Părintele Profesor Ene Branişte s-a născut la data de 12 octombrie 1913, în comuna Suseni (judeţul Argeș). A urmat studii la Seminarul Teologic din Curtea de Argeş (1925-1933), apoi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1933-1937), unde şi-a luat licenţa în 1938, apoi a obţinut titlul ştiinţific de ,,Doctor în Teologie”, în anul 1943, cu teza ,,Explicarea Sfintei Liturghii după Nicolae Cabasila”.
A fost hirotonit ca diacon (1940) și apoi ca preot (1950), fiind ridicat ulterior la rangul de iconom stavrofor (1952). În afară de studiile teologice, părintele Ene Braniște a urmat şi cursurile Seminarului pedagogic “Titu Maiorescu” din Bucureşti (1937-1938) şi apoi pe cele de la Facultatea de Litere (secţia Limba română, 1945-1947).
După absolvirea facultăţii a devenit asistent universitar la Catedra de Teologie practică de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, predând cursurile de Liturgică şi Pastorală (1938-1950). A predat până la sfârşitul vieţii la Facultatea de Teologie, fiind promovat la gradul de conferențiar (1950) şi apoi la cel de profesor titular (1950-1982). Pentru scurte perioade, a îndeplinit funcţiile de prorector (ianuarie 1970 – iulie 1971) şi apoi de rector al Institutului (1980-1982). După pensionare a continuat să lucreze ca profesor consultant la aceeaşi catedră, în cadrul Institutului Teologic de Grad Universitar Bucureşti.
A fost îndrumător de doctorat în domeniul liturgicii.
Părintele profesor Braniște a îndeplinit şi funcţii în administraţia patriarhală, cum ar fi cea de vicepreşedinte al Comisiei de Pictură a Patriarhiei Române (1968-1983), pentru un timp membru-cleric al Adunării Eparhiale şi al Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, precum şi membru în Comitetul tehnic al Institutului Biblic şi de Misiune. A participat la întruniri ecumeniste peste hotare (mai ales la consfătuirile de la Chambesy în legătură cu data serbării Sfintelor Paşti), susținând conferințe în Austria, Franţa, Germania, Anglia.
Pr. prof. dr. Ene Braniște a trecut la cele veşnice la data de 18 martie 1984, în oraşul Bucureşti, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
Cele mai importante lucrări ale sale sunt: Tâlcuirea dumnezeeștii Liturghii (de Nicolae Cabasila)-(Bucureşti 1946, reeditată la București, 1989); Tipic bisericesc (Bucureşti, 1976) – în colaborare; Liturgică teoretică. Manual pentru seminarele teologice (Bucureşti, 1978) – în colaborare; Liturgica specială pentru Institutele teologice (București, 1980); Liturgică generală cu noţiuni de artă bisericească (București, 1985, ed. a II-a, București, 1993).
Preluare după „Dicţionarul Teologilor Români”,
Editura ,,Univers enciclopedic”, Bucureşti, 1996, p. 59-61