Popas aniversar la Seminarul Teologic Ortodox „Sf. Ap. Andrei“ din Galați

Anul acesta, în data de 11 mai, Seminarul Teo­logic Ortodox „Sf. Ap. Andrei“ din Galați aniversează 100 de ani de la inaugurarea pavilionului nordic al actualei clădiri.

Mai întâi, trebuie menționat faptul că, după mutarea sa de la Ismail la Galați, din toamna anului 1878, Seminarul Teologic  a funcționat, în „casele răposatului Cuculea de pe str. Mihai Bravu, colț cu calea Prutului, apoi în casele lui Haralamb Macri și, în fine, în casele Ecaterinei Nicu Caragiu din str. Carol (n.n.: astăzi, str. Universității), unde se afla în momentul desființării, provenită ca urmare a promulgării legii Clerului mirean și a Seminariilor din 29 mai 1893“¹.

După reînființarea din anul 1908 și după așezarea sa sub patronajul spiritual al Sfântului Apostol Andrei, în scurta perioadă de directorat a arhimandritului Nicodim Munteanu (viitor Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române), localul şcolii se afla în strada Mihai Bravu (numărul nu este precizat), era situat în preajma unor case particulare şi aşezat în mijlocul unor grădini, fiind în apropiere Grădina Publică. Avea două corpuri de clădiri, iar bucătăria şi spălătoria erau separate².

Următorul director, arhimandritul Visarion Puiu (viitor Mitropolit al Bucovinei), se va lovi de aceeași problemă: lipsa unui local propriu pentru buna funcționare a instituției. La acea dată, seminarul funcționa în două clădiri, prima aparținând Creditului Financiar Urban din Bucureşti, iar cealaltă, procurorului C. Sărăţeanu, ambele aflate în str. Mihai Bravu³.

În anul 1917, seminarul funcţiona în imobilele de pe str. Mihai Bravu situate la nr. 46, 48, 11, 15⁴.

Preotul Ioan C. Beldie, director între anii 1923‑1925, a fost cel care  a reușit să înceapă construcția unei noi clădiri.

Temelia noului pavilion, ridicat pe fundația fostei case a lui Costache Negri, a fost pusă la data de 3 septembrie 1924, la baza acesteia fiind așezat un Act comemorativ.

Construcția pavilionului s‑a desfășurat într‑un timp record, ziarul Cotidianul din Brăila, menționând faptul că: „S‑a făcut un apel la ofrande, în fruntea cărora s‑a înscris prefectura județului cu 40.000 lei și s‑au dat o serie de serbări școlare, al căror beneficiu material a produs un fond însemnat, destinat scopului, la care s‑au adău­gat economiile bugetare făcute de director la cheltuelile comitetului.

Odată adunat fondul bănesc, au început lucrările de construcție și, în relativ, scurtă vreme, lucrarea a fost terminată. Aripa e compusă din patru săli mari, având la intrare o frumoasă scară de mozaic, prezentând, în general, o înfățișare somptuoasă.

Costul clădirii se ridică la un milion de lei. Sălile au fost destinate ca dormitoare în care se pot instala cam 100 paturi.

Același cotidian al cărui text a fost preluat și în broșura „Anuarul Seminarului Teologic «Sf. Ap. Andrei»“, face cunoscută și festivitatea inaugurării noului pavilion:

„Ieri 11 mai (1925 n.r.), s‑a făcut inaugurarea noii clădiri.

Au fost invitați să participe Preasfinția Sa, Episcopul Cosma al Dunării de jos, prefectul județului d. G. Onose, directorul prefecturii d. Ch Goiciu, primarul orașului d. Ștefan, numeroși preoți locali și profesori etc. etc.

După ce s‑a făcut sfințirea localului, părintele Beldie, directorul Seminarului, a ținut o frumoasă cuvântare, arătând că a invitat pe Preasfințitul Episcop, pentru a se bucura că instituția a cărei conducere morală o are, prosperează; pe prefectul ju­dețului, d. G. Onose, spre a‑i mulțumi pentru cele 40.000 lei donați de prefectură și pentru a‑i arăta întrebuințarea sumei, cu nădejdea că prefectura va răspunde mai darnică la al doilea apel al seminarului în vederea clădirii aripei a doua; pe preoțimea locală, pentru ca să se bucure că instituția din care ies misionarii lui Hristos își sporește mijloacele de luptă.

Părintele Beldie a încheiat mulțumind comitetului școlar, că l‑a ajutat la înfăptuirea clădirii realizate.

prefect Onose răspunde antevorbitorului, evidențiând necesitatea operelor de natură culturală și arată concursul prefecturei pentru clădirea locașurilor de lumină la sate, încheind cu îngă‑ duială că va da un concurs mult mai larg, ca răspuns la apelul ce i s-a adresat pentru construirea aripei celeilalte a semina­rului.

Dl profesor Pacu, încheie seria cuvântărilor, urând seminarului să se ridice, din punct de vedere cultural și spiritual, cât mai sus, în interesul creării unor tot mai conștienți luminători de mâine ai satelor. A urmat apoi vizitarea noii clădirii și s‑a servit invitaților participanți o gustare în cancelaria seminarului, cu care ocazie, părintele Beldie a fost călduros felicitat, pentru opera sa.“

La data evenimentului consemnat, a doua aripă (n.n.: aripa sudică) se afla în stare de proiect, fiind ridicată, împreună cu restul clădirii, în perioada 1925‑1928.

În acest imobil a funcționat seminarul pentru încă 20 de ani, întrucât la data de 10 august 1948, ca urmare a desfințării sale, pr. Constantin Todicescu, directorul de atunci, a fost somat să predea clădirea, împreună cu tot inventarul, autorităților vremii.

În perioada 1948-1991, în această clădire au funcționat un liceu sportiv și un liceu sanitar.

După reînființare, la iniția-tiva și cu osteneala ÎPS Părinte Arhiepiscop Casian, pe atunci Arhiereu-vicar, s-au început demersurile de redobândire a imobilului, finalizate în anul 1991.

Pr. Alexandru Bulgaru

 

1. 1. I. C. Beldie, Anuarul Seminarului Teologic „Sf. Andrei“ din Galaţi, p. 15.

2. „Cazierul şcolar al localului şcoalei Seminarul Teologic Sf. Andrei din Galaţi“, în: Arhiva Episcopiei Dunării de Jos, Fond Seminarul Teologic „Sf. Andrei“, ds. 2/1908‑1909, f. 25, r‑v ‑ 30, r‑v. apud. pr. drd. Lucian Petroaia, pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galați, școală a apostolatului la Dunărea de Jos, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2008, p. 78.

3. Pr. drd. Lucian Petroaia, pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galați, școală a apostolatului la Dunărea de Jos…, p. 82.

4. Arhiva Episcopiei Dunării de Jos, Fond Seminarul Teologic „Sf. Andrei“, ds. 40/1916‑1917, f. 117. apud. Pr. drd. Lucian Petroaia, pr. Eugen Drăgoi, pr. prof. Costel Bulgaru, Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei“ din Galați, școală a apostolatului la Dunărea de Jos…, p. 83.

 

Act comemorativ

 „În numele Tatălui, începutul tuturor lucrurilor, al Fiului, Mântuitorul nostru şi al Sf. Duh celui de viaţă făcător şi desăvârşitor a toate, astăzi, 3 septembrie 1924, în zilele înălţatului nostru Rege Ferdinand I, cel drept în timp de pace şi viteaz în timp de războiu, având ca sfetnici de aproape pe luminatul şi marele patriot Ionel I. C. Brătianu iar la departamentul cultelor fiind ministru dl Alex. Lapedatu, păstorind această de Dumnezeu păzită Eparhie a Dunării de Jos, în al său prim an D. D. Cosma Petrovici, preşedinte al Camerei fiind dl I. M. Orleanu, Prefect al Jud. Covurlui d-l Gheorghe Onose, Primar al oraşului dl D. Prodrom, fiind Director al Seminarului «Sf. Apostol Andrei» din Galaţi, Econ. I. C. Beldie, cunoscându-se simţită nevoie a înălţării poporului prin cultură religioasă, care a stârnit dorinţa de a se clădi un local propriu pentru seminar şi celor mai dinainte directori de Seminar: P. C. Arhimandrit Nicodem Munteanu, Visarion Puiu, Econ. Anghel Constantinescu şi Gh. Niculescu, urmându-se această ideie, ne-am sfătuit cu părinţii Ştefan Chiorpec, Al. Constantinescu şi îndeosebi cu dl. I. Ionescu, secretarul şcolii cum şi cu membrii din Comitetul şcolar, dnii Moise Pacu preşedinte, Econ. L. Cosma şi N. Gâdei, dl. Gh. Munteanu Bârlad, I. Măgură şi M.P. Gheorghiu, profesori, în al şasezecelea an de existenţă a acestei instituţii am pus, cu binecuvântarea P.S. Episcop Cosma piatra fundamentală a acestei aripi a Seminarului, care, vrând Dumnezeu, se va săvârşi după planurile întocmite de dl arhitect Virgil Ionescu, profesor la acest Seminar, prin fondurile strânse de noi din bugetul anului şcolar 1923/24, precum şi din alte fonduri ce vom putea realiza în cursul anului şcolar viitor. Am făcut acest act în două exemplare, din care unul se dă pământului spre veşnică păstrare, iar altul va sta în arhiva şcolii spre mărturia generaţiilor viitoare, ambele acte iscălite de cei de faţă.“

3 septembrie 1924