani).
◆ „Din punctul meu de vedere, venirea icoanei de la Mănăstitea Adam este un motiv de sărbătoare pentru sute de oameni care se adună cu acest prilej pentru a veni la închinare, iar această ocazie îmi aduce un moment de fericire sufletească și armonie comunitară“ (Flavius Luca, 14 ani).
Pr. Valentin Rădoi, Protoiereu de Galați
Protoieria Brăila
Inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Dr. Casian al Dunării de Jos de a aduce în procesiune icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam în protoieriile din eparhie, pe parcursul Postului Adormirii Maicii Domnului, a devenit o tradiție mult așteptată de credincioșii din parohiile în care poposește sfânta icoană și nu numai, credincioşi care se folosesc de prilejul întâlnirii cu Născătoarea de Dumnezeu pentru a‑i aşeza înainte, ca unei Maici iubitoare, durerile, necazurile şi suferințele, implorând mijlocirea ei înaintea Mântuitorului Hristos pentru pacea lumii, aducând mulțumiri și laude, şi plecând apoi ușurați sufletește, întăriți în credință și în nădejdea că rugăciunile lor nu vor rămâne fără răspuns.
Între cei care au primit cu mare bucurie binecuvântările Maicii Domnului prin mijlocirea icoanei sale făcătoare de minuni de la Mănăstirea Adam s‑au numărat și credincioșii din municipiul Brăila. În după‑amiaza zilei de 6 august 2026, praznicul Schimbării la Față a Domnului, la vremea Vecerniei, într‑un număr impresionant de mare, credincioși de toate vârstele, având în frunte pe Arhipăstorul lor, înconjurat de un sobor de peste patruzeci de preoți din Protoieria Brăila au întâmpinat sfânta icoană la biserica „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil“ din Piața Traian, unde aceasta a și fost așezată spre închinare. Într‑o așteptare cuminte, răbdătoare, în glas de clopote, în fum de tămâie și murmur de rugăciune, rândul credincioșilor pelerini către Fecioara Maria, care începea din fața bisericii „Sf. Arhangheli“, traversa parcul și se sfârșea în partea opusă a acestuia, nu s‑a micșorat pe parcursul a peste zece ore de pelerinaj. Mame cu prunci în brațe, copii, adolescenți, tineri, familii întregi, vârstnici, cu toții au așteptat în pace mai bine de două ore pentru a ajunge în fața icoanei Maicii Domnului, cinstindu‑o cu smerită sărutare și metanie. A fost o dovadă vie că trăirea și manifestarea liturgică a credinței nu este apanajul vârstnicilor, ci că și tinerii mărturisesc aceeași credință vie, curată, aceeași nevoie de Dumnezeu, având curajul unei mărturisiri și manifestări publice a ei.
Așteptarea pelerinilor a fost răsplătită duhovnicește nu numai de întâlnirea cu Maica Domnului, ci și prin integrarea lor în comuniunea liturgică prilejuită de săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii de noapte. Oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop dr. Casian în parcul din Piața Traian, secondat de un sobor de douăzeci de preoți din Protoieria Brăila, când tumultul orașului s‑a mai potolit, ca și dogoarea zilei de august, Liturghia săvârșită noaptea, ca la Înviere, a fost prilej de intense trăiri duhovnicești atât pentru sfințiții slujitori, cât și pentru credincioșii participanți la pelerinaj. Mulți părinți și‑au adus pruncii la împărtășit și mulți tineri și vârstnici s‑au împărtășit la momentul chinonicului.
Iată câteva din mărturiile celor care au participat la acest eveniment liturgic și duhovnicesc:
◆ „Binecuvântarea lui Dumnezeu s‑a revărsat din nou în Postul Adormirii Maicii Domnului în orașul Brăila, ca un dar de mare preț prin aducerea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam. Într‑o atmosferă duhovnicească de liniște sufletească, comuniune profundă și mângâiere spirituală, participarea la Slujba Privegherii și a Sfintei Liturghii a transformat centrul istoric al urbei într‑o oază de rugăciune fierbinte prin prezența rugătoare a Chiriarhului nostru, împreună cu clerul și miile de credincioși.
Minunea Maicii Domnului s‑a simțit prin prezența credincioșilor de toate vârstele, care ne‑au înconjurat cu căldură pe tot parcursul oficierii Sfintei Liturghii, ca o mărturie a unei credințe vii lucrătoare. Cântările liturgice armonioase și lumina caldă a lumânărilor a creat în sufletele celor prezenți un cadru solemn în care, parcă, «îți auzi sufletul cum îți vorbește».
Mi‑au rămas întipărite în minte chipurile luminoase, pline de speranță, ale tuturor închinătorilor care s‑au închinat la Icoana Maicii Domnului, copleșiți de probleme de sănătate sau necazuri de familie și care au simțit o ușurare și o speranță reînnoită.
Trăirile profunde ale bunilor creștini au constituit o experiență de neuitat din care am înțeles că viața este un dar de la Dumnezeu, iar prezența Maicii Domnului în viața creștinului este resimțită ca o ocrotire permanentă și o punte sigură către Mântuitorul Iisus Hristos“ (Pr. Mircea Ionuț Băncilă).
◆ „Atât venirea Icoanei Maicii Domnului de la Adam, cât și Sfânta Liturghie de noapte, mi‑au adus multă bucurie și liniște sufletească, precum și nădejdea că Maica Domnului nu ne va lăsa singuri în încercările vieții, ea fiind, cu adevărat, Maica noastră cea din Ceruri care ne poartă de grijă neîncetat.
Am simțit că toți cei care aleargă la ajutorul Maicii Domnului nu vor pleca de la Icoana ei fără întărire și mângâiere în necazurile vieții. Sfânta Liturghie și rugăciunile înălțate de toți cei prezenți la acest eveniment, nu au fost decât o mică ofrandă de mulțumire și recunoștință pentru tot ajutorul primit de la Maica Domnului“ (Pr. Marius Sinca).
Pelerinajul la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam a continuat până a doua zi, la ora 12.00, peste noapte sfânta icoană fiind aşezată în biserică. S‑au perindat astfel prin fața icoanei Maicii Domnului peste șapte mii de credincioși din municipiul Brăila.
Pr. Cristian Gagu
Protoieria Covurlui
Postul Adormirii Maicii Domnului prilejuiește, în Arhiepiscopia Dunării de Jos, un pelerinaj îndătinat care ne‑o aduce mai aproape de noi pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, prin „Sfânta“, așa cum numește poporul drept credincios, Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam.
Vederea față către față și relaționarea directă, om către om, suferă prin așezarea între noi a irealităţii virtualului, a imaginii înşelătoare, dar acaparatoare. Oamenii și‑au transferat ceea ce vor să însemne identitatea lor către un profil de pe o rețea socială, dar la nivel personal, în realitatea trăirilor noastre, rămânem adesea singuri, cu poveri și griji care, pentru tămăduire, au trebuință de întâlnirea reală, iar Pelerinajul cu Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam ne‑o arată pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care cercetează casa fiilor, dorind să‑i afle bine și sănătoși, duhovnicește și trupește.
Pelerinajul cu Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam are o dinamică aparte din care înțelegem dorința de a‑i cuprinde pe toți, Maica Domnului întinzându‑și, prin trecerea sa, acoperământul peste tot sufletul „care are trebuință de mila și ajutorul lui Dumnezeu“.
Privind către mulțimile de oameni din parohiile vizitate, avem simțământul că Zaheu vameșul și‑a adunat ceată mare de ucenici, mișcați de dorirea de a se vedea şi de această dată cu Mântuitorul Hristos, prin cea care Îl poartă pe brațele sale, iar pentru dorința mare a întâlnirii, care capătă chip concret prin mulțimea oamenilor și prin diversitatea lor, Maica Domnului, la fiecare închinare și rugă, șoptește tainic fiecăruia, împrumutând cuvântul Fiului Său: „Astăzi, trebuie să rămân în casa ta!“.
Stăruim în a crede că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, înainte de Praznicul Adormirii Sale, se apropie de viețile noastre, așa cum arată ele, pentru a ne încredința, așa cum glăsuiește troparul praznicului, că „întru adormire lumea nu ai părăsit“, fiind alături de cei necăjiți și întristați, de cei care năzuiesc în a avea bună sporire în viața lor, de cei care caută o cale spre izbăvire, de cei care vin, mulțumitori și recunoscători, copii, tineri și vârstnici, părinți și bunici.
Privind către mulțimile mari de oameni care s‑au așezat, cu atâta liniște și răbdare, spre închinare la Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam, observându‑le vârsta și portul, înțelegem că toți simt ocrotirea și mijlocirea Maicii Domnului ca pe reduta care nu cade niciodată, ca pe mâna mereu întinsă, ca pe brațele primitoare de care te lași cuprins.
Sfânta Icoană a trecutt prin 31 de parohii din cuprinsul Protoierie Covurlui, aducând mângâiere și cuviosului cin monahal din mănăstirile așezate sub purtarea de grija a Maicii Domnului de la Tudor Vladimirescu și Cudalbi, care au avut prilejul de a priveghea în fața „Sfintei“.
Acest pelerinaj nu se încheie cu o statistică, cu numere legate de pelerini sau comunități parohiale vizitate, ci cu o concluzie desprinsă din privirea oamenilor trecuți prin fața Sfintei Icoane a Maicii Domnului. Oamenii au nevoie de mângâiere, au nevoie să fie ascultați fără judecată, să fie primiți, au nevoie să se simtă fii și fiice, să li se arate lumina, să li se arate frumusețea și culoarea într‑o lume deprinsă a pune înainte de toate urâciunea. Oamenii știu că viețuirea și lumea trebuie să fie cuprinse de Lumina lui Hristos și cer Maicii Sale, călăuzire, îndrumare și mijlocire.
Nimic nu poate concluziona mai cu folos un astfel de moment duhovnicesc decât reacția simplă a copilului care, văzând toate cele din jur, văzând că, fiind pe brațele mamei, seamănă cu icoana, întrea- bă: „Puteam să luăm pe Doamne, Doamne la noi acasă?“.
Ioana, de doar 10 ani, mărturisește despre întâlnirea ei cu Sfânta: „M‑am apropiat cu frică, ca atunci când știi că ai fost obraznic, crezând că voi fi pedepsită, dar am plecat capul spre Icoană și mi‑am spus rugăciunea, iar o liniște profundă am simțit în mintea mea. Am promis că voi fi mai ascultătoare și mă voi întoarce mereu să‑i spun Maicii Domnului ce am reușit să fac. Poate voi avea șansă să‑i spun că am citit cât mai multe cărți“.
Copiii ne dau niște repere sănătoase atunci când vine vorba despre rugăciunea noastră de cerere. Ei se opresc asupra lucrurilor simple și firești, cu un adevărat folos pentru viața noastră, pe când, pe noi, cei mai înaintați în vârstă, ne atrag cantitățile mari și lucrurile materiale, pe care, adesea, le așezăm în ruga noastră.
Antonio, la doar 11 ani, după ce, la vârsta lui a dus deja grele lupte cu boala și suferința, ne mărturisește, asemenea unui om înțelept, care multe a trăit, că, în fața Sfintei Icoane a Maicii Domnului a rostit o rugă, prea neluată în seamă de unii, de căpătâi pentru el: „Am cerut Maicii Domnului puterea pentru a suporta tratamentul, sănătate mamei mele pentru a mă putea duce la medic și am mulțumit pentru oamenii buni care m‑au ajutat să merg la tratament și care au fost buni cu mine. Am mulțumit Maicii Domnului că i‑a învățat să fie buni“.
Multe astfel de glăsuiri s‑au spus șoptit, cu inimă zdrobită, dar plină de nădejde, în fața Sfintei Icoane a Maicii Domnului, iar an de an, nădăjduim, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, poporul dreptcredincios să aibă șansa de a‑și aduce ruga înaintea „Sfintei“.
Pr. Bogdan‑Laurențiu Istrate
Protoieria Tecuci
Cu binecuvântarea ierarhului nostru, în perioada 9‑13 august 2026, s‑a desfășurat tradiționalul pelerinaj cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Sfânta Mănăstire Adam în 41 de parohii din cuprinsul Protoieriei Tecuci.
Preoți și credincioși, împreună, tineri, copii și bătrâni, au întâmpinat cu emoție icoana ce a declanșat, ca prin minune, în sufletele tuturor, dorul după nespusa bucurie a întâlnirii cu Maica Domnului, Împărăteasa Cerului și a pământului.
Credincioșii și‑au deschis sufletele, aducând rugăciuni în toate bisericile pelerinajului. Când sosea icoana, toți care înainte fremătau nerăbdători, se linișteau. Clopotele, mireasma tămâiei și rugăciunea murmurată împreună cu rugi sfioase ne‑au făcut să înțelegem că cerul și pământul s‑au unit.
Mulți s‑au spovedit și s‑au împărtășit la Sfintele Liturghii de la bisericile unde ea a rămas și peste noapte: „Sf. Împărați“ pe 9 august, „Adormirea Maicii Domnului“ pe 10 august, Catedrala „Sf. M. Mc. Gheorghe“ pe 11 august, în Tecuci și apoi Matca III pe 12 august. Peste tot s‑au cântat cu recunoștință duioase pricesne și s‑au făcut slujbe de mulțumire.
Cu această ocazie minunată, în comuna Ivești, ca peste tot, icoana a fost înconjurată de sobor de preoți și mulțime de credincioși. Rromii au presărat și ei flori și au îngenuncheat în fața icoanei, deschizându‑și inimile, porțile și casele lor, pentru preoții ce le‑au sfințit cu sfânta cruce și agheasmă. Aici, icoana a fost dusă de la intrarea în sat până la biserică, pe jos, nu cu mașina, purtată pe brațele vânjoase ale bărbaților, oprind aproape din casă in casă.
Peste tot unde a poposit icoana, au venit credincioșii cu mic cu mare, aducând cu drag și sfială rugăciuni și închinăciuni pentru copii și bolnavi, pentru cei plecați în străinătate, pentru ploaie și pace. Așa, s‑au binecuvântat sat cu sat, familie după familie, parohie cu parohie, biserică după biserică. Noi, închinătorii, ne‑am aşezat înaintea Maicii Domnului rugile fierbinți, lacrimile, bucuriile și speranțele noastre, lumânări, flori, pomelnice și obiecte ale celor ce nu puteau fi prezenți, cerând pentru toată suflarea binecuvântare și ajutor sfânt.
Suntem fericiți că putem să ne întâlnim cu Maica Domnului. Bunătatea și dragostea ei s‑au împletit cu florile și rugăciunile noastre. Amintirile acestui pelerinaj devin un mărgăritar sfânt pentru sufletele atât de frământate de problemele lumii în care trăim.
Avem încredințarea că suntem „fiii lacrimilor sale“ și că Acoperământul și rugile Maicii Domnului ne aduc mângâierea ei și ajutorul Bunului Dumnezeu. Razele soarelui de august au adus Lumină sfântă peste noi, cei ce locuim, de când ne știm, în Grădina Maicii Domnului de pe pământ.
Pr. Ionel Vasile
Protoieria Nicorești
Popasul Sfintei Icoane a Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam, din ziua de 11 august 2026, în parohiile Protopopiatului Nicorești a fost o zi pe care credincioșii acestei zone o vor purta multă vreme în cuget și în suflet, ca pe una dintre cele mai binecuvântate zile ale acestui an de grea încercare.
Vara aceasta a fost, pentru credincioșii și pentru preoții acestei protoierii, o vară a răbdării duse până la capăt. Săptămâni de‑a rândul, pământul Nicoreștiului a stat crăpat sub un soare nemilos, iar culturile agricole, nădejdea de pâine a atâtor familii, s‑au ofilit înainte de vreme. Fântânile satelor, obișnuite să adape deopotrivă oameni și dobitoace, au început să scadă îngrijorător, iar cei mai în vârstă, care au mai văzut veri grele, mărturiseau că nu‑și amintesc o secetă atât de aspră. Am privit cu toții, zi după zi, un cer care nu voia să rodească niciun nor, întrebându‑ne, cu neliniște și cu smerenie deopotrivă, cât mai poate răbda un pământ, și cât mai poate răbda o inimă.
Și tocmai în mijlocul acestei așteptări a sosit, pe drumurile prăfuite ale satelor noastre, Icoana pe care credincioșii prezenți au numit‑o, cu smerenie și cu nădejde, „Izbăvitoarea de secetă“, Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Adam. Adusă, după cum povestește o veche tradiție, din Răsărit, în anul 1559, cu aproape cinci veacuri în urmă, de un smerit monah, aflat el însuși în căutarea unui sălaș și primit, spune aceeași tradiție, de un cioban care își păștea turma pe acele dealuri, această Icoană este cunoscută de atunci, în tot sudul Moldovei, drept făcătoare de minuni, fiind purtată din sat în sat ori de câte ori seceta sau boala au apăsat greu peste oameni. Nu întâmplător, mănăstirea care o adăpostește poartă, între hramuri, și pe acela al Izvorului Tămăduirii: căci, acolo unde izvoarele pământului seacă, ne învață Biserica, rămâne pururea deschis un alt Izvor, care nu seacă niciodată.
Anul acesta, purtând mai departe această datină statornicită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Casian, Icoana Maicii Domnului a poposit, în intervalul orar 7.00‑21.00, în 13 parohii ale Protoieriei Nicorești, zăbovind pentru puțin timp și la Mănăstirea Buciumeni.
Dis‑de‑dimineață, când satele abia ieșeau din răcoarea scurtă a nopții, s‑a oficiat Sfânta Liturghie, întru întâmpinarea Împărătesei cerului, la parohiile Cosmești Vale, Cosmești Deal I, Nicorești, Piscu Corbului, Fântâni și Poiana: șase altare la care preoții și credincioșii au vegheat încă din zorii zilei. În celelalte șapte parohii ale Protoieriei, Tecucel, Țepu de Sus, Țepu de Jos, Brăhășești I, Nărtești, Poșta Berheci și Slobozia Corni, s‑au săvârșit slujba Sfântului Maslu, Acatistul și Paraclisul Maicii Domnului. Din sat în sat, clopotele au vestit, unul după altul, aceeași veste: că Împărăteasa cerului trece şi peste acele meleaguri. La fiecare biserică, oamenii au ieșit în drum cu lumânări aprinse și cu icoane de‑ale casei, întâmpinând‑o așa cum s‑ar întâmpina, după atâta așteptare, chiar pe Maica lor cea adevărată. Nu a fost sat pe unde a trecut Icoana în care oamenii să nu fi lăsat plugul, sapa ori grija zilei pentru a alerga la biserică: bătrâni sprijiniți în toiag, femei cu prunci în brațe, tineri veniți, poate din simplă curiozitate și plecați cu lacrimi în ochi. Toți, deopotrivă, mărturisesc astăzi că, deși cerul a rămas neschimbat deasupra lor, ceva dinăuntrul lor s‑a schimbat cu adevărat.
La sfârșitul acestei zile, când Icoana și‑a urmat drumul mai departe pe pământul Eparhiei, iar preoții și credincioșii Protoieriei Nicorești s‑au întors, unii pe jos, alții cu inima încă plină de dragostea Maicii Domnului, la casele lor, ogoarele erau tot atât de arse cum le lăsase dimineața. Ploaia pe care o așteptam nu a căzut încă. Îndrăznim totuși să spunem, cu toată smerenia, că pe aceleași ogoare a rodit, în acea zi, o altă recoltă, nevăzută, dar cu mult mai statornică decât grâul și porumbul: recolta lacrimilor care curăță, a genunchilor plecați, a mâinilor împreunate în rugăciune, a inimilor care, deznădăjduind poate de cerul cel văzut, au aflat, în chipul unei icoane vechi de aproape cinci veacuri, cerul cel nevăzut coborât printre ele.
◆ „Prezența Icoanei Maicii Domnului de la Adam în mijlocul comunității noastre a fost o adevărată Liturghie a bucuriei. Am văzut oameni copleșiți de neputințe cum își găseau liniștea doar atingând Sfânta Icoană. În ochii lor nu mai era deznădejde, ci lumina tainică a nădejdii“ (Pr. Mircea Ariton).
◆ „Chiar dacă cerul a rămas de aramă, iar brazdele noastre continuă să sufere sub arșiță, pelerinajul Icoanei Maicii Domnului de la Adam nu a fost în zadar. Maica Domnului nu vine ca o formulă magică pentru ploaie, ci ca o Mamă care ne îmbrățișează în mijlocul necazului. Ea ne învață să nu ne pierdem credința atunci când răspunsul lui Dumnezeu întârzie sau este altul decât cel așteptat“ (Georgeta Beldie, Parohia Brăhășești I).
◆ „Toată vara ne‑am uitat la cer cu inima strânsă. Pământul s‑a crăpat sub picioarele noastre, iar porumbul s‑a uscat în totalitate. Când am auzit că vine Maica Domnului de la Adam, am lăsat totul și am mers la biserică. Când am îngenuncheat în fața icoanei, n‑am mai putut cere nimic pentru recoltă… am plâns doar ca un copil. Am simțit că Maica Domnului mă ține de mână și‑mi spune că nu sunt uitată“ (Didina Tonu, Parohia Cosmești Vale).
◆ „Pentru noi, venirea Maicii Domnului în sat a fost ca o sărbătoare a sufletului, o sărbătoare în care uităm de toate necazurile și ne aducem aminte că, oricât de grea ar fi viața, nu suntem singuri. Maica Domnului este cu noi, ne poartă de grijă și ne ocrotește sub Sfântul ei Acoperământ“ (Aneta Cârjău, Parohia Cosmești Deal I).
◆ „După o așteptare îndelungată, cu bucurie nemărginită și dor, am primit în mijlocul bisericii noastre pe Împărăteasa cerului și a pământului. Atunci când ne rugăm înaintea Icoanei Măicuței Domnului, simțim cum primim pe loc binecuvântare, sănătate și pace în suflet. Prin purtarea de grijă a Preasfintei Născătoare, întreaga familie, părinți și copii, primesc ceea ce le este mai de folos: părinții, ajutor în creșterea copiilor și buna înțelegere cu ei; iar copiii, luminarea minții și buna creștere, ca să crească în frica lui Dumnezeu și în ascultarea de părinți, spre mântuire“ (Presbitera Claudia Răducan, Parohia Țepu de Jos).
Pr. Mihai Roșu, Protoiereu de Nicorești