Foaia eparhială „Vestitorul“ a Episcopiei Dunării de Jos. Un secol de la apariție

La 1 aprilie 1926 apărea în Galați, din inițiati­va Episcopului Cosma Pe­­trovici al Episcopiei Dunării de Jos, cu sprijinul consilierilor eparhiali din cancelaria episcopală, foaia bisericească Vestitorul, organ al Consiliului Eparhial¹, cu scopul mărturisit de a informa clericii „de ordinele ce se dau de Sf. Episcopie, de parohiile vacante, de posturile vacante de cântăreți și paraclisieri, precum și de întreaga mișcare ce are loc în Biserică“, toate acestea, întrucât „după noua organizare ce s-a dat Sfintei noastre Biserici², mai ales slujitorii altarului, pre­­oții și cântăreții trebuie să fie în curent cu toată mișcarea ce se produce în Eparhie“ și deoarece „scopul noii legi este de a lăsa preoțimii toată libertatea de acțiune și de manifestare“, prin aceasta înțelegându-se, desigur, „că i-a lăsat și întreaga răspundere pe care o are în fața oamenilor și a lui Dumnezeu“³. Deși redactorii menționau în primul număr al foii că aceasta urma să apară de două ori pe lună⁴, nu s-a împlinit o astfel de dorință. Redacția și administrația foii era instalată în Palatul Episcopal de pe str. Domnească, vizavi de Grădina Publică (clădire în care astăzi funcționează Muzeul Arhiepiscopal).

Semnalând apariția acestei publicații, arhimandritul Iuliu Scriban, cu rădăcini gălățene, consemna, între altele: „Această foaie eparhială, Vestitorul, este un buletin al vieții administrative eparhiale, dar are și o parte care cuprinde compuneri proprii ale preoților“⁵.

Vestitorul  apărea ca periodic eparhial, la un an după o altă publicație, Căminul, „Revistă creș­tină pentru familii“ a Societății „Solidaritatea“ a clerului Episcopiei Dunării de Jos, care avea să fie una dintre cele mai apreciate și utile periodice bisericești din Biserica Ortodoxă Română, în care mari condeieri și autori consacrați la nivel național, laici și clerici, vor publica „valoroase articole de teologie, de duhovnicie, pagini patristice, misionare, moralizatoare, de îndrumare pastorală, versuri, traduceri, note și impresii de călătorie, informații privind diferite aspecte ale activității în eparhie, semnalări și prezentări de publicații, eseuri, meditații religioase“⁶.

Foaia eparhială Vestitorul a apărut vreme de aproape 22 de ani (1 aprilie 1926 – decembrie 1947), stocând în paginile acestei publicații administrativ-bisericești o cantitate impresionantă de date și informații extrem de utile privind viața bisericească în cuprinsul Episcopiei Dunării de Jos, eparhie care din martie 1923 era alcătuită numai din două județe: Covurlui și Tulcea. În afară de aspectele administrative, adesea în paginile Vestitorului se făcea loc și unor articole cu diverse teme religioase, istorice și culturale, într-un capitol intitulat Partea neoficială. Cei mai mulți dintre autorii acestei părți de popularizare a unor teme de interes, îndeosebi bisericesc, au fost slujitori în eparhie, foaia de care ne ocupăm fiind și un câmp de exersare pentru condeiele acestora, dar și un mod de a facilita lecturile preoților din eparhie, cu impact asupra pastorației acestora în parohii.

Această foaie eparhială a apărut din aprilie 1926 și până în decembrie 1931 inclusiv, în format A4, cele mai multe din numerele lunare având câte 4 pagini. Au fost însă și cazuri când apărea un singur număr tot de 4 pagini, pentru 2 luni (ex. septembrie-octombrie 1928; noiembrie-decembrie 1928; ianuarie-februarie 1929; iunie-iulie 1929) sau când într-o lună se publica un număr de 8 pagini (ex. aprilie 1929). Începând cu nr. 4 din aprilie 1931 redactorii încearcă un nou sistem de paginare, în care, din nefericire se încurcă la început, dar revin la 4 pagini ulterior, cu excepția numărului 6 din iunie 1931, care se publică pe 12 pagini.

Din primul număr al anului 1932 (anul de apariție înscris pe prima pagină, IX este greșit) foaia eparhială se va tipări în format A 5, cu ediții de 8, 12, 16, 20, 24, 32 sau 36  de pagini/număr, desigur după cantitatea materialelor care se impuneau a alcătui sumarul unui număr⁷.

Potrivit unui aviz publicat în prima pagină a Vestitorului din iunie 1926, „Mitropoliile, Episcopiile, Seminariile, precum și membrii mireni ai Adunării Eparhiale“ primeau gratuit această foaie oficială a Episcopiei Dunării de Jos⁸. Așadar, exista o preocupare de a face cunoscută în țară activitatea Episcopiei cu sediul în Galați.

Periodicul de informații cu caracter administrativ-bisericesc Vestitorul, în care și-au făcut loc și articole cu subiecte teologice, culturale, educaționale și istorice este, fără nicio îndoială, o mină de bogății informaționale extrem de utile pentru cei care sunt interesați de viața Eparhiei Dunării de Jos, de-a lungul a aproape 22 de ani (aprilie 1926 – decembrie 1947), adică de acum 80-100 de ani. Să nu uităm că perimetrul de atunci al acestei eparhii a trecut prin drama celui de-Al Doilea Război Mondial (21 iunie 1941 – 9 mai 1945), prin cutremurul devastator din noiembrie 1940 și prin avatarurile anticreștine de după instaurarea regimului comunisto-ateist în România, regim care a pus capăt acestor publicații ale Episcopiei Dunării de Jos, la sfârșitul anului 1947, după ce, câteva luni mai înainte, au forțat samavolnic demiterea ierarhului întemeietor al celor două mensuale ale Eparhiei, Căminul  și Vestitorul,  Epis­copul Cosma Petrovici.

În privința Vestitorului,  putem afirma că este ca „o arhivă publicată“, pe care cei ce doresc să se documenteze o pot cerceta destul de facil și de comod. Probabil că mai sunt parohii care au păstrat în bibliotecă numere sau poate chiar întreaga colecție a acestei publicații. Din păcate, biblioteca Arhiepiscopiei Dunării de Jos posedă un număr foarte mic de exemplare din această publicație⁹, fără să cunoaștem motivele unei astfel de carențe. Biblioteca județeană „V. A. Urechia“ din Galați are în fondul de periodice un număr mult mai mare de exemplare ale acestui periodic al Eparhiei Dunării de Jos, dar sunt și ani din care lipsesc nu puține numere¹⁰.

Din subiectele multiple și bine reprezentate cuprinse în paginile foii, care prezintă interes pentru viața bisericească de la Dunărea de Jos, subliniem câteva: vizite arhierești, inițiative și activități ale admi­nistrației e­parhiale și ale protoieriilor, mișcări de personal în Cancelaria Episcopală, așezămin­te bisericești, școlile bise­ri­cești (Seminarul Teologic și Școala de Cântăreți Bi­sericești) în­te­meieri de pa­rohii, zidiri, re­parații și sfin­țiri de biserici, numiri de preoți parohi, de preoți ajutători, de cântăreți bisericești și paraclisieri, numiri de stareți și viața obștilor monahale din eparhie (cu precădere în județul Tulcea), transferări, destituiri și decese ale unor preoți, cântăreți bisericești și paraclisieri, donații făcute parohiilor și mănăstirilor, conferințe diverse etc. Multe astfel de teme stau la dispoziția celor care doresc să aducă în atenție istoria relativ recentă a Episcopiei Dunării de Jos. Îndrăznesc să afirm că, în baza bogăției de date, știri și evenimente bisericești cuprinse în cele aproape 2000 de pagini, cât însumează foaia eparhială Vestitorul, în răstimpul de apariție aprilie 1926-decembrie 1947, pot fi întocmite teze de licență și disertații care ar contribui științific la cunoașterea și completarea istoriei unor parohii din județul Galați, precum și la alcătuirea de biobibliografii ale unor clerici valoroși din trecutul actualei Arhiepiscopii a Dunării de Jos.

Episcopul Cosma Petrovici (11 ianuarie 1873 – 16 decembrie 1948), brăilean de origine, care a cârmuit Episcopia Dunării de Jos între 19 iulie 1924 – 29 august 1947, a fost un ierarh pragmatic și activ, înregistrând în cei 23 de ani de păstorire, importante realizări bisericești în această eparhie. Prin conținut, foaia Vestitorul a fost „inima administrativă“ a Centrului Epis­copal din Galați, care a „pulsat“ îndrumări, sfaturi, exemple, modele de lucrare bisericească bine articulată, către întregul corp al  Bisericii din cele două județe componente ale Eparhiei de la Dunărea de Jos, anume Covurlui  și Tulcea.

Ierarhul Dunării de Jos a avut drept colaboratori și redactori la realizarea Vestitorului  preoți capabili din punct de vedere administrativ și cultural, angajați ai Cancelariei Episcopale în diferite posturi și răspunderi. Pentru inițiativele culturale pe care le-a patronat, s-a înconjurat de clerici bine pregătiți și cu talent scriitoricesc, fructificând darurile intelectuale ale acestor colaboratori ai săi în folosul clerului și credincioșilor din eparhie, dar și al elevilor Școlii de Cântăreți și ai Seminarului Teologic „Sf. Apostol Andrei“ din Galați, viitorii păstori și slujitori în această eparhie. Astfel, preotul econom David Popescu, slujitor la biserica „Sf. Vineri“ (Sf. Arhangheli Mantu) din Galați, director al Școlii de Cântăreți Bisericești din Galați (octombrie 1903-septembrie 1907), de la mijlocul lunii  martie 1927 era numit director al Cancelariei Eparhiale¹¹. Întrucât, începând cu anul 1925, s-au înființat la fiecare eparhie câte trei posturi de consilieri referenți (administrativ-bisericesc, cultural și economic-gospodăresc)¹², Epis­copul Cosma Petrovici a numit în aceste responsabilități colaboratori care au contribuit și la sumarul foii eparhiale Vestitorul, în multe din numerele acestui mensual, semnând îndeosebi materialele în care prezentau sectoarele lor de activitate cu prilejul relatării ședințelor Consiliului Eparhial și ale Adunării Eparhiale, dar și pagini cu conținut teologic, literar și istoric. S-au distins în aceste posturi: economul Gheorghe Popescu, fost protopop al ținutului Covurlui¹³, preotul Iov Carp¹⁴, economul Theodor Constantinescu¹⁵, în calitate de consilieri administrativ-bisericești; preotul dr. Ioan C. Beldie¹⁶, director al Seminarului Teologic din Galați și pr. Petru Gh. Savin¹⁷, pe posturile de consilieri culturali; pr.  Ioan Vasilian¹⁸, pr. Constantin Andrei¹⁹, pr. Emanoil Hogaș²⁰ și pr. Constantin Țițariu²¹, în funcția de consilieri economici.

În afară de aspectele administrative, uneori în paginile Vestitorului se făcea loc și unor articole cu diverse teme religioase, într-un capitol intitulat Partea neoficială. Autori ai acestei părți de popularizare a unor teme de interes îndeosebi bisericesc au fost, între alții, angajați ai eparhiei precum: preotul Corneliu M. Grumăzescu22, slujitor la Catedrala Epis­copală din Galați și profesor la Seminarul Teologic „Sf. Apostol Andrei“ din același oraș, preotul Gheorghe F. Bârsan²³, slujitor la parohia Zimbru, jud. Galați, diaconul Alex. Constantinescu²⁴, prof. publicist Moise N. Pacu²⁵, preotul profesor Constantin Todicescu²⁶, directorul Seminarului Teologic din Galați, dar și câțiva condeieri din țară (materiale preluate din alte publicații).

Cele două periodice ale Epis­copiei Dunării de Jos, Căminul  și  Vestitorul, supuse controlului ideologic, odată cu instaurarea noului regim în România, au fost desființate brutal de cenzura comunistă la finele anului 1947, întrucât erau considerate drept tribune ale propagandei de idei care contraveneau politicii antireligioase promovate de guvernul de influență sovietică²⁷.

Articolul acesta se dorește a fi, la centenarul apariției primului număr al foii „Vestitorul“, un binemeritat omagiu adus ierarhului Cosma Petrovici, inițiatorul acestui important periodic ce cartografiază viața bisericească a Episcopiei Dunării de Jos de acum 80-100 de ani, vreme de peste două decenii, precum și vrednicilor preoți care au îmbrățișat și au susținut acest important demers bisericesc și cultural, oferind sute de pagini de informații și de mărturii pilduioare, pentru care suntem recunoscători.

Pr. Eugen Drăgoi

 

 

1. Publicațiile periodice românești (ziare, gazete, reviste), tom. IV, Catalog alfabetic: 1925-1930, Descriere bibliografică de Ileana Stanca Desa, Dulciu Morărescu, Ioana Patriche, Cornelia Luminița Radu, Adriana Raliade și Iliana Sulică, prefață de prof. dr. Gabriel Ștrempel, editat de Biblioteca Academiei Române, București, 2003, p. 1005, nr. 3702.

2. Referire la Legea și Statutul pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române din 6 mai 1925.

3. „Cuvânt înainte“, în Vestitorul Episcopiei Dunării de Jos, an. I, nr. 1, 1 aprilie 1926, p. 1.

4. Vestitorul, an. I, nr. 1, 1 aprilie 1926, p. 1.

5. Arhim. Scriban, „Foaie eparhială nouă“, în: BOR, an. XLIV, nr. 6 (543) iunie 1927, p. 364; Pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos, 1864-1989, Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, Galați, 1990, pp. 306-308.

6. Pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos, 1864-1989…, p. 305; Pr. dr. Alexandru Bulgaru, „Revista «Căminul» – 100 de ani de la apariția primului număr“, în: Ziarul Lumina, an XXI, nr. 37, 28 februarie 2025, p. 9.

7. Între numerele cumulate exemplificăm: nr. 2-3, februarie-martie 1933 (16 p.); nr. 6-7, iunie-iulie, 1934 (24 p.); nr. 9-10, septembrie-octombrie 1935 (16 p.); nr. 8-9, august-septembrie 1936 (16 p.); nr. 1-2, ianuarie-februarie 1937 (20 p.); nr. 7-8, iulie-august 1938 (16 p.); nr. 6-7, iunie-iulie 1939 (32 p.); nr. 8-9, august-septembrie 1940 (16 p.); nr. 6-7, iunie-iulie 1941 (16 p.), nr. 11-12, noiembrie-decembrie 1942 (8 p); nr. 6, 7, 8, iunie-august 1942 (24 p.) etc.

8. Vestitorul, an, I, nr. 1, nr. 3, iunie 1926, p. 1.

9. Din anii de început (1926-1929) nu s-a păstrat niciun număr; pentru anii 1930, 1931 și 1940 există colecția integral; nu există niciun număr din anii 1932-1939 și 1941-1942; din anul 1943 se pot cerceta, cu excepția numerelor 1-3, toate celelalte numere (4-12); din anul 1944 s-au păstrat numai ultimele șase numere (7-12), iar din anul 1945 numerele 1-3 și 7-9. Nu există niciun număr din ultimii doi ani ai apariției foii, respectiv 1946-1947.

10. Exemplu de numere lipsă: 3, 5, 6, 7 și 9 din anul 1932; 6, 7, 9, 10 din anul 1933; 8, 9, 10 din anul 1934; 1, 2, 4, 5, 7, 8, 11, 12 din anul 1935; 3, 4, 10, 11 din anul 1936; 7, 8, 11 din 1937; 1 din anul 1939; 2, 3, 4, 5 din anul 1941; 3-9 din anul 1945; 4,5 și 7-11 din anul 1946 ș. a.

11. Arhiva Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Fond Dosare parohiale (Catedrala și administrația Eparhială), dosar nr. 2/1916-1927, f. 211. Despre pr. David Popescu a se vedea Pr. Eugen Drăgoi, „Preotul profesor David Popescu. O viață trăită în frica lui Dumnezeu (I)“, în: Școala gălățeană, nr. 220, decembrie 2014, p. 20; (II), în: Școala gălățeană, nr. 221, ianuarie 2015, p. 20; (III), în: Școala gălățeană, nr. 222, februarie 2015, p. 20.

12. Pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos, 1864-1989…, pp. 93-94.

13. Econom stavrofor Gheorghe Popescu, Protopopia judeţului Covurlui. Dare de seamă despre afacerile bisericeşti, Bucureşti, 1906, pp. 45-47; Pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos, 1864-1989…, pp. 102-103.

14. Preot Theodor A. Lificiu, „Preotul Iov Carp“, în: Glasul Bisericii, nr. 7-9, 1985, p. 555; Pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos, 1864-1989…, pp. 96, 307, 314, 317, 318; Pr. drd. Lucian Petroaia, pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic Sfântul Apostol Andrei din Galaţi, şcoală a apostolatului la Dunărea de Jos, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi, 2008, p. 281; Adrian Nicolae Petcu, „Lotul preoților de la Episcopia din Galați sub teroarea Securității comuniste“, în: Ziarul Lumina, anul VIII, nr. 100, 4 mai 2012, p. 6; Prof. dr. George Enache, pr. Eugen Drăgoi, pr. Costel Dumbravă, Biserica din Arhiepiscopia Dunării de Jos în perioada comunismului. Mărturii, pătimitori, mărturisitori, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2019, pp. 64-66.

15. Pr. drd. Lucian Petroaia, Pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galați, școală a apostolatului la Dunărea de Jos…, p. 102; Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români, ediția a III-a, Editura Andreiana, Sibiu, 2014, pp. 164-165.

16. Despre pr. dr. Ioan C. Beldie a se vedea: Pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos, 1864-1989…, pp. 95, 122 (și indice); Pr. drd. Lucian Petroaia, pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic Sfântul Apostol Andrei din Galaţi, şcoală a apostolatului la Dunărea de Jos…, pp. 92-96; Pr. Eugen Drăgoi, „Preotul publicist Ioan C. Beldie (1887-1954)“, în: vol. La cumpăna dintre milenii, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2000, pp. 231-243.

17. Iordan Datcu, S. C. Stroescu, Dicţionarul folcloriştilor, II, Bucureşti, 1979, pp. 387 şi 476; Pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi şi preoţi de seamă la Dunărea de Jos…, pp. 277-278 și 286-291; Pr. Eugen Drăgoi, „Un «Creangă» covurluian, preotul folclorist Petre Gh. Savin“, în: rev. Dunărea de Jos, nr. 57, Galaţi, noiembrie 2006, pp. 20‑21; Pr. prof. dr. Mircea Păcurariu, Dicționarul teologilor români…, pp. 576-577; Oameni în memoria Galaţiului. Aniversări, 2016, Editura Axis Libri, Galaţi, 2017, pp. 179‑212; Catedrala Dunării de Jos, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2018, pp. 153-154.

18. Preotul Ioan Vasilian a fost consilier între 7 iulie 1931-30 septembrie 1934. Lelia Postolache, Bisericile orașului Tulcea și slujitorii lor, Editura Metamorfosi, Tulcea, 2014, p. 351; Pr. drd. Lucian Petroaia, pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic Sfântul Apostol Andrei din Galaţi, şcoală a apostolatului la Dunărea de Jos, p. 106; Catedrala Dunării de Jos…, pp. 152-153.

19. Preot slujitor la parohia Serdaru, jud. Galați, consilier economic între 1 ianuarie 1927-1 noiembrie 1941; Prof. dr. George Enache, pr. Eugen Drăgoi, pr. Costel Dumbravă, Biserica din Arhiepiscopia Dunării de Jos în perioada comunismului. Mărturii, pătimitori, mărturisitori…, pp. 86-87.

20. Vestitorul, an. XVII, nr. 12, decembrie 1941, p. 167; Pr. Lect. Dr. Lucian Petroaia, „Preotul Emanuel Hogaș: slujitor fervent, dascăl de vocație și iconom harnic“, în: Teologie și educație la Dunărea de Jos, fascicula XIV, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2015, pp. 417-429.

21. Pr. drd. Lucian Petroaia, pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic Sfântul Apostol Andrei din Galaţi, şcoală a apostolatului la Dunărea de Jos…, p. 103; Catedrala Dunării de Jos…, p. 152; Pr. Eugen Drăgoi, „Preotul profesor Constantin Țițariu. Mărturii inedite“, în: Școala gălățeană, nr. 257, septembrie 2018, p. 20.

22. Pentru acest preot a se vedea Nina Negru, „Preotul gălățean Dumitru Grumăzescu în presa bisericească din Basarabia interbelică“, în: Teologie și spiritualitate la Dunărea de Jos, fascicula II, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2004, pp. 110-122; Catedrala Dunării de Jos…, pp. 150-151; Pr. drd. Lucian Petroaia, pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic Sfântul Apostol Andrei din Galaţi, şcoală a apostolatului la Dunărea de Jos…, pp. 102-103.

23. Referințe la: Pr. drd. Lucian Petroaia, pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic Sfântul Apostol Andrei din Galaţi, şcoală a apostolatului la Dunărea de Jos…, pp. 130-131; Monografia comunei Corni, județul Galați, coordonator pr. Eugen Drăgoi, Editura Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2018, p. 202.

24. Pr. David Popescu, „† Preotul profesor Alexandru N. Constantinescu“, în: Glasul Bisericii, an XLIV, nr. 5-6, 1985, p. 405; Pr. drd. Lucian Petroaia, pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic Sfântul Apostol Andrei din Galaţi, şcoală a apostolatului la Dunărea de Jos…, p. 102; Pr. Eugen Drăgoi, „Preotul profesor Alexandru N. Constantinescu, «Un dascăl care poate conduce oameni cu condeiul»“, în: Școala gălățeană, nr. 218, octombrie 2014, p. 20; Catedrala Dunării de Jos…, pp. 162-163.

25. Despre Moise N. Pacu a se vedea: Pr. Igor Jechiu, „Profesorul teolog Moise N. Pacu din Galați“, în: Îndrumător bisericesc, misionar și patriotic, 4, Editura Arhiepiscopiei Tomisului și Dunării de Jos, Galați, 1988, pp. 156-173; Pr. Eugen Drăgoi, „Seminarul teologic de la Dunărea de Jos în perioada 1864-1878“, în: vol. pr. drd Lucian Petroaia, pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic Sfântul Apostol Andrei din Galaţi, şcoală a apostolatului la Dunărea de Jos…, pp. 41-43; Camelia Toporaș et alii, Oameni în memoria Galațiului. Aniversări, 2009, Editura Axis Libri, Galați, 2009, pp. 385-395 (cu informația eronată că Moise N. Pacu a fost preot); Pr. Eugen Drăgoi, în Enciclopedia Ortodoxiei Românești, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2010, p. 457.

26. Despre pr. prof. Constantin Todicescu a se vedea: Pr. Eugen Drăgoi, Ierarhi și preoți de seamă la Dunărea de Jos, 1864-1989…, pp. 250-252 (și indice); Pr. drd Lucian Petroaia, Pr. Eugen Drăgoi, Pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic Sfântul Apostol Andrei din Galaţi, şcoală a apostolatului la Dunărea de Jos…, pp. 96-99 (și indice); Prof. Constantin Târziu, „In memoriam preot profesor Constantin Todicescu“, în: Crai Nou (Protopopiatul Fălticeni), 4 ianuarie 2018; † Timotei Prahoveanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, „Suflet de poveste, duh de dascăl, ctitor de conștiințe – preotul Constantin Todicescu“, în: Ziarul Lumina, an. XXI, nr. 234, 11 decembrie 2025, pp. 10-11.

27. Despre cenzura periodicelor bisericești a se vedea: Dr. Silviu-Constantin Nedelcu, „Presa bisericească ortodoxă – între libertatea de exprimare și cenzura comunistă“, în: Glasul Bisericii, an. LXXVI, nr. 7-12, iulie-decembrie, 2017, pp. 127-184.