În ziua de prăznuire a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, poporul cartierului gălățean Micro 21, a purtat haină de bucurie la sărbătoarea ocrotitorului spiritual al bisericii și întregii comunități.
În ziua de 17 ianuarie, când sărbătorim pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, dar și pe Sfântul Cuvios Antonie de la Veria, gălățenii evlavioși și smeriți, iubitori de Dumnezeu și de Biserică, au poposit în biserica ce poartă hramul acestui mare pustnic, avându‑l în mijlocul lor, pe Înaltpreasfințitul Părinte Casian.
După momentul întâmpinării și a binecuvântatei mângâieri, a început slujba Sfintei Liturghii, oficiată de Arhipăstorul Dunării de Jos și de un sobor de preoți și diaconi, înconjurați de credincioșii veniți la această sfântă comuniune.
Sfânta Liturghie a fost oficiată în biserica mică a acestei parohii, ce s‑a dovedit a fi neîncăpătoare pentru gălățenii ce au răspuns chemării lui Dumnezeu, prin participarea la Dumnezeiasca Liturghie. Răspunsurile liturgice au fost date de mulțimea credincioșilor, cu toții participând la cântarea omofonă.
După momentul chinonicului, în care elevii de la Școala Gimnazială Nr. 3 „Ion Luca Caragiale“, au susținut un recital de cântece, aducând emoție și zâmbet întregii comunității, cei pregătiți duhovnicește au primit Sfintele Taine, împărtășiți fiind de către ÎPS Sa.
În cuvântul de învățătură, Chiriarhul Dunării de Jos, a vorbit despre viața, dăruirea și misiunea acestui Sfânt al pustiului Egiptului, toate puse în slujba lui Dumnezeu: „Sfântul Antonie și‑a trăit tinerețea ca orice copil, cu bune și cu rele, dar el împreună cu sora lui au primit niște dureri prea mari, prea de timpuriu au plecat la Dumnezeu, tata și mama. Greu le‑a mai fost, dar părinții au fost foarte credincioși, oferindu‑le o bună educație și creștere în duhul Bisericii. Astfel mergând foarte des la biserică, tânărul Antonie a auzit într‑o zi un cuvânt din Evanghelie, acel răspuns dat de Hristos tânărului bogat: «Vinde tot ce ai și împarte săracilor, și vei avea comoară în cer. Apoi vino și urmează‑mi Mie». Aceste cuvinte l‑au încurajat foarte mult; socotind că erau spuse și pentru el, s‑a înțeles cu sora lui și a împărțit la săraci toate ogoarele și toate averile pe care le moșteniseră de la părinți. După încercarea de a face o biserică lângă satul lui, l‑a luminat Dumnezeu, de s‑a dus în adâncurile din nisipurile pustiului Egiptului. Cu Sfântul Antonie s‑a împlinit încă o dată cuvântul Sfintei Evanghelii: «Că nu se poate ascunde cetatea care stă deasupra muntelui». Căci, pe cât se afunda mai în adâncul pustiei, ascunzându‑se de oameni și pornind în viața cea sfântă, cu atât mai mult se auzea despre el. Și îl căutau mai ales necăjiții vremii, bolnavi de tot felul, dar și suflete dornice de călăuză sigură spre Împărăția lui Dumnezeu. Mai ales prin el, dar și după el, pustiurile sterpe ale Tebaidei Egiptului au început să se umple cu schituri și cu mănăstiri în care mulțimi nenumărate de tineri și vârstnici duceau o viață asemenea îngerilor, sub înrâurirea duhovnicească a marelui Antonie, ceea ce pe drept cuvânt el a fost numit «Părintele Părinților»“.
După aceste cuvinte pline de învățături duhovniceşti în biserica mare a parohiei ce se află în stadiul de construcție, ierarhul locului dimpreună cu poporul a săvârșit slujba Parastasului pentru ctitorii și binefăcătorii acestui sfânt locaș, iar apoi a binecuvântat pachetele cu alimente, ce au fost oferite credincioșilor.
De la această parohie, Părintele Arhiepiscop s‑a îndreptat spre Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ap. Andrei“ din Galați, unde a fost primit de către preoții și angajații Centrului Eparhial, împreună cu credincioșii și studenții de la Departamentul de Teologie, pentru a oficia slujba Parastasului pentru trei ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române trecuţi la Domnului: Chesarie Păunescu, al cărui mormânt se află în Catedrala Arhiepiscopală, un ierarh cu aleasă viață duhovnicească, cu dragoste față de cei în suferință, pentru episcopul Antim Angelescu al Buzăului, care l‑a botez a primit numele Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, și pentru marele teolog și scriitor, unul dintre cei mai înţelepți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului.
După slujbă, Ierarhul Dunării de Jos a evidențiat în câteva cuvinte viața, lucrarea cea bună și folositoare pe care au săvârșit‑o în Biserică și pentru popor și încercările vremurilor prin care au trecut acești mari ierarhi, apărând cu curaj, rămânând de neclintit pentru turma cea cuvântătoare a lui Hristos.
Redacția
„A fi om al vremii tale înseamnă a îndrepta relele vremii tale, nu a te adapta la ele sau a le promova“ – Mitropolitul Antonie Plămădeală al Ardealului.