Iubitorul de istorie bisericească a românilor care cercetează în cutele adânci ale deceniilor V‑VIII din secolul trecut, se întâlneşte cu chipul dârz, sculptural parcă, dar aureolat de lumină hieratică, a fericitului întru adormire Patriarh Justinian Marina. Personalitate marcantă a Ortodoxiei româneşti din vremea sa, dar viu şi referenţial pentru întreaga istorie a Bisericii noastre, Patriarhul Justinian inspiră şi astăzi, de Sus, lucrarea jertfelnică a slujitorilor sfinţiţi, în timpuri poate la fel de pline de ostilitate, de lipsă de credinţă, de ispite şi încercări la limita suportabilului, ca şi în timpul ateismului comunist din România ante‑decembristă.
În contextul unui program‑cadru naţional, dens şi variat, aprobat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, şi în Arhiepiscopia Dunării de Jos, cu binecuvântarea ÎPS Părinte Casian, încercăm să desluşim peceţile duhovniceşti şi amprentele spirituale, neşterse încă, pe care le‑a imprimat, prin lucrarea sa, Patriarhul evocat, în oamenii, locurile, evenimentele şi patrimoniul bisericesc de la Dunăre.
Programul eparhial pentru anul 2017, care conţine o varietate de programe, menite a actualiza chipul, personalitatea şi lucrarea jertfelnică ale Patriarhului de vie memorie Justinian a debutat la Dunărea de Jos astfel:
1. Evocare la Seminarul Teologic „Sfântul Andrei“
Pentru acest obiectiv nobil, seminariştii gălăţeni au avut şansa unei dezbateri prin care au fost transportaţi în timpul de trăire şi de slujire al Patriarhului.
Astfel, ziua de naştere a Patriarhului Justinian (22 februarie) a fost marcată, la Seminarul andreian, printr‑o expoziţie care a cuprins carte liturgică şi teologică şi o parte din pastoralele întâistătătorului de atunci al Bisericii noastre, publicate în revistele centrale bisericeşti. Cu acest prilej, ÎPS Părinte Casian a susţinut o conferinţă, elevii seminarişti luând aminte la providenţele din biografia acestui mare ierarh mărturisitor, cel care a adus atât de multă lumină în Biserica noastră, într‑un timp al întunericului spiritual în care se dorea să fie scufundată ţara. Din experienţa sa de fost inspector patriarhal pentru învăţământul teologic, ÎPS Arhiepiscop a prezentat elevilor strategia Patriarhului Justinian de a menţine în funcţiune în Biserica noastră – caz unic în toată Ortodoxia!, în timpuri atât de potrivnice – şase seminarii şi două Institute teologice, care dădeau absolvenţi de calitate şi slujitori foarte ataşaţi Bisericii, ţării şi poporului dreptcredincios.
Cuvântul ierarhului nostru a fost susţinut de elevi, care, timp de câteva zile la rând au fost îndrumaţi să citească din cărţile mai sus‑amintite, selectând unele pasaje care i‑au marcat; în acel context, elevii au dat viaţă unor texte alese din pimenicele Patriarhului şi din opera sa de căpătâi, „Apostolatul social“.
Ulterior, mulţi dintre tineri şi‑au exprimat impresiile şi trăirile pe care le‑au avut în acele momente: „Patriarhul Justinian poate fi numit «salvatorul Ortodoxiei româneşti». Prin toate eforturile sale, uriaşe şi prin faptele sale pilduitoare rămâne în inimile noastre, ca o lumină peste timp“ (Andrei Gurău, clasa a XII‑a);
„În vâltoarea anilor grei ai comunismului, poporul român a fost binecuvântat cu acest păstor providenţial, cu o hotărâre nestrămutată de a păstra conştiinţa de neam şi de credinţă. Lumina vieţii şi a faptelor sale a călăuzit acest neam, scoţându‑l din pustiul unei vieţi fără Dumnezeu, la limanurile cele bune ale credinţei lucrătoare prin iubire“ (Vlad Blându, clasa a XI‑a);
„ÎPS Sa a ştiut cum să sublinieze, pentru noi, momentele marcante ale acelei epoci şi dăruirea pe care a avut‑o Patriarhul Justinian, pentru Biserică, în cele aproape trei decenii de păstorire“ (Eduard Murariu, clasa a X‑a).
2. Conferinţă universitară în cinstea Patriarhului
În data de 24 martie, Chiriarhul Dunării de Jos a susţinut o conferinţă întru cinstirea Patriarhului Justinian, marcând astfel la Galaţi, la nivel academic, sorocul celor 40 de ani (26 martie 1977 – 26 martie 2017) de la trecerea acestuia la Domnul. Evenimentul a fost găzduit de „Aula Magna“ a Universităţii „Dunărea de Jos“, plină de studenţi, elevi seminarişti, cadre didactice universitare şi alţi invitaţi, între care mulţi slujitori de la bisericile din municipiu. Cu mult realism şi profunzime, în faţa unui auditoriu în mare majoritate tânăr şi necunoscător al timpului de dinainte de 1989, Chiriarhul nostru a creionat chipul acestui Patriarh care „a trăit drama martirizării Bisericii în fruntea căreia se afla“, dar căruia „Dumnezeu i‑a dat putere să treacă peste multe şi grele încercări“.
Pledoaria ierarhului Dunării de Jos a fost susţinută pe câteva documente inedite. Emoţionante au fost pasajele citate dintr‑o scrisoare pe care Patriarhul Justinian o trimisese, în 1958, lui Gheorghe Gheorghiu Dej – secretarul general al Partidului Comunist din acea vreme. Era o modalitate oficială prin care Patriarhul, în numele unei întregi Biserici oprimate, protesta cu vehemenţă şi cu un curaj asemănător celui al martirilor din secolele de prigoană, împotriva marilor nedreptăţi care se făceau ierarhilor, preoţilor şi multor credincioşi practicanţi: arestări, persecuţii, intimidări şi ameninţări, acuze şi restricţii motivate de opţiunile politice de până în 1948, exproprieri de terenuri şi clădiri, confiscări de bunuri, răpirea sau îngrădirea unor drepturi constituţionale şi elementar‑umane, precum libertatea de gândire şi exprimare, dreptul de a urma studii medii şi universitare, posibilitatea de a accede, pe criterii valorice evidente, pe scara profesională şi socială. Toate acestea erau impuse, cu precădere, slujitorilor sfinţiţi, intelectualilor din Biserică şi membrilor familiilor lor (îndeosebi copiilor!), stigmatizaţi ca „duşmani ai poporului“, „elemente anticomuniste“, „reprezentanţi ai burgheziei putrede şi retrograde“, „pericole de stat“ etc.
ÎPS Părinte conferenţiar a arătat cum acest Patriarh ‑ omul şi slujitorul lui Dumnezeu şi‑a asumat, în chip hristic, lupta cu mecanismul unui întreg sistem ateu pus în mişcare pentru a desfiinţa credinţa şi a zdrobi conştiinţa propriului neam! Din această teribilă încleştare s‑a conturat însă strategia Patriarhului, prin care Biserica noastră a rezistat în cei mai grei ani, din toată istoria sa.
Liniile directoare ale acestei strategii au fost: a. redactarea unui nou Statut al Bisericii, actual şi mai bine articulat din punct de vedere canonic şi social; b. menţinerea, cu mari sacrificii, a unor şcoli teologice medii şi superioare de calitate şi buna pregătire a preoţimii; c. consolidarea Bisericii în interiorul ei, în baza unei perfecte discipline liturgice, a unei conştiinţe ierarhic‑eclesiale vii şi a unei legături fiinţiale a clerului cu poporul; d. crearea unui front al tuturor religiilor şi cultelor creştine din ţară şi respectarea principiilor ecumenismului local, cu rolul de a rezista (împreună) presiunii atee; e. grija pentru consolidarea mănăstirilor şi a unor biserici – monumente istorice şi ctitorirea unora noi; f. susţinerea vieţii monahale şi menţinerea aprinsă a cultului sfinţilor, amplificată prin primele ceremonii de canonizare pe care le‑a organizat Biserica noastră, în 1955; g. prima organizare sistematică a diasporei româneşti şi încopcierea ei canonică la Biserica‑mamă; h. promovarea vieţii duhovniceşti prin programul naţional de rânduire a cântării omofone, prin tipărituri cu un conţinut liturgic, patristic etc şi prin protejarea artelor bisericeşti, în atelierele eparhiale şi mănăstireşti ş.a.
În acest timp, Bisericile Ortodoxe vecine erau, practic, desfiinţate sau reduse la un simbol palid…
Demonstraţia persuasivă a ÎPS Sale a vizat (şi) demontarea nedreptei numiri de „patriarh roşu“, cu care s‑a dorit şi încă se caută să fie ponegrit Patriahul Justinian, de către cei ce nu cunosc ce este Biserica, nu cunosc nici jertfa lui uriaşă şi nici nu au înţeles că, în condiţii excepţionale, de persecuţie, trebuia să se cedeze minimum, pentru a se câştiga totul: viaţa şi dăinuirea Bisericii în dreaptă credinţă şi în deplină funcţionalitate, sacră şi administrativă!
Câteva mărturii de la audianţii conferinţei arată pe deplin impactul major pe care l‑a avut acest expozeu asupra tinerilor de astăzi: „Prin Patriahul Justinian, noi, tinerii, primim încurajare spre a lupta pentru verticalizarea credinţei, în ciuda ispitelor şi a căderilor în orizontală, pe care le traversăm şi astăzi. ÎPS Casian a subliniat grija pentru întreaga Biserică, pe care Patriahul Justinian a arătat‑o mereu în chip înţelept, dovedind un mare discernământ, care s‑a constituit într‑un scut de ocrotire pentru toţi, cler şi popor“ (Simona Dogaru, anul III, T.O.D.).
„Am rămas profund impresionat de viaţa ca de Pateric a acestui Patriarh – martir şi am învăţat că, pe temeliile puse atunci atât de bine, astăzi, mai mult ca oricând este, şi pentru noi, timpul mărturisirii lui Hristos, într‑o lume care se îndepărtează vertiginos de El“ (Niculae Postolache, anul I, T.O.D.).
„Dacă pot studia teologia astăzi, cu adevărat este şi meritul Patriahului Justinian, care, în epoca sa crea premisele dezvoltării de acum a învăţământului teologic românesc. Mulţumim ÎPS Părinte Casian pentru acest excurs atât de precis, într‑o epocă pe care noi o cunoaştem, parţial, din cărţi, în care Biserica, slujitorii şi credincioşii ei au dat eroi ai credinţei ‑ mărturistori şi martiri“ (Daniel Petrea, anul I, T.O.D.).
Prezentarea câtorva fotografii inedite, care surprind stop‑cadre din diverse evenimente din perioada anilor 1950‑1970, cât şi a unui film documentar produs de TVR 1, conţinând şi imagini cu prezenţa Patriarhului Justinian la Dunărea de Jos, au întregit imaginea auditoriului asupra temei prezentate.
3. Program duhovnicesc şi liturgic de cinstire
şi pomenire, în toată eparhia
În ziua în care se împlineau 40 de ani de la săvârşirea sa din această viaţă (26 martie), Patriarhul Justinian a fost pomenit la Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi şi în toate bisericile şi mănăstirile din cuprinsul Eparhiei. Din dispoziţia ÎPS Părinte Casian, preoţii au rostit ectenii şi rugăciuni de pomenire, apoi au prezentat credincioşilor aspecte legate de viaţa aleasă şi slujirea pilduitoare ale celui evocat, ca învăţător, preot, ierarh şi Întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române.
S‑a realizat astfel un moment de mare sfinţenie, comuniune şi recunoştinţă, în care ierarhul, preoţii slujitori şi poporul drepcredincios şi‑au împletit rugăciunile, cerând Domnului sălăşluirea cu drepţii a bineplăcutului Său, Justinian Patriarhul.
A consemnat pr. Lucian Petroaia